Chicago de pe Yangtze, megalopolisul chinez despre care nu ştiţi nimic - extras FP România nr. 18

Ediţia curentă a FP România publică un elocvent reportaj din Chongqing, cel mai mare oraş chinez, care creşte într-un mod scăpat de sub orice control. Sunt vremuri bune pentru Chongqing, căminul a deja 32 de milioane de oameni şi care creşte atât de repede încât hărţile sale sunt învechite chiar la data tipăririi.

Fragment din articolul Chicago pe Yangtze, publicat în dosarul Indexul oraşelor globale, din ediţia FP România nr. 18 (septembrie/ octombrie 2010).

Yan Qi şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei locuind cu bunicii ei într-un sat de munte din suburbiile care sunt acum oraşul cu cea mai rapidă dezvoltare din lume. Ploua mereu, îşi aminteşte ea, şi nu prea părea să se întâmple multe lucruri. Cum nu exista niciun pod pentru a traversa rapidul râu Yangtze pentru a ajunge în centrul oraşului vecin - astăzi la doar 40 de minute distanţă cu maşina - era nevoie de mai multe ore cu un autobuz de cursă lungă.

Oraşul de 32 de milioanede oameni

Astăzi, Yan Qi lucrează nu departe de locul unde a crescut, la sediul propriei companii, aflat pe o proprietate vastă la nord de Chongqing. La 43 de ani, ea este una dintre cele mai bogate femei din ţară, un magnat al restaurantelor, cu peste 90 de localuri în 26 de provincii îndepărtate, de la modeste magazine de tăiţei la luxoase săli de banchet. Când ne-am întâlnit în această primăvară, la noul complex al companiei sale de 30 de milioane de dolari, Yan Qi s-a arătat modestă cu privire la bunul mers al afacerii sale. „În vremuri bune sau în vremuri rele, chinezii mănâncă", mi-a spus, „şi mai ales în vremuri bune".

Sunt, într-adevăr, vremuri bune pentru Chongqing, căminul a deja 32 de milioane de oameni şi care creşte atât de repede încât hărţile sale sunt învechite chiar la data tipăririi. Municipalitatea în plină dezvoltare - un centru urban dens înconjurat de districte rurale în schimbare rapidă, care luate împreună sunt de mărimea Austriei şi au mai mulţi oameni decât Irakul - este poarta către vestul Chinei, care se umple rapid. Ambiţiile şi limitările se ciocnesc cu aceeaşi viteză spectaculoasă cu care a explodat oraşul şi, împreună cu el, perspectivele locuitorilor săi mai norocoşi.

Şi 86 de miliarde de dolari

Pentru că Chongqing a crescut dintr-un port obscur de 200.000 de oameni pe râul Yangtze, în anii 1930, într-un oraş de două milioane când s-a născut Yan Qi, în 1967, până la o megametropolă în expansiune, botezată „centrul urban cu cea mai rapidă creştere de pe planetă", de postul britanic Channel 4, în 2006, pe baza imaginilor din satelit care comparau cât de repede înghiţeau oraşele pământul din jur.

În Noul District din nordul Chongqingului de astăzi, e posibil să conduci mai mult de jumătate de oră pe lângă blocuri înalte de 30-50 de etaje, bloc după bloc, unde cu cinci ani în urmă era numai câmp. În 1998, Chongqing avea un PIB de numai 21 de miliarde de dolari; în 2009 crescuse de patru ori, la 86 miliarde de dolari. Anul trecut, PIB-ul Chongqingului a crescut cu un năucitor procent de 14,9%, o creştere de aproape două ori mai impresionantă decât a Chinei ca întreg.

Cum e posibil?

În China de astăzi, e mai corect să spui că există o aparenţă profundă de planificare. Acest lucru e valabil pentru urbanizare, ca şi pentru multe altele. „Planificarea e o formă de publicitate", mi-a spus un cercetător de la Ministerul Locuinţelor şi Dezvoltării Urban-Rurale din Beijing. „E un paradox. Lucrurile aici sunt foarte planificate, în sensul că se fac multe planuri. Dar în practică e mult mai haotic. Are legătură cu felul cum sunt folosite planurile - sau cum nu sunt". Cât despre megaoraşele care răsar acum peste tot în ţară: „În teorie, toată dezvoltarea trebuie să fie ghidată de planuri. Dar oraşele din China funcţionează fără planuri aprobate - planurile nu au efectul de constrângere.

«Proiectant de oraşe» e un titlu la care mulţi aspiră; în principal, el implică aprobarea de planuri care sunt deja în proces de construcţie". Şi astfel, în timp ce privim cel mai rapid proiect al lumii de dezvoltare a unui oraş, e important să ne dăm seama că nu există nicio schiţă; China s-a îmbarcat pe un drum extraordinar către o „urbanizare neintenţionată". (...)

 Christina Larson este colaboratoare a FP, ediţia internaţională.