Este vorba despre Consiliul Naţional al Rezistenţei din Iran, ramura politică a Mudjahedinilor Poporului, organizaţie a rezistenţei anti-iraniene după revoluţia islamică din Iran, sin 1979, refugiată în exil. Organizaţia a fost inclusă, în timp, în anumite state, în lista organizaţiilor teroriste. Ea reprezintă opoziţia iraniană şi manifestările publice din Vestul Europei sunt curente, capitala acestei rezistenţe dizidente fiind Parisul.

Un cuplu iranian a fost arestat în drum spre demonstraţie având asupra sa explozibil şi detonator în maşină. Cei doi aveau drept de rezidenţă belgiană şi au fost arestaţi de către poliţie. Detaliile publice sunt puţine, însă cu aceeaşi ocazie au fost identificate drept complice alte două persoane, între care un diplomat din ambasada Iranului în Austria, căruia i-a fost ridicată imunitatea diplomatică şi a fost arestat în Franţa pentru complicitate la această operaţiune. Şi în Germania, un al doilea diplomat este urmărit spre a fi arestat şi expulzat în acelaşi caz, la cererea autorităţilor belgiene care au desfăşurat investigaţia privindu-i pe cei doi atentatori.

Această operaţiune iraniană nu putea fi expusă şi prevenită fără cooperarea celor 4 state europene: Belgia, de unde provin atentatorii şi care a făcut arestarea, Franţa, unde avea loc manifestaţia vizată, Franţa şi Germania, unde se află cei doi membri ai serviciilor speciale iraniene sub acoperire diplomatică, şi Austria, care acreditase pe primul dintre diplomaţi, identitatea celui de-al doilea implicat, aflat în Germania, nefiind încă dată publicităţii până la capturarea acestuia.

După ce elementele operaţiunii au devenit publice, a început şi baletul diplomatic şi acuzaţiile reciproce. Membrii Rezistenţei iraniene din Paris au acuzat Teheranul de atentatul ratat, ministrul de Externe Mohamad Javad Zarif a vorbit despre o operaţiune „sub steag fals“, adică folosind resortisanţi iranieni pentru a acuza Iranul, fără ca Teheranul să fie implicat, ţinta fiind să saboteze vizita preşedintelui iranian Hassan Rouhani la Viena, la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi la întâlnirea acestuia cu reprezentanţii statelor semnatare şi încă membre a Acordului nuclear cu Iranul din care tocmai s-a retras SUA, acum două luni.

Între timp Iranul a acuzat Franţa, din nou, de susţinerea unei organizaţii teroriste, cu referire la Mudjahedinii Poporului, în timp ce ambasadorii europeni au fost chemaţi la MAE din Teheran pentru a li se reproşa tratamentul diplomaţilor săi implicaţi în operaţiune şi a se cere eliberarea imediată şi necondiţionată a lor din arest şi ridicarea urmăririi generale în cazul celui de-al doilea diplomat, fiind invocată Convenţia de la Viena şi statutul diplomaţilor. E adevărat că aceeaşi Convenţie face excepţie şi permite ridicarea imunităţii diplomatice în cazul crimelor inclusiv a participării la atentatele teroriste.

Pe de altă parte, la MAE austriac, ambasadorul iranian la Viena a fost chemat pentru a i se comunica ridicarea statutului diplomatic pentru persoana din ambasadă implicată în atentatul dejucat împotriva manifestaţiei de la Paris. În timp ce preşedintele Rouhani încerca să convingă la Viena statele semnatare ale Acordului nuclear cu Iranul - Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA), să se alinieze împotriva Statelor Unite, retrase unilateral din acord, şi a sancţiunilor lui Donald Trump reintroduse împotriva Iranului, dar şi a tuturor companiilor care vor face afaceri cu Iranul, inclusiv celor europene, Iranul era expus public după ce fusese prins cu mâţa în sac, implicat direct în atentatul pregătit împotriva manifestaţiei publice de la Paris.

Rouhani a comunicat deja că Iranul urmează să-şi reducă cooperarea cu Agenţia Internaţională de Energie Atomică, cea care supervizează respectarea acordului nuclear, pasând responsabilitatea către SUA şi Turmp, în noua situaţie.

Preşedintele iranian s-a întâlnit la Viena cu Cancelarul austriac Kurz şi cu preşedintele Austriei, Van der Bellen, acţiunea sa diplomatică vizând, formal, „salvarea acordului nuclear iranian”. După ce preşedintele Donald Trump a anunţat retragerea unilaterală a SUA din acord şi impunerea unor sancţiuni dure asupra companiilor care continuă să facă afaceri cu Iranul, Rouhani a declarat acest pas „o crimă şi o agresiune“. La Viena, el a încercat capacitarea Chinei, Rusiei, Marii Britanii, Franţei Germaniei şi a UE împotriva celuilalt semnatar al acordului, Statele Unite, retras din Acordul semnat în 2015. Vineri a fost discutat viitorul acordului şi salvarea sa, cu pachete economice europene pregătite pentru Iran pentru a compensa retragerea SUA, chiar dacă astfel sfidează sancţiunile lui Donald Trump ce se aplică împotriva firmelor europene implicate.

Rouhani a comunicat deja că Iranul urmează să-şi reducă cooperarea cu Agenţia Internaţională de Energie Atomică, cea care supervizează respectarea acordului nuclear, pasând responsabilitatea către SUA şi Turmp, în noua situaţie. În acelaşi timp, Ismail Kowsari, un comandant al Gărzilor Revoluţionare Iraniene, a ameninţat că Iranul va bloca strâmtoarea Hurmuz, cea prin care iese tot petrolul din Golf, dacă SUA îşi pune în aplicare ameninţarea privind blocarea completă a exporturilor e petrol iranian la 6 luni de la părăsirea acordului. Este vorba despre locul pe unde trece o treime din producţia de petrol exportată a lumii.

Cancelarul Kurz a insistat că aşteaptă deplinele clarificări de la partea iraniană vizând participarea diplomaţilor săi la complot şi la tentativa de atentat terorist. Viena este direct implicată în ambele evenimente, reuniunea despre acordul nuclear şi vizita lui Rouhani la Viena, respectiv ridicarea imunităţii şi arestarea diplomatului, arestat în Franţa şi care urma să fie extrădat în Belgia pentru investigaţii, ceea ce a umbrit vizita şi a creat dificultăţi gazdelor în a avea o abordare duală, dar, totodată, diplomatică şi împăciuitoare cu oaspetele, care a făcut declaraţii de presă fără a lua şi întrebări de la ziarişti.