Merkel l-a “lucrat” pe Berlusconi, forţându-i demisia

Zâmbete forţate la întâlnirile Merkel-Berlusconi

Cancelarul Angela Merkel i-a cerut preşedintelui italian, Giorgio Napolitano, într-o discuţie telefonică din 16 octombrie, să îl demită pe premierul de atunci, Silvio Berlusconi, pentru a evita ca problemele financiare ale Italiei să îngroape zona euro.

Existenţa acestei discuţii telefonice între Merkel şi Napolitano, care a încălcat regula nescrisă stabilită între liderii ţărilor UE de a nu interfera în politica internă, este dezvăluită de mai multe surse diplomatice europene citate vineri de Wall Street Journal, într-o analiză despre evoluţia crizei euro în 2011.

Ori falimentul Italiei şi prăbuşirea euro, ori demisia lui Berlusconi

În octombrie Merkel era extrem de îngrijorată de incapacitatea guvernului de la Roma de a promova măsurile de austeritate necesare pentru a reda încrederea pieţelor financiare, care luaseră în colimator Italia, obligată să se împrumute masiv pentru a-şi finanţa uriaşa datorie publică de peste 1.900 miliarde de euro (cca. 120% din PIB). Agravarea problemelor Italiei până în punctul ajungerii pe marginea prăpastiei nu fusese pur şi simplu anticipată de Merkel în ultimii doi ani de la izbucnirea crizei datoriilor în Europa, planul franco-german de până atunci fiind de a salva de la faliment ţările ca Grecia, Portugalia, Irlanda sau Spania, ceea ce s-a şi întâmplat.

Venirea la rând a Italiei a dat însă complet peste cap planurile lui Merkel şi Nicolas Sarkozy, această ţară, precum şi datorie ei, fiind prea mari pentru a mai putea fi salvate. Aşa că după ce a fost nevoită, la presiunile conservatorilor finanţişti germani, să refuze ideea franceză de intervenţie masivă în piaţă a BCE prin emiterea de eurobonduri, Merkel nu a mai avut de jucat decât cartea disciplinării Italiei, chiar cu preţul debarcării lui Berlusconi.

Merkel şi-a impus punctul de vedere în a patra mare ţară a UE

Potrivit surselor diplomatice citate de Wall Street Journal, Merkel l-a sunat pe Napolitano şi şi-a exprimat deschis „îngrijorarea" pentru incapacitatea guvernului Berlusconi de a face faţă crizei Italiei, care prin efectul de domino afecta economia întregii zone euro şi inclusiv a Germaniei. Napolitano a recunoscut că faptul că guvernul de coaliţie al lui Berlusconi abia supravieţuise cu greu, la o diferenţă de numai câteva voturi, unui vot de încredere în Parlamentul de la Roma însemna că era cu mâinile legate în privinţa impunerii impopularelor măsuri de austeritate, necesare pentru reechilibrarea financiară.

Merkel i-a cerut preşedintelui Napolitano, un bătrân de 86 de ani, să facă „tot ce îi stă în putere" pentru a promova reformele necesare, mulţumindu-i anticipat. Şeful statului italian a înţeles mesajul, iar în zilele următoare s-a întâlnit pe rând cu şefii partidelor parlamentare, pentru a-i sonda cu privire la posibilul sprijin pentru un nou guvern.

Berlusconi, antipatic germanilor

Premierul italian, care a excelat în cei 17 ani de carieră politică prin gafe diplomatice şi o serie nesfârşită de scandaluri politice, judiciare şi sexuale, nu a avut niciodată o bună relaţie cu rezervata Merkel, fiica unui pastor protestant. Iar faptul că în septembrie a făcut turul presei europene transcriptul unei convorbiri telefonice dintr-un dosar judiciar, în care Berlusconi o numea "vacă grasă" pe Merkel, cu siguranţă a dăunat şi mai mult relaţiei lor personale.

La summit-ul liderilor zonei euro de la Cannes, din 2 noiembrie, Berlusconi a adormit în timpul discuţiilor despre scenariile de intervenţie pentru salvarea monedei comune, iar necesitatea urgentă a scoaterii lui din scenă a devenit evidentă pentru toată lumea, inclusiv pentru mulţi dintre parlamentarii formaţiunea lui Il Cavaliere.

O săptămână mai târziu acesta îşi pierdea majoritatea din Parlament, iar preşedintele Napolitano îl numea prim-ministru pe respectatul tehnocrat Mario Monti, un bun cunoscător al pieţelor financiare europene. Acesta a fost felicitat de cuplul Merkel-Sarkozy la numai câteva ore după nominalizarea de către Napolitano, iar obţinerea sprijinului parlamentar pentru noul guvern tehnocrat a fost doar o formalitate.