Protestele din Brazilia: preţul plătit pentru ambiţia naţională

Poliţiştii se luptă cu protestatarii brazilieni pe străzile din Rio de Janeiro, 30 iunie 2013. FOTO: Reuters

Odată ce Brazilia a ales un model expansionist de dezvoltare, ţara a încetat să mai depună eforturi pentru ameliorarea incluziunii sociale şi pentru democraţie, potrivit sociologului portughez Boaventura de Sousa Santos, care explică detaliile unei istorii comparate ce a dus la recentele proteste naţionale.

După alegerea Dilmei Rousseff, preşedintă începând cu 1 ianuarie 2011, Brazilia s-a grăbit să mărească ritmul unei curse în care se întrece cu cele mai mari puteri ale lumii.

Mai multe iniţiative în acest sens au fost lansate încă din timpul fostului preşedinte Luiz Inácio Lula da Silva (ianuarie 2003-2011) şi au cunoscut un impuls chiar mai puternic după plecarea sa: Summitul Pământului organizat de ONU în 2012, Campionul Mondial de Fotbal în 2014, Jocurile Olimpice în 2016, rol activ în cadrul BRIC (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), politica agresivă de exploatare a resurselor naturale şi nu numai.

Beneficiind de pe urma unei bune imagini internaţionale dată de politicile lui Lula, această Brazilie expansionistă s-a impus la nivel mondial. Totuşi, în cazul acestei ţări complexe se disting trei tipuri diferite de poveşti şi mentalităţi, potrivit scenariilor lui Boaventura de Sousa Santos, citat în paginile revistei franceze „Courrier Internaţional”.

O altă „Brazilie”

Prima dintre ele este povestea excluziunii sociale, Brazilia fiind ţara cu cele mai drastice inegalităţi sociale. Mai este povestea oligarhilor rurali, a violenţei, a elitei politice constrângătoare şi rasistă. Aceasta este o poveste care datează de pe vremea marilor colonii şi care este reprodusă astăzi în forme mereu schimbătoare.

Cea de-a doua poveste se referă la revendicarea democraţiei, în urmă cu 25 de ani, şi care şi-a atins punctul culminant odată cu adoptarea Constituţiei din 1988. Mai este o poveste a bugetelor municipale participative, povestea destituirii preşedintelui Collor de Mello în 1992, acuzat de corupţie, şi a înfiinţării consiliilor cetăţeneşti axate pe politicile publice, în special sănătate şi educaţie.

Cea din urmă poveste a început în urmă cu aproximativ zece ani şi are legătură cu politicile complexe de incluziune socială impuse de fostul preşedinte comunist Lula şi care au redus sărăcia, crearea unei clase de mijloc puternice, precum şi sancţionarea actelor de discriminare rasială.

Schimbarea conducătorilor 

Dar, odată cu debutul perioadei Rousseff, primele două poveşti naţionale trec printr-o evoluţie încetinită, poate chiar paralizată. Formele de democraţie participativă au fost absorbite, neutralizate de sectorul marilor infrastructuri, ale megaproiectelor şi au dezamăgit chiar şi generaţiile tinere. Politicile de incluziune socială nu au fost actualizate aşa încât nu mai corespund aşteptărilor celor care au cea mai mare nevoie de ele.

Calitatea vieţii în mediul urban s-a înrăutăţit deoarece a fost sacrificată în numele evenimentelor de renume internaţional, care au furat investiţiile destinate iniţial îmbunătăţirii transporturilor în comun, educaţie şi alte servicii publice. De asemenea, probleme sociale grave precum rasismul şi homofobia s-au accentuat, sub privirea permisivă a conducătorilor ţării.

Protestele din prezent arată că Dilma Rousseff este cea care se trezeşte la realitate, mai mult decât ţara însăşi, notează de Sousa Santos. Privind la exemplele din trecut şi ţinând cont de alegerile prezidenţiale din viitor, preşedinta a subliniat că pedepsele nu fac decât să înrăutăţească conflictele şi să izoleze guvernele.

Pentru ca valul de schimbări ce străbate Brazilia să capete consistenţă, ar trebui ca cele două poveşti (cea a democraţiei participative şi cea a incluziunii sociale interculturale) să-şi regăsească dinamismul care au dus mai departe renumele ţării, potrivit săptămânalului francez „Courrier Internaţional”.

Alte ştiri asemănătoare:

Ultimele proteste din Brazilia au scos în stradă 250.000 de manifestanţi

Peste 250.000 de oameni au ocupat sâmbătă noapte străzile mai multor oraşe din Brazilia şi s-au încăierat cu poliţiştii care au folosit gaze lacrimogene şi au tras cu gloanţe de cauciuc pentru a dispersa protestatarii. Manifestanţii s-au arătat hotărâţi să continue protestele până când vor fi luate măsuri concrete de reformare a sistemului politic din ţară.

Protestele sociale şi echitatea, nu mersul PIB-ului explică relaţia!

Echitatea, sau să zicem corectitudinea, priveşte nu numai un regim fiscal şi modul în care se aplică regulile sale, aspecte distribuţionale (polarizare socială), ci şi funcţionarea de ansamblu a instituţiilor, forţa lor de a combate "€œextragerea de rente”, de a face dreptate, de a face ca cei guvernaţi să aibă încredere în cei care guvernează, în elite.

Brad Pitt a renunţat să-şi promoveze filmul în Brazilia, pe fondul protestelor din ţară

Actorul american Brad Pitt a renunţat să călătorească la Rio de Janeiro pentru a-şi promova noul film, „World War Z“, din cauza contextului social din Brazilia, a anunţat sâmbătă distribuitorul peliculei.

SONDAJ Aproximativ 75% dintre brazilieni susţin protestele din ţara lor

Aproximativ 75% dintre brazilieni susţin mişcările de protest care au loc în Brazilia în această perioadă, conform primului sondaj pe acest subiect realizat după începerea mişcărilor de stradă şi publicat sâmbătă de revista „Epoca“.

Protestele din Brazilia ar putea afecta vizita papei Francisc

Brazilia trebuie să se pregătească pentru eventualitatea în care manifestaţiile care au cuprins ţara să afecteze Zilele mondiale ale Tinerilor catolici şi vizita Papei Francisc în iulie la Rio de Janeiro, a avertizat vineri liderul cabinetului preşedinţiei, Gilberto Carvalho.