Dacian Cioloş, comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală: „Să nu cădem în euforia toamnei!“
0
Comisarul Dacian Cioloş le cere autorităţilor române o viziune pentru agricultură şi afirmă că recolta bună de anul acesta a fost doar rezultatul unei conjuncturi favorabile.
Creşterea peste aşteptări a Produsului Intern Brut pe trimestrul al 3-lea din 2011, cu 4,4%, raportată la perioada similară a anului trecut, a crescut optimismul guvernanţilor de la Bucureşti. Analiştii economici au arătat că sectorul agricol a fost principalul „responsabil" pentru această evoluţie pozitivă, dată fiind recolta excelentă obţinută de România în această toamnă.
Citiţi care a fost contribuţia agriculturii din România în economie şi cum au interpretat analiştii
Comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, se declară la rândul său mulţumit de rezultatele agriculturii româneşti, dar atrage atenţia că acestea au venit pe fondul unui an cu condiţiii bune şi mai puţin ca urmare a unor politici agricole coerente. Comisarul propune câteva măsuri care ar aduce mai multă predictibilitate în sectorul agricol.
„Adevărul": Recolta bună de anul acesta a impulsionat creşterea Produsului Intern brut în România, raportată pe trimestrul al treilea. Guvernanţii se declară mulţumiţi şi văd în aceste veşti semnul reluării creşterii economice. Unii analişti economici atrag însă atenţia că această creştere este doar rezultatul unei conjuncturi. Care este părerea dumneavoastră ?
Dacian Cioloş: Agricultura a arătat cât de valoroasă poate să fie pentru România, aducând creştere economică într-o perioadă în care avem nevoie de ea ca de aer. A fost un an bun, a fost o recoltă bună, dar nu este momentul să cădem în euforiile toamnei. Cu mai puţin noroc, la fel de bine s-ar fi putut ca anul acesta agricultura să fi fost o frână pentru economie. Din păcate, contribuţia agriculturii în economia românească este încă imprevizibilă. Până nu creştem gradul de previzibilitate a producţiei şi valorificării acesteia, aportul agriculturii în economie va fi ca o sabie cu două tăişuri. Dar, din fericire, a fost un an bun, şi sper să învăţăm câteva lucruri din asta.
Cum ar fi?
În primul rând, agricultura nu trebuie subestimată, scoasă de la naftalină doar când soarele şi ploile vin la timp, iar producţia agricolă ajută la calculele economice sau când socoteli politice învăluie agricultorii în dulci campanii electorale. Agricultura nu trebuie tratată cu superficialitate atunci când se construieşte bugetul. Dacă dorim rezultate, nu putem trata agricultura ca pe un sector oarecare. Este un sector strategic, care la prima vedere consumă buget, dar care poate avea un aport socio-economic mult superior investiţiei publice în susţinerea lui.
Agricultorii au nevoie de susţinere financiară publică pentru că li se cere mai mult decât să producă pentru piaţă. Gândiţi-vă la toate normele pe care trebuie să le respecte, gândiţi-vă la ce fac pentru menţinerea fertilităţii solului, pentru mediu, pentru păstrarea unei zone rurale vii. Mai mult decât atât, un agricultor nu poate opera ca un om de afaceri care îşi închide o fabrică într-un loc şi o mută într-altul, unde afacerea e mai profitabilă. Agricultorul este legat de un ciclu de producţie, este legat de un spaţiu dat, în care condiţiile pentru agricultură nu sunt întotdeauna favorabile. Natura îi oferă deja suficientă instabilitate. De aceea, ar fi bine să nu mai adăugăm şi noi instabilitate, prin politici bugetare imprevizibile. Nicio ţară cu agricultură importantă nu şi-a câştigat locul pe piaţă doar datorită ploilor şi soarelui. Cel puţin în Europa, niciuna.
Spuneţi că România nu are cu adevărat o politică agricolă. Care ar trebui sa fie pilonii acestei politici, în opinia dumneavoastră?
În primul rând, este important ca agricultura să fie recunoscută ca unul dintre principalii piloni ai economiei româneşti, ca poziţia ei în economie să fie întărită pe termen lung, nu doar în anii când natura este darnică. Pentru asta e nevoie să avem o viziune, e nevoie de repere. De aici trebuie să pornim.
Agricultura românească este diversă, avem ferme foarte mari, ferme foarte mici, agricultură de munte, agricultură de câmpie. Avem nevoie de o viziune integratoare, cu obiective clare, conectată la realităţile prezente, la resursele existente. Fermele mari şi agro-industria trebuie stimulate să investească în inovare pentru creşterea de durată a performanţei şi pentru a ieşi la export. Pe plan mondial, cererea de alimente este în creştere - este o creştere structurală, de durată. Preţurile produselor alimentare se vor menţine ridicate pe piaţa internaţională. Aceasta este o oportunitate extraordinară pentru România, care are încă un potenţial neexploatat de creştere a producţiei, chiar şi în zona de câmpie, unde a început să facă performanţă.
Dar ce se întâmplă cu exploataţiile mici?
Categoria de ferme mici-mijlocii trebuie stimulată în alt mod. Ar trebui să iasă pe piaţă cu produse care au trecut printr-o primă procesare în mâinile agricultorilor sau în organizaţiile acestora, pentru ca o parte cât mai mare din valoarea adăugată să rămână la agricultori. Procesarea se poate face fie în fermă, fie în unităţi de colectare, procesare, ambalare care să aparţină producătorilor reuniţi în grupuri. O altă posibilitate ar fi să legăm clar agricultura locală cu produse specifice, de calitate sau chiar de turism. Mi-ar plăcea să văd din ce în ce mai multe produse regionale, locale sau măcar produse alimentare româneşti în pensiunile turistice, în hoteluri, în staţiuni, în restaurantele bune din oraşele mari. Pentru asta e nevoie de voinţă şi de organizare din partea producătorilor şi a proprietarilor de pensiuni, dar poate şi de o stimulare concertată din partea autorităţilor publice.
"Nicio ţară cu agricultură importantă nu şi-a câştigat locul pe piaţă doar datorită ploilor şi soarelui.''
Soluţii: Vânzările la marginea drumului nu fac agricultura României sustenabilă
Fără fiscalizarea agriculturii, ne învârtim într-un cerc al subdezvoltării. Agricultorii vând la negru, la marginea drumului, la un preţ prost. Agricultorul nu va avea un bilanţ, nu se va putea duce la bancă, nu va putea avea acces la fondurile europene. Fiscalizarea în agricultură ar trebui abordată într-un mod inteligent. O fiscalizare progresivă, care să nu pună o presiune financiară insuportabilă pe producători, mai ales pe cei care investesc, însoţită de un sprijin ţintit pe categorii de agricultori, ar avea poate şanse mai mari.
Am propus un pachet de măsuri dedicat tinerilor care încep sau preiau o activitate agricolă. În primul rând, un tânăr fermier, de până în 40 de ani, va beneficia de o subvenţie la hectar suplimentată cu 25% pe perioada primilor cinci ani. Pentru ţările cu ferme mici, cum este şi România, limita va fi de 25 de hectare. Am propus şi o schemă care încurajează ieşirea micilor agricultori prin transferul permanent al terenurilor către alţi fermieri care produc pentru piaţă, printr-o subvenţie egală cu 120% din subvenţia pe care ar fi primit-o în cadrul schemei pentru micii fermieri.
Se încarcă comentariile...
