Aproape 13.000 de persoane au fost torturate şi ucise într-o închisoare din Siria, conform raportului Amnesty

Potrivit martorilor din raportul Amnesty (n.red.: ONG internaţional care se ocupă cu apărarea drepturilor omului), între 2011 şi 2015 în jur de 13.000 de oameni au fost ucişi în Saidnaya, o închisoare din Siria. Marea lor majoritate erau opozanţi ai regimului lui Bashar al-Assad, fiind torturaţi, înfometaţi sau spânzuraţi.

Exterminările au început odată cu primii cinci ani de război civil din Siria, la ordinul oficialilor din guvern. Conform Amnesty, corpurile celor ucişi erau transportate cu un camion şi aruncate în două cimitire de la periferia Damascului odată ce se făcea miezul nopţii.

Raportul, intitulat „Abatorul uman”, conţine mărturiile a 84 de persoane, supravieţuitori, gardieni, judecători, doctori şi avocaţi implicaţi în ororile de la Saidnaya ce descriu detalii despre bătăi, violuri, degradarea psihologică, lipsa hranei, apei sau a serviciilor medicale. Asta în timp ce guvernul sirian nega că-i ucide sau că-i tratează neregulamentar pe cei aflaţi în custodia autorităţilor. Printre aceştia din urmă s-au numărat dizidenţi politici, jurnalişti, medici sau alte persoane care erau percepute ca fiind împotriva regimului Assad.

Amnesty adaugă că în centrul de detenţie există două clădiri cheie. Prima e „clădirea roşie” în care se aflau civilii arestaţi încă de la începutul lui 2011 când a început războiul civil, iar a doua e „clădirea albă” în care se aflau deţinuţi ofiţeri şi militari sirieni.

„Bătaia era foarte intensă. Era ca şi cum încercai din nou şi din nou să loveşti o piatră cu unghia. Era imposibil, dar ei nu se opreau. Îmi doream la un moment dat să-mi taie picioarele doar ca să scap de bătaie”

Mii de persoane au fost ucise în secret în urma execuţiilor extrajudiciare, complicii asigurându-se mai întâi ca aceştia să pară că sunt daţi dispăruţi. În zilele în care se ţineau spânzurătorile, autorităţile luau victimele din celule şi le spuneau că vor fi transferaţi într-o închisoare civilă. În schimb, aceştia erau duşi în subsolul clăridii roşii unde erau bătuţi timp de câteva ore. Apoi, în mijlocul nopţii, deţinuţii erau legaţi la ochi şi duşi la subsolul clădirii albe unde rămâneau legaţi la ochi. Aici, îşi aflau soarta cu câteva minute înainte să fie spânzuraţi, când li se înfăşura nodul în jurul gâtului.

Toate execuţiile de la Saidnaya, erau un secret bine păstrat pe care-l ştiau doar o parte dintre gărzi şi oficiali care erau direct implicaţi. Şi conform raportului, nici măcar paznicii de la clădira roşie, martori ai bătăilor, nu ştiau de soarta deţinuţilor transferaţi în miez de noapte către clădirea albă.

Wael, unul dintre deţinuţi, precizează că „creierele noastre începuseră să se dezvolte într-un mod ciudat la Saidnaya. Nu mai ştiam ce facem – tocmai ajunsesem într-o stare de barbaritate fără ca noi măcar să ne gândim la asta. Totul a fost o bătălie pentru supravieţuire. A fost un război real în care dacă refuzai să lupţi, mureai”.

Sameer, un student al academiei militare din Homs, îşi aminteşte că „bătaia era foarte intensă. Era ca şi cum încercai din nou şi din nou să loveşti o piatră cu unghia. Era imposibil, dar ei nu se opreau. Îmi doream la un moment dat să-mi taie picioarele doar ca să scap de bătaie”.

Amnesty menţionează în raport că organizaţia a încercat să contacteze guvernul din Siria în ianuarie 2017 privind acuzaţiile aduse în raport, însă n-au primit niciun răspuns în urma sesizărilor

Şi deşi nu mai există nicio dovadă că s-au mai produs execuţii după decembrie 2015, grupul atenţionează că nu există niciun motiv să credem că execuţiile s-au oprit şi că cel mai probabil au mai fost ucise alte câteva sute de persoane de atunci.