Tinerii sirieni, o provocare pentru bătrânul continent

Refugiaţii primesc informaţii la graniţa Suediei cu Finlanda FOTO AP

Dintre cei peste jumătate de milion de migranţi şi refugiaţi care au sosit în Europa anul acesta, mulţi sunt tineri. Unii au studii superioare sau sunt calificaţi, alţii au pierdut anii de formare din cauza conflictelor violente care le-au întrerupt studiile sau le-au pus capăt carierei. Unii au luptat, au fost închişi sau au trăit sub conducerea extremiştilor, experienţe care i-au marcat, lăsându-i cu cicatrici fizice şi emoţionale.

Refugierea atâtor tineri reprezintă mari provocări pentru ţări ca Siria, ţara natală a peste jumătate dintre cei care fug în Europa. Acest exod privează ţara de o demografie vitală pentru reconstrucţie şi creştere economică, notează „New York Times“.

Există riscuri mari şi pentru Europa care se chinuie de multă vreme să asimileze imigranţii şi care ar putea fi pusă faţă în faţă cu naşterea unei noi subclase care trăieşte din banii publici. Mulţi se îngrijorează şi că celule radicale se pot dezvolta dacă speranţele nou-sosiţilor sunt strivite şi ei sfârşesc izolaţi şi săraci.

Tinerii refugiaţi sunt prost informaţi despre ţara în care vor să ajungă 

„Ştim că migraţia poate ajuta economia şi comerţul şi poate conduce la un schimb cultural. Dar, dacă nu este gestionată bine, migraţia devine o problemă şi pentru statele care au primit imigranţi şi pentru ţările părăsite de aceştia“, este de părere Lado Gvilava, preşedintele Organizaţiei Internaţionale pentru Migrare, din Turcia.

Organizaţiile spun că natura haotică a traficului de oameni a împiedicat formarea unei imagini complete a valului curent de oameni care ajung în Europa. Agenţia pentru Refugiaţi a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNHCR) a comunicat că jumătate dintre cei care sosesc în Europa sunt sirieni, urmaţi de grupuri mai mici din Afganistan, Eritrea, Irak sau altele. 69% dintre nou-sosiţi sunt bărbaţi, 13% femei şi 18% copii.

Dintre bărbaţi, cei mai mulţi sunt tineri dornici de aventură, dar post informaţi despre ceea ce îi aşteaptă. Printre zecile intervievaţi recent în Turcia şi Grecia, doar câţiva vorbesc o limbă străină şi majoritatea dintre ei nu cunosc multe despre ţara în care speră să se stabilească. Unii au fost chiar surprinşi să afle că berea şi porcul sunt proeminente în bucătăria germană, continuă „New York Post“.

Singura speranţă pentru refugiaţi – Europa

„Singura noastră speranţă este în Europa“, spune Mohamed Atiyya, 21 de ani, un palestinian din Damasc, care are calificarea de metalurgist, obţinută înainte de a fi recrutat de Armata siriană. După doi ani în armată, el a realizat că mai degrabă va sfârşi mort, decât lăsat la vatră, aşa că a dezertat şi a fugit către Europa pe o plută. Acum el locuieşte în Hamburg, Germania.

Oficialii ONU spun că s-au întâlnit cu mulţi sirieni educaţi, inclusiv ingineri, funcţionari publici, oameni de afaceri, care formau o clasă de mijloc puternică înainte de război, dar care şi-au pierdut casele şi micile afaceri. Ei sunt o minoritate care soseşte în Europa cu planuri bine puse la punct. „Destinaţia mea este Franţa, pentru că vorbesc franceza“, spune Fayez, 27 de ani, un medic stomatolog sirian care spune că a fugit din Alep din cauză că îşi risca viaţa în fiecare zi în drum spre serviciu.

