Acord internaţional în vederea eliminării progresive a hidrofluorcarburilor, gaze cu efect de seră, utilizate la frigidere şi apararele de climatizare

Comunitatea internaţională a adoptat sâmbătă dimineaţa un calendar în vederea eliminării progresive a hidrofluorcarburilor (HFC), nişte gaze cu un efect extrem de nocive asupra atmosferei utilizate la frigidere şi climatizatoare, iar ţările bogate sunt îndemnate să acţioneze mai rapid decât ţările în curs de dezvoltare, relatează AFP.

Acest acord, încheiat sub forma unui amendament al Protocolului de la Montréal cu privire la protejarea stratului de ozon, a fost aplaudat puternic de către diplomaţi, extenuaţi după ce au petrecut o noapte întreagă să-l perfecteze.

"Anul trecut, la Paris (la COP21), am promis să protejăm lumea de cele mai dure efecte ale modificărilor climatice", a reacţionat directorul Programului ONU pentru Mediu Erik Solheim, citat într-un comunicat. "Astăzi (sâmbătă) onorăm această promisiune", a subliniat el.

Agenţia americană pentru Protecţia Mediului a catalogat acordul drept "istoric". "Ne amintim de această zi ca de una dintre cele mai importante în eforturile noastre de a salva singura planetă pe care o avem".

Prin Pactul de la Paris, comunitatea internaţională s-a angajat să acţioneze în vederea limitării creşterii temperaturii în lume "sub 2°C" faţă de nivelul din perioada preindustrială şi să-şi "continue eforturile" în vederea limitării acestui nivel la 1,5°C.

Eliminarea HFC ar putea reduce cu 0,5°C încălzirea globală până în 2100, potrivit unui studiu publicat în 2015 de Institute for Governance and Sustainable Development (IGSD), un grup de reflecţie. La orizontul lui 2030, ea ar permite evitarea cu până la 1,7 gigatone echivalent CO2 pe an, cât nivelul emisiilor anuale ale Japoniei.

Cu caracter juridic constrângător, Acordul de la Kigali este un progres major în lupta împotriva încălzirii globale şi lansează totodată un semnal pozitiv cu câteva săptămâni înainte de următoarea Conferinţă anuală pe tema modificărilor climatice (COP22), la Marrakech, în Maroc.

PROBLEMĂ SPIONOASĂ

Eliminarea HFC, nişte gaze prezente în anumite tipuri de aerosol sau utilizate în fabricarea spumei izolante, este o problemă spionoasă pentru ţări ca India, o imensă putere economică în curs de dezvoltare. Au fost necesare mai multe reuniuni bilaterale, vineri, cu secretarul american de Stat John Kerry, pentru deblocarea negocierilor.

"Orice acord trebuie să fie suplu pentru toate părţile care iau parte la el. Clar, poziţia noastră a fost elaborată pentru a lua în considerare interesele noastre naţionale", a declarat joi Ajay Narayan Jha, un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului indian al Mediului.

Calendarul adoptat sâmbătă prevede ca un prim grup de ţări, "dezvoltate", să-şi scadă consumul de HFC cu 10% până în 2019, faţă de nivelurile din 2011-2013, iar procentul urmează să ajungă la 85% până în 2036.

Un al doilea grup de ţări, "în curs de dezvoltare" - inclusiv China şi ţări africane -, s-a angajat să înceapă tranziţia în 2024. O reducere cu 10% faţă de nivelurile din 2020-2022 este aşteptată în 2029, şi urmează să ajungă la 85% până în 2045.

Al treilea grup de ţări, tot "în curs de dezvoltare", care include India, pakistanul, Iranul, Irakul şi ţările de la Golf, s-a angajat să înceapă o diminuare în 2028 cu 10% faţă de nivelul din perioada 2024-2026, procent care să fie atins în 2032 şi care să ajungă la 85% în 2047.

UNUL DINTRE GAZELE CU EFECT DE SERĂ CELE MAI NOCIVE DIN LUME

HFC sunt nişte gaze cu efect de seră (GES) a căror emisie creşte cel mai rapid, într-un ritm de 10-15% pe an. Ele sunt utilizate începând din anii '90 în locul CFC (clorofluorcarburilor), care se fac vinovate de distrugerea stratului de ozon.

HFC, care sunt bune pentru ozon, s-au dovedit însă dezastruoase pentru mediu, iar astfel, în 2009, s-a lansat ideea amendării Protocolului de la Montréal în vederea eliminării lor.

"Amendamentul de la Kigali elimină încălzirea provenind de la unul dintre cele mai importante şase cu efect de seră", s-a felicitat IGSD.

Soluţii în vederea locuirii HFC există deja, sub formă de hidrocarburi, de dioxid de carbon, de amoniac, de apă sau de hidrofluoroolefine (HFO).

Participanţii şi-au confirmat, de asemenea, angajamentul de a finanţa tranziţia. La sfârşitul lui septembrie, 18 ţări, inclusiv Statele Unite, Japonia, Germania, Franţa, şi 19 organisme şi donatori privaţi, reuniţi la New York, au promis deja un ajutor în valoare de 80 de milioane de dolari (71,5 milioane de euro) ţărilor în curs de dezvoltare.

Finanţarea tranziţiei, al cărei cost total este stimat la nivel globl la câteva miliarde de dolari, va face obiectul unor noi discuţii, în 2017, în cadrul Protocolului de la Montréal.