Tang Fujian, purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei: Nu priviţi cooperarea China-Africa prin ochelari roz

Cooperarea China-Africa are o istorie lungă, iar în calea dezvoltării lor, cele două părţi sunt parteneri sinceri. Odată cu dezvoltarea rapidă a relaţiilor politice şi economice China-Africa, în ultimii ani, unii oameni din Occident au acuzat în repetate rânduri că China s-a angajat în aşa-numitele „capcane ale datoriilor” şi „neo-colonialism” în Africa.

Acestea sunt defăimarea şi ponegrirea împotriva relaţiilor prietenoase şi de cooperare dintre China şi Africa, este un rău intenţionat care trebuie clarificat pentru a nu deruta opinile oamenilor. 

“Capcane ale datoriilor” - alegaţia nelogică  

Împrumuturile Chinei către Africa, sunt mai întâi de toate, pentru propriile nevoi ale Africii. Orice ţară are nevoi financiare imense în primele etape ale dezvoltării economice şi industrializării, iar ţările africane nu sunt o excepţie. China oferă sprijin ţărilor africane în limitele capacităţii sale, în baza doleanţelor acestor ţări, ajutând Africa să treacă de acest blocaj.

Din perspectiva simţului comun economic şi financiar, dacă o ţară intră în criza datoriilor, aceasta nu depinde de faptul că împrumută bani din extern sau nu, ci dacă poate converti împrumuturile în active care generează venituri eficiente, să promoveze creşterea economică a creditorilor şi să îmbunătăţească capacitatea de rambursare durabilă pe termen lung.

Din punctul de vedere al rezultatelor reale, investiţiile şi finanţările din China au îmbunătăţit eficient mediul economic local şi au crescut veniturile oamenilor, reprezentând astfel un fel de împrumut financiar „hematopoietic”. Construcţia căii ferate Mombasa-Nairobi a creat 46.000 de locuri de muncă în Kenya, a redus costul transportului de mărfuri cu aproape 80% şi a promovat dezvoltarea şi prosperitatea regiunilor de-a lungul căii ferate.

China este, de asemenea, foarte preocupată de propria sa securitate financiară. În proiecte specifice de cooperare, fezabilitatea beneficiilor economice şi sociale este verificată cu stricteţe pentru a asigura beneficiile proiectului şi solvabilitatea creditorilor.

Acumularea actuală a datoriilor unor ţări africane, nu a avut loc doar în ultimii doi ani, iar China nu este un creditor major al ţărilor africane. Aşa cum spunea preşedintele Mozambicului, Filipe Nyusi, problema datoriei africane nu este cauzată de China, ci de ţările ce continuă să gesticuleze la această problemă. Preşedintele Rwandei, Paul Kagame, a mai spus că în prezent există unele afirmaţii false, cum ar fi „capcanele datoriilor”, care constituie obstacole pentru cooperarea Africa-China, însă ţările africane nu ar trebui să fie deranjate de aceste ipoteze.

Concepţia “neo-colonialismului” apărută de nicăieri

De-a lungul istoriei, diplomaţia chineză nu a avut parte de niciun concept de „colonizare” şi nu există o pată istorică a „colonizării”. Cea mai mare parte a sărăciei şi turbulenţelor de astăzi din Africa sunt legate de flagelul colonialismului occidental. 

În schimb, China a sprijinit dezvoltarea Africii atunci când aceasta era încă slabă şi înapoiată. În ultimele decenii, China a oferit asistenţă sinceră ţărilor africane în limitele capacităţii sale, ajuntându-le în mod activ capacitatea de dezvoltare. China a transmis fără rezerve experienţa sa de dezvoltare şi tehnologiile avansate către Africa, insistând să nu se amestece în treburile interne ale altor ţări şi să nu se ataşeze de condiţiile politice. 

Numeroase instalaţii de sport, spitale, şcoli şi alte facilităţi de trai au fost construite prin asistenţa Chinei în toate ţările din Africa. China a trimis peste 20.000 de membri ai echipei medicale în Africa şi a tratat peste 200 de milioane de pacienţi locali. China a investit, de asemenea, multe resurse umane şi materiale pentru a ajuta Africa să instruiască sute de mii de profesionişti în diverse domenii. Asistenţa şi cooperarea Chinei în Africa au jucat un rol important şi de neînlocuit în a ajuta dezvoltarea economică şi socială a Africii şi la îmbunătăţirea situaţiei de trai a oamenilor, fiind apreciate şi salutate de toate ţările africane. 

Ţările care se dezvoltă prin expansiunea colonială şi hegemonism, au în gândirea lor un stereotip înrădăcinat. Ei nu văd faptul că companiile chineze oferă milioane de locuri de muncă ţărilor africane şi le oferă pregătire tehnică în acelaşi timp; ei nu văd că investiţiile chineze şi practicile de afaceri au îmbunătăţit competenţele lucrătorilor africani; ei nu văd că China ca cel mai mare investitor din Africa şi cea mai mare sursă de finanţare a infrastructurii, joacă un rol indispensabil pentru dezvoltarea economică a Africii. Pentru cooperarea reciproc avantajoasă de tip câştig-câştig dintre China şi Africa, ei nu o pot explica cu logica lor, ci pot doar să exagereze câştigurile Chinei şi să facă vizibilă  „ameninţarea” Chinei pentru propriul statut hegemonic.

La Summitul Beijing din cadrul Forumului pentru Cooperarea China-Africa, care a avut loc anul trecut, s-au stabilit cele 8 acţiuni - promovarea industriei, conectivitatea infrastructurii, facilitarea comerţului, dezvoltarea verde, construirea capacităţii, promovarea sănătăţii şi igienii, schimiburile interumane precum şi menţinerea păcii şi securităţii, combinând iniţiativa Belt and Road, Agenda 2063 a Uniunii Africane, Agenda ONU 2030 pentru Dezvoltarea Durabilă şi Strategiile de Dezvoltare ale Ţărilor Africane, având efectele pozitive atât asupra dezvoltării competitivităţii din domeniile tradiţionale cât şi asupra creşterii forţei noi din domeniile noi. Cele 8 acţiuni contribuie la valorificