Altfel spus, după cum LARICS a tot anunţat, în aceste momente se certifică încheierea unui ciclu de extindere euro-atlantică în spaţiul estic şi se caută atribuirea unui statut spaţiului dintre alianţa nord-atlantică şi frontierele ruseşti, iar în prim-plan este vizată Ucraina.

La cald, rezultatele acestor negocieri par a fi nule, iar asupra punctelor-cheie nu s-a ajuns la niciun numitor comun, din cauza discrepanţelor de viziune asupra securităţii europene, aparent, prea mari. Dar am asistat doar la episodul întâi. Discuţiile şi tatonările vor continua, rămâne de urmărit dacă se vor descoperi nuanţe ale acestor întrevederi în următoarea perioadă, precum şi în procesul de elaborare al următorului concept strategic al NATO, care trebuie să fie gata până la Summit-ul NATO de la Madrid din 29-30 iunie.

Până atunci sau până la eventualele decizii anunţate legate de Ucraina şi nu numai este necesar să luăm pulsul real al societăţii şi să stabilim care este relaţionarea dintre Ucraina şi Rusia, dincolo de poziţiile oficiale ale reprezentanţilor politici, fiindcă până la urmă dimensiunea socială poate determina perspectiva de viitor din punct de vedere securitar, iar Ucraina este subiectul principal în toată această dilemă.

Ucrainenii nu au încredere în Rusia, nici ruşii în Ucraina...

În primul rând, conform ultimelor sondaje publicate, în paralel în luna decembrie, de către Kyiv International Institute of Sociology (KIIS) din Ucraina şi Levada Center din Rusia, se constată o deteriorare a atitudinilor ucrainenilor faţă de Rusia şi a ruşilor faţă de Ucraina pe fondul ultimelor tensiuni, astfel ponderea ruşilor care au o atitudine pozitivă faţă de ţara vecină a ajuns la 45%, iar cea a ucrainenilor se situează la 39 %.

În timp ce societatea rusă este împărţită aproape în mod egal la felul în care se raportează la Ucraina (45% pozitiv vs 43% negativ), în cazul ucrainenilor se constată un trend descendent în rândul celor care au o atitudine pozitivă faţă de Rusia (39% pozitiv vs 47% negativ), după cum se poate observa în diagrama de mai jos.

Se poate remarca faptul că tinerii ruşi (18-24 de ani şi 25-39 de ani) au cea mai bună atitudine faţă de Ucraina, (57%, respectiv, 55%, care se raportează pozitiv), iar această atitudine pozitivă (58%) predomină şi printre respondenţii care au rude sau prieteni în Ucraina (în rândul ruşilor sunt aproximativ o treime, iar 2 din 5 ucraineni au raportat că au rude apropiate în Rusia), la polul opus situându-se categoria de vârstă de peste 55 de ani şi cei care nu au rude şi prieteni în Ucraina, în timp ce atitudinea pozitivă faţă de Rusia din Ucraina creşte gradual de la vest către est, respondenţii din sudul şi estul Ucrainei având o părere mai bună faţă de Rusia (52%).

... dar la nivel de populaţie nu există tensiuni majore

Surprizele apar însă abia acum. Căci atunci când vorbim de atitudinea ucrainenilor faţă de Rusia şi invers, aceasta se diferenţiază în cea negativă – atribuită conducerii - şi cea pozitivă – faţă de populaţia celuilalt stat. În sondajele din ambele ţări se identifică o majoritatea printre respondenţi care au o atitudine proastă faţă de conducerea ţării vecine şi o atitudine bună faţă de populaţia obişnuită a celeilalte ţări, după cum se poate observa mai jos.

Astfel, atât ucrainenii cât şi ruşii au o atitudine predominant pozitivă unii faţă de ceilalţi: 83% dintre ruşi au o atitudine bună faţă de locuitorii Ucrainei, 76% dintre ucraineni au o atitudine bună faţă de locuitorii Rusiei, în timp ce atât ucrainenii, cât şi ruşii au o atitudine negativă faţă de conducerea ţării vecine, astfel 67% dintre ruşi au o atitudine negativă faţă de conducerea Ucrainei, iar 76% dintre ucraineni au o atitudine negativă faţă de conducerea Rusiei.

De asemenea, trei sferturi dintre ucraineni (76%) consideră că oamenii de rând din Rusia nu au nicio influenţă asupra politicilor conducerii Rusiei.

Pe parcursul anilor a fost monitorizat şi nivelul de sprijin pentru independenţa Ucrainei, care se situează la 88% printre ucraineni şi 75% printre ruşi, rămânând relativ constant din 2014, în timp ce 6% dintre ucraineni şi 18% dintre ruşi susţin unificarea Ucrainei cu Rusia.

Majoritatea ruşilor şi ucrainenilor nu vor nici vize, nici vamă

Factorul fluctuant îl reprezintă conceptul de frontieră dintre cele două state, astfel că există o convingere predominantă în rândul ruşilor că Ucraina şi Rusia ar trebui să fie state independente, dar prietenoase „cu frontiere deschise, fără vize şi vămi”, iar această părere este împărtăşită şi de către majoritatea ucrainenilor (50% vs 49%). Cu toate acestea, după cum se poate observa în graficele care urmează, în Ucraina sunt 39% care consideră ar trebui că relaţiile dintre cele două ţări ar trebui să fie la fel ca şi cu alte state, adică „cu frontiere închise, vize şi vămi”. Avantajul, în sondaje, nu e însă de partea lor!

Atitudinea cetăţenilor ucraineni faţă de Rusia şi cea a ruşilor faţă de Ucraina are resorturi istorice, care încă menţine pozitivitatea în vederea relaţionării dintre cele două ţări, după cum reflectă cifrele exprimate mai sus, totuşi însă trendul este descendent pe fondul tensiunilor care au loc şi se menţin atât la nivel diplomatic, cât şi militar de la frontiera Ucrainei sau în Donbas. Astfel, 45% dintre ruşi se raportează în mod pozitiv faţă de Ucraina, iar 47% dintre ucraineni au o atitudine negativă faţă de Rusia.

Aceste rezultate reflectă modul în care se raportează ucrainenii şi ruşii unii la alţii, deoarece pentru o parte dintre respondenţi întrebarea despre atitudinea generală pe care o au faţă de Rusia sau Ucraina este asociată în primul rând cu conducerea celeilalte ţări şi cu mesajele transmise prin intermediul mass-mediei sau pentru cealaltă parte asocierea se face în primul rând cu locuitorii celeilalte ţări şi interacţiunea pe care o au în mod direct sau au avut-o de-a lungul timpului (grade de rudenie, relaţii de prietenie etc.). Din acest motiv avem rezultatele prezentate mai sus, fiindcă sondajele ne arată că locuitorii ambelor state se raportează preponderent pozitiv faţă de populaţia celeilalte, în timp ce atitudinea negativă se manifestă strict faţă de conducerea celeilalte ţări.

De remarcat este faptul că marea majoritate a ucrainenilor consideră că oamenii de rând din Rusia nu au o influenţă asupra politicilor conducerii Federaţiei Ruse, ceea ce, de asemenea, influenţează felul în care se raportează la ţara vecină.

Iar nu în ultimul rând se arată că există un comun acord între cetăţenii ambelor ţări, care în mod majoritar îşi doresc o relaţie specială şi susţin că Ucraina şi Rusia ar trebui să fie state independente, dar prietenoase – cu frontiere deschise, fără vize şi vamă.

Concluzii. Dincolo de paradoxuri

  1. Cifrele prezentate par surprinzătoare privite dinspre ştirile războinice şi ameninţările din presă care ne copleşesc în ultimele săptămâni. Şi totuşi, realitatea este că, dincolo de stratul politice, relaţiile dintre ruşi şi ucraineni sunt surprinzător de cordiale.
  2. Odată cu trecerea timpului şi a antagonizării părţilor de la nivel înalt politic între Ucraina şi Rusia, atitudinea negativă a populaţiei ucrainene s-a tot accentuat şi, poate, se va accentua, cel puţin a unei părţi a publicului ucrainean (nord şi vest). Totuşi o mare parte dintre ucraineni încă se mai raportează pozitiv faţă de Rusia din raţiuni istorice şi pe fondul unei nostalgii venite de pe urma unei guvernări haotice.
  3. Aceste sondaje sunt publice, şi poate că există multe altele care evaluează starea de spirit din Ucraina care nu sunt la îndemâna tuturor. Înţelegem acum mai bine, poate, unele gesturi ale Moscovei apropo de distribuirea mesajului. Şi preşedintele Vladimir Putin (analiza aici) şi fostul premier Medvedev (articolul aici) se adresează sau încearcă să se adreseze publicului ucrainean, acelor procente semnificative de public care au simpatii faţă de ruşi. Doar că efectele nu vor fi neapărat pozitive, pentru că ucrainenii nu iubesc statul rus, cu care evident îi asociează şi pe Putin şi pe Medvedev. Dar trebuie să reţinem faptul că Rusia are o comunicare dublă faţă de Ucraina, bazată, evident, pe stările de spirit ale populaţiei, pe care încearcă să le utilizeze în interes propriu. Moscova ţinteşte, în acest context, izolarea preşedinteleui Zelenschi şi „pedepsirea” acestuia pentru că nu întreprinde paşi concreţi în favoarea soluţionării conflictului din Donbas – adică implementarea Acordurilor de la Minsk (favorabile Rusiei) -, ştiind că populaţia Ucrainei asta aşteaptă – soluţionarea conflictului.
  4. Elementul de paradox probabil îl reprezintă faptul că populaţiile ambelor ţări au o atitudinea negativă faţă de conducerea celeilalte, însă nu şi faţă de populaţie. Explicaţia este că, probabil, cum am văzut în cazul Ucrainei, cetăţenii sunt convinşi, practic, că ruşii nu au nicio influenţă asupra politicii de la Kremlin, deşi până la urmă liderii politici şi ideile reflectate de către aceştia în programul lor au fost aleşi (în cazul lui Zelenskii) sau sunt agreate (în cazul lui Putin) de către o majoritate largă a populaţiei, inclusiv pe dimensiunea de securitate.
  5. Vestea bună este că, la nivel popular, războiul nu este o opţiune nici pentru ruşi, nici pentru ucraineni. Apelul la populaţie nu l-ar putea justifica, nici pe departe nu l-ar putea susţine. Este cel mai puternic mesaj pentru politicieni pe care cele două populaţii îl transmit prin aceste sondaje.

***

Articol de Cristina Melnic, cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI şi expert pe spaţiul ex-sovietic.