Participanţii erau din ce în ce mai convinşi că totul se va concentra pe preluarea sau păstrarea controlului zonelor în care va mai exista acces la surse de apă, asta în contextul în care diversele servicii consultate, cele mai multe de informaţii militare, le ofereau un argument excepţional de lucru, adică hărţi  din ce în ce mai detaliate şi mai precise asupra evoluţiei fenomenului deşertificării. Hărţile erau cerute de liderii politici, din ce în ce mai presaţi de nevoia de a acţiona rapid şi decisiv, pe măsură proiecţiile, cum veţi vedea, se făceau pe perioade din ce în ce mai lungi şi arătau, toate, că deşertificarea se va amplifica şi, mai ales, va afecta şi zone care acum fac parte încă din centura verde a Terrei. Din acel moment, de la an la an, am sesizat că la reuniunile respective începeau să vină din ce în ce mai mulţi consilieri de securitate şi de guvernanţă sustenabilă ai unora dintre cei mai importanţi politicieni ai planetei, laolaltă cu cei ai unora dintre şefii marilor companii multinaţionale. Toţi analizau pachetele de date şi hărţile preocupaţi de faptul că, din ce în ce mai mult, chestiunea căpăta o urgenţă maximă economică şi de securitate.

Normal să fie aşa deoarece fenomenul deşertificării, ajuns la nivel de vector mondial de conflict, implică luarea unor decizii politice extrem de riscante şi dificil, deoarece chiar din acel moment era limpede că începea competiţia nemiloasă pentru preluarea ostilă a unor noi zone de pământ în zonele în care previziunile arătau că vor mai exista resursele de apă necesare producţiei agricole cu produsele de bază, cele destinate supravieţuirii. Şi mai era ceva extrem de evident: un număr important de ţări mari, care mizaseră pe logica dezvoltării industriale şi a controlului teritoriilor cu resurse care să susţină acest proces, se vedeau puse, într-o perspectivă de timp destul de rapidă, în situaţia de a solicita sprijin de supravieţuire altor ţări, cele care, din ce în ce mai puţine la număr, vor fi deţinătoare de resurse pentru producţia agricolă.

Iată lista clasică a „tensiunilor legate de apă”. Pe baza ei, în faza I a discuţiei, se calculează probabilitatea ca, în următorii ani, să se producă migraţii foarte importante sau chiar problematice din punctul de vedere al securităţii naţionale a multor state, în principal din Europa, SUA China şi India:

   

De aici se face trecerea logică în etapa a doua în care, la modul cel mai oficial posibil, cei din organismele specializate ale ONU prezintă previziunile pe termen scurt asupra unor posibile conflicte între ţări pentru controlul zonelor cu rezerve de apă:

Acum problema a depăşit chiar şi acest nivel, oricum extrem de îngrijorător, pe măsură ce o evidenţă se impune: deşertificarea se intensifică şi este extrem de posibil ca efectele sale, cel puţin în câteva mari regiuni ale planetei, să fie deja ireversibile. Grăbind astfel perspectivele de conflict deoarece se vor intensifica încercările unor mari puteri, chiar folosind forţa, să-şi asigure controlul viitoarelor „zone verzi”. Adică, cum spuneau analiştii, cel câteva în care se vor menţine condiţii pentru culturi agricole neameninţate, cel puţin în viitorul previzibil, de schimbările climatice care deja modifică (uitaţi-vă doar la ce se întâmplă în unele state europene) caracteristicile anotimpurilor. În acest sens, iată una dintre hărţile care au suscitat cele mai multe dezbateri între analiştii de riscuri geopolitice şi care, din păcate, se dovedeşte din ce în ce mai actuală dacă, aşa cum vă rog s-o faceţi, suprapunem harta conflictelor actuale peste proiecţiile pe termen mediu asupra  evoluţiei fenomenului deşertificării globale:

Obiecţia oricând posibilă în linia de gândire pe care Trump a încercat s-o impună pentru câţiva ani, este să spunem că aceste lucruri nu se întâmplă şi că totul nu este decât o invenţie a grupurilor malefice ale ocultei mondiale. Posibil, sunteţi liberi să ignoraţi realitatea şi să credeţi absolut orice. Vă ofer însă şi un material de analiză serioasă, bazat pe cifrele şi datele realităţii, realizat de un grup de experţi din cadrul Convenţiei pentru combaterea deşertificării din cadrul ONU. Se intitulează, foarte simplu, „Deşertificarea în 2022. Iar datele prezentate sunt dramatice şi arată că uşa este deja deschisă pentru un mare conflict mondial al sărăciei şi disperării.

Câteva dintre concluzii:

  • Până în 2030, aproximativ 700 milioane de oameni vor fi obligaţi să migreze din cauza deşertificării zonelor în care trăiesc
  • Până în 2040, se estimează unul din patru dintre copii de pe planetă vor trăi în zone care se vor confrunta probleme extrem în alimentarea cu apă
  • Până în 2050, deşertificarea poate afecta peste trei sferturi din populaţia lumii, estimarea fiind acum că 4.8- 7 miliarde de oameni vor trăi în zone în care există probleme legate de apă cel puţin o lună pe an, cifră în creştere accentuată faţă de cei 3,6 miliarde de oameni de acum care se află în această situaţie.
  • Până în 2050, vor fi obligaţi să migreze milioane de oameni, în mare parte din cauza deşertificării în combinaţie cu alţi factori precum lipsa apei, scăderea productivităţii culturilor agricole, ridicarea nivelului mărilor şi oceanelor şi excesul de populaţie.
  • În următoarele decenii, în 129 de ţări ale lumii se va amplifica fenomenul deşertificării, în 23 de ţări în principal din cauza creşterii populaţiei şi în alte 38 datorită interacţiunii între schimbările de populaţie şi creşterea populaţiei.
  • Până în 2100, odată cu mărirea cu 3 grade Celsius a temperaturii globale, deşertificarea va putea provoca pierderi de cinci ori mai mari ca acum, iar cele mai mari creşteri vor fi înregistrare în zona mediteraneeană şi atlantică din Europa.

Aveţi aici un alt raport https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000380721 din acest an, pe aceeaşi temă, realizat de cei de la UNESCO, iar concluziile sunt asemănătoare.

Sigur că sunt posibil de suprapus pe aceste hărţi dar devin şi mai interesant dacă le punem într-un context şi mai amplu în care, mâine, vom vedea cum evoluează un alt vector al crizei actuale din care, cum spuneam, tragedia din nefericita Ucraină nu este decât u mic segment, dar profund semnificativ pentru încleştarea din subsolul intereselor mondiale.