35 de ani de la accidentul de la Cernobîl. Ce scria presa internaţională în primele zile, după anunţul URSS despre producerea unui „dezastru”

35 de ani de la accidentul de la Cernobîl. Ce scria presa internaţională în primele zile, după anunţul URSS despre producerea unui „dezastru”

Centrala de la Cernobîl FOTO  Sean Gallup/Getty Images

La 35 de ani de la cel mai mare dezastru nuclear din istorie, pe 26 aprilie 1986, după un experiment eşuat la centrala nucleară de la Cernobîl, în nordul Ucrainei de azi, oamenii de ştiinţă estimează că zona nu va fi putea fi locuită pentru următorii circa 20.000 de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit expertizelor, imediat după producerea exploziei au fost împrăştiate peste 8 tone de material radioactiv în atmosferă peste Ucraina, Belarus, părţi ale Rusiei şi anumite zone din Scandinavia şi Europa.
 
Când s-au trezit în dimineaţa zilei de 26 aprilie, locuitorii din oraşul Prîpeat din apropierea centralei de la Cernobîl (la circa un kilometru distanţă de centrală) nu aflaseră de accidentul petrecut în jurul orei 1 noaptea, dar oamenii deja cădeau la pat cu dureri de cap, tuse şi vomă. Evacuările au început la ora 11 dimineaţa pe 27 aprilie, la circa 36 de ore de la accident. Autorităţile au îndemnat rezidenţii să ia doar strictul necesar pentru că se vor putea întoarce în câteva zile. În acea zi ,aproape 50.000 de oameni au fost evacuaţi, iar în zilele următoare alţi peste 40.000, din aşezările situate în apropiere. URSS a stabilit o „zonă de excludere” pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei. Aceasta are o suprafaţă de 2.600 kilometri pătraţi. Numărul total al celor dislocaţi de URSS în urma accidentului a fost estimat la 335.000.
 
600.000 de persoane au primit statut de „lichidatori” ai incendiului din partea URSS primind asigurări speciale de sănătate şi alte beneficii. Autorităţile ucrainene au ţinut propria evidenţă a persoanelor afectate de accidentul de la Cernobîl: în 2015, erau 318.988 de muncitori implicaţi în decontaminările de după explozie. Belarusul a înregistrat 99,693 în bazele sale de date. 
 
Între 1988 şi 2012, rata deceselor printre lichidatorii ucraineni a crescut de la 3.5 la 17.5 de morţi la 1.000 de oameni, potrivit BBC. 
 
Oficial, doar 31 de oameni au murit pe parcursul a patru luni de la incident din cauze legate direct de accident, între care şi doi muncitori de la centrală. Potrivit unor estimări, bilanţul deceselor în timp este de 16.000 în toată Europa, scrie Emerging Europe. Niciun alt accident din istorie nu a captat atenţia întregii lumi ca explozia de la Cernobîl pe fondul temerilor mondiale de Armaghedonul nuclear.
 
Pe 30 aprilie, cotidianul australian The Age publica ştirea „Sovieticii cer ajutor după dezastrul de la Cernobîl”.
 
Mai jos sunt câteva extrase din acest articol.
 
Oficialii sovietici au declarat accidentul „dezastru” şi au eliberat o zonă de 30 de kilometri în jurul centralei. Sunt relatări despre numeroase decese şi zeci de mii de oameni au fost evacuaţi. Agenţia Tass a anunţat doar două decese. Uniunea Sovietică a cerut ajutorul Vestului să stingă incendiul. Surse diplomatice au dezvăluit că ambasada sovietică din Stockholm a abordat autoritatea de inspecţie nucleară suedeză pentru a o sfătui în gestionarea unui nucleu care arde. Un diplomat sovietic a apărut la un centru din Bonn administrat de industria pentru energie atomică din Germania de Vest în căutarea unui sfat de urgenţă privind stingerea unui astfel de incendiu.
 
Dezvăluit ieri, accidentul de la centrala nucleară din Ucraina este cel mai grav din istorie, apreciază experţii britanici.
 
Amploarea accidentului rămâne necunoscută, în măsura în care autorităţile sovietice şi-au reluat muţenia după ce au admis în mod surprinzător distrugerea unui reactor de la Cernobîl, soldată cu victime. Un oficial suedez a declarat după solicitarea sovieticilor că e destul de clar că nucleul reactorului s-a topit „parţial dacă nu total”. Centrul german a dat un răspuns similar adăugând că explozia a scăpat de sub control. Iniţial URSS a negat că ar fi ceva în neregulă. Agenţia de ştiri Tass n-a dat ştirea decât după ce niveluri ale radiaţiilor de peste şase ori normalul au fost raportate peste Scandinavia şi 600 de muncitori au fost evacuaţi de la o centrală suedeză. Materialul radioactiv a fost purtat la peste 1600 de kilometri distanţă peste Finlanda, Suedia, Danemarca şi Norvegia, dar experţii spun că pericolul pentru sănătate se află în perimetrul apropiat al accidentului. Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică de la Viena a spus că a fost notificată fără a oferi alte detalii şi precizând că poate acorda ajutor de urgenţă.
 
Deşi informaţiile sunt vagi, se presupune că accidentul de la un reactor de 1000 de megawaţi este de proporţii majore. BBC scrie că este cu certitudine cel mai grav din istorie. Şeful de personal al preşedintelui SUA (Ronald Reagan) şi-a anunţat disponibilitatea de ajutor.
 
Centrala nucleară Ringhals din Suedia a măsurat depăşirea nivelurilor normale de cesiu peste 100 de ori şi s-au înregistrat niveluri ridicate de iod în centrul Suediei. Un expert britanic s-a arătat alarmat de nivelurile de cesiu, explicând că acest element are un timp de înjumătăţire de 30 de ani, iar prezenţa lui indică o contaminare ridicată la locul accidentului.
 
Sunt speculaţii ale unor evacuări ample cu autobuzele dislocate de urgenţă de la Kiev la Cernobîl, la 130 kilometri nord.
 
Un inspector nuclear suedez a spus că pare să fi fost un accident cauzat de o supraîncălzire a combustibilului din reactor. S-a produs o explozie care ar fi provocat topirea nucleului reactorului.
 
Un angajat al unei centrale suedeze la 90 kilometri de Stockholm a dat alarma după ce a măsurat un nivel ridicat de radiaţii şi a suspectat o scurgere de radiaţii. Testele au confirmat că nu erau de la acea centrală, moment în care Suedia a cerut Moscovei un raport cuprinzător. Autorităţile sovietice de resort au spus însă iniţial ambasadei suedeze la Moscova că nu au cunoştinţă de un accident nuclear care să fi răspândit radiaţii în Suedia.
 
„Trebuie să cerem standarde de siguranţă mai ridicate Uniunii Sovietice”, spunea ministrul suedez al energiei, nemulţumit de răspunsul Moscovei.
 
„Se iau măsuri pentru eliminarea consecinţelor accidentului. Se acordă ajutor celor afectaţi”, relata Tass, menţionând că e primul accident de acest fel din URSS.
 
Cel mai grav accident nuclear din SUA a avut loc în 1979 pe Insula Trei mile din statul Pennsylvania, după topirea parţială a unui reactor, scria The Age , pe 30 aprilie 1986.

Perspectiva locală

În 2020, producătorul ucrainean Andriy Pryymachenko a lansat un proiect artistic constând în scurte clipuri publicate pe You Tube menite mai degrabă să recreeze atmosfera din jurul accidentului decât urmărirea unui fir narativ, scrie Emerging Europe.
 
Pryymachenko s-a documentat din arhive declasificate ale exploziei de la Cernobîl.
 
Cel mai popular video e intitulat „The scariest phone call of the 20th century” (Cel mai înfricoşător apel telefonic al secolului XX) şi reface convorbirea dintre dispeceri şi personalul de la Cernobîl.
 
 
„Am vrut să atrag atenţia oamenilor că acest lucru s-a întâmplat şi nu a fost opera zombilor sau monştrilor. Oamenii au făcut asta, sunt consecinţele acţiunilor noastre”, a spus producătorul.
 
În ultimul clip publicat, pe fundalul sonor al unor tonuri electronice, o voce monotonă de femeie ordonă clasificarea informaţiilor despre accident. Vocea soţiei lui Pryymachenko sună atât de convingător că pare înregistrarea unui funcţionar din acele vremuri.
 
„Pentru mine ca ucrainean, dezastrul de la Cernobîl reprezintă ceva cu care vom trăi poate toată viaţa. Nu putem să ne eliberăm de el. Este încastrat în inima ţării, literalmente. Este experienţa noastră ucraineană din care trebuie să învăţăm, să-i desluşim faptele şi să nu mai permitem să se întâmple”.
 
Ministrul ucrainean al Culturii Oleksandr Tkacenko a anunţat recent planuri de a include oraşul abandonat Prîpeat şi centrala nucleară - aflată acum sub un dom a cărui construcţie a costat 1,5 miliarde de euro - în patrimoniul mondial UNESCO.
 
Impactul economic şi politic al accidentului a grăbit sfârşitul URSS şi a suscitat o mişcare anti-nucleară. Costurile dezastrului au fost estimate la circa 235 miliarde de dolari americani. 23% din teritoriul Belarusului de azi a fost contaminat, ţara pierzând 20% din pământul arabil. La apogeul eforturilor de răspuns la dezastru, în 1991, Belarusul a alocat 22% din bugetul său pentru a gestiona consecinţele accidentului de la Cernobîl.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările