Comunitatea politică europeană: Când Macron se inspiră din Mitterand

Harta Europei FOTO Arhivă

Evocat în 1989 în urma căderii Zidului Berlinului, proiectul confederaţii politice europene nu s-a concretizat atunci. Treizeci de ani mai târziu, ideea renaşte din cenuşă, pe fondul războiului din Ucraina şi puzzle-ului procesului de extindere a Uniunii Europene, relatează publicaţia franceză Le Télégramme.

Proiectul a fost evocat din nou de Emmanuel Macron, care a propus luni constituirea unei „comunităţi politice europene” menite să ofere ţărilor ce doresc să adere la Uniunea Europeană „o altă formă de cooperare”. Această nouă entitate, cu contururi încă vagi, ar permite în special „naţiunilor europene democratice care aderă la soclul nostru de valori să găsească un nou spaţiu pentru cooperare şi securitate politică”, spune preşedintele francez.

Ideea este inspirată de la un fost preşedinte francez, şi anume François Mitterrand, care, imediat după căderea Zidului Berlinului, şi-a exprimat dorinţa de a reuni toate ţările continentului european în cadrul unei confederaţii. Deşi a fost bine primită la început, această iniţiativă nu a văzut lumina zilei, notează sursa citată.

Limite

„Ideea lui François Mitterrand a fost foarte bună, dar a avut două bug-uri: era Rusia acolo - este vorba de crearea unei tabere alternative faţă de Moscova - şi propunerea venise prea devreme, încă nu se produsese reunificarea Germaniei”, analizează retrospectiv fostul premier italian Enrico Letta.

Mai mult, „ţările în cauză au avut o dublă obsesie, şi anume să adere la NATO şi la Uniunea Europeană. Această idee nu li s-a părut suficient de densă şi formală”, subliniază Christine Verger, vicepreşedinta Institutului Jacques Delors.

Treizeci de ani mai târziu, noua propunere se doreşte a fi mai transparentă. Aderarea la noua comunitate „nu ar prejudicia” în niciun fel o „viitoare apartenenţă la UE”, dă asigurări Emmanuel Macron

„De asemenea, nu ar fi închisă nici celor care au părăsit-o”, insistă preşedintele francez, referindu-se la Marea Britanie.

Facilitarea integrării

Printre ţările invitate să alăture proiectului figurează Ucraina, precum şi ţările rămase în urmă pe calea aderării la UE, precum Bosnia şi Herţegovina. În opinia preşedintelui francez, ar putea dura decenii până la includerea celor două ţări în UE. Într-adevăr, procesul de aderare la UE necesită efort şi răbdare până la îndeplinirea criteriilor cerute.

În prezent, cinci ţări (Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia şi Turcia) sunt oficial candidate la UE. Bosnia şi Herţegovina şi Kosovo sunt potenţial candidate. Lor li s-au alăturat Ucraina, Georgia şi Republica Moldova, care au depus cereri de aderare în urma ofensivei militare ruse din Ucraina.

Timp pentru pregătire

„Astăzi, trebuie să ancorăm ferm Ucraina în Europa, la fel ca Republica Moldova sau ţările din Balcanii de Vest”, a declarat luni premierul belgian Alexander de Croo. Şi să le permitem astfel „cetăţenilor lor să beneficieze direct de spaţiul nostru democratic şi de piaţa noastră unică, prin implicarea lor în unele dintre instituţiile noastre”, a adăugat el.

Dincolo de a trimite un semnal pozitiv Ucrainei, înfiinţarea aceste „ecluze” ar permite o reglare temporară pentru problema spinoasă a extinderii şi cea a aderării prea rapide care îngrijorează mai multe ţări. Parisul, de exemplu, nu şi-a ascuns niciodată ostilitatea faţă de o nouă extindere, care, în viziunea sa, ar complica şi mai mult funcţionarea instituţiilor europene. Noua entitate oferă posibilitatea de a „acorda timpul necesar ţărilor care nu sunt pregătite”, consideră Enrico Letta.

Întrebări ce necesită răspunsuri

Potrivit lui Letta, înfiinţarea unui astfel de ansamblu s-ar putea produce foarte rapid, o primă întâlnire urmând să aibă loc „încă din toamnă”, la Bruxelles. La masă s-ar putea găsi cele 27 de state membre UE şi cele nouă aflate în afara blocului (Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia, Kosovo, Bosnia şi Herţegovina, Republica Moldova, Ucraina, Georgia), sugerează el.

Rămâne de văzut cum va fi primită propunerea de către ţările din afara blocului. „Ideea poate fi văzută ca un compromis pozitiv”, admite Christine Verger. „S-ar aplica clauza de asistenţă reciprocă din tratatul UE pentru membrii acestei noi comunităţi? Este o întrebare deschisă”, afirmă ea.

„Ce înţelegem prin cooperare politică? Şi cum o vom face să funcţioneze?”, se întreabă Camino Mortera, de la centrul de reflecţie Center for European Reform. „Unele ţări care au rămas blocate de ani de zile în pragul UE ar putea vedea acest anunţ ca un progres, dar trebuie de văzut ce se află în spatele lui”, semnalează ea.

Ucraina vrea în UE

Ucraina a reacţionat deja. De la Kiev, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că vrea un termen concret pentru aderarea ţării sale la UE.

„Ucraina este o ţară europeană de drept, care respectă ţările Uniunii Europene şi doreşte acelaşi respect. A invita Ucraina într-o comunitate politică europeană şi, în acelaşi timp, a o ţine la distanţă este ca şi cum ai fi invitat la o cină în familie, fără a ţi se oferi un scaun”, a declarat Zelenski prin videoconferinţă în faţa unor studenţi de la Universitatea Sciences Po din Paris.

Zelenski a cerut sancţiuni preventive pentru a descuraja Rusia de la eventuala utilizare a armelor sale nucleare şi a ţinut să sublinieze că valul de ucraineni care s-au refugiat în restul Europei din cauza războiului este temporar, deoarece „95% dintre aceştia doresc să se întoarcă acasă cât mai curând posibil”.

„Sunt persoane plecate temporar. UE nu ar trebui să se teamă de un mare val de imigraţie permanentă”, a precizat şeful statului ucrainean.