După ce a fost reţinut de rebeli, el a depus o cerere de azil în Franţa, dar i s-a respins. Acum, spune el, plănuieşte să se strecoare în ţară, să se înregistreze ca refugiat şi să-şi continue cariera.

„Nu am fugit pentru că nu aveam bani, ci din cauza nesiguranţei“, spunea Fayez, pe când se afla în Grecia, dându-şi doar prenumele pentru a-şi proteja rudele rămase în Siria.

Gestionarea greşită a valului de refugiaţi poate fi o problemă gravă pentru Europa

Ţările Europei se confruntă cu o sarcină dificilă de a integra migranţii în forţa de muncă, pentru a putea contribui la economie, în loc să reprezinte o povară economică.

Mulţi dintre imigranţi nu au calificări transferabile şi nu vorbesc vreo limbă europeană. Chiar şi profesioniştii, cum sunt medicii sau inginerii, duc lipsă de certificări, pe care mai mult ca sigur că nu şi le-au luat la ei. 

Pentru a reuşi, Europa trebuie să investească foarte mult în programe care să înveţe imigranţii limbile străine, să găsească specialiştilor slujba potrivită şi să-i ajute pe toţi să urmeze programe de calificare şi să-şi găsească un loc de muncă, spune Demetrios G. Papademetriou, preşedintele Institutului european pentru Politicile Migraţiei.

Ţări ca Germania şi Suedia au economii organizate şi câte o piaţă a muncii care ar putea uşura acest proces, spune Papademetriou. Însă Austria are o forţă de muncă redusă, iar Spania, Italia şi Grecia au probleme economice şi o rată a şomajului ridicată, având foarte puţin loc şi pentru imigranţi.

Refugiaţii neintegraţi se pot radicaliza

„Acest lucru poate conduce la o serie de probleme grave pentru Europa, politic şi economic, în următorii ani“, este de părere Papademetriou.

Mulţi se îngrijorează că imigranţii care nu reuşesc să se integreze pot înclina spre radicalizare, mai ales dacă se văd atacaţi de elementele de dreapta din ţară. Iar un atac terorist conectat fie şi cu un mic grup de migranţi poate schimba situaţia pentru toţi.

În acest moment, nu prea se pot face multe pentru a împiedica jihadiştii din Statul Islamic sau din alte grupări radicale să intre în Europa, strecuraţi printre ceilalţi migranţi.

Refugiaţii păstrează legături puternice cu ţara natală

Cei care rămân în ţara care îi adoptă, păstrează, deseori, legături puternice cu ţara natală, fie prin faptul că trimit bani rudelor rămase acolo, fie întorcându-se, în vizită, cu capitalul şi experienţa căpătată peste hotare, fiind hotărâţi să investească şi să dea startul unor noi afaceri. „Ar trebui să ne gândim la oameni aceştia ca parte a forţei de muncă care, într-un final, va ajuta la reconstrucţia ţării. Ei nu se gândesc că şi-au părăsit definitiv ţara“, spune Laura Hammond, preşedintele departamentului de studii de dezvoltare din cadrul Şcolii pentru Studii Orientale şi Africane din Londra.

Însă cu războiul din Siria care a intrat în al cincilea an şi căruia nu i se întrevede o rezolvare, puţini dintre cei care se îndreaptă spre Europa plănuiesc să se întoarcă.

Într-un parc din Turcia, aşteptând să prindă o barcă spre Grecia, Mohamed, 41 de ani, spune că bătălia pentru Alep i-a gonit familia din casă şi a distrus magazinul unde lucra. Acum el vrea să se stabilească în Germania şi să-şi aducă soţia, cei patru copii, dar şi mama. 

Ar lucra unde ar putea, spune el, transportând peste tot o carte din care învaţă germana. „Cuvintele sunt foarte grele, spune el, nereuşind să rostească vreo frază. Mohamed ştia puţin mai multe despre destinaţia sa. „Este o ţară frumoasă, iar oamenii sun drăguţi. Asta am auzit“, spune el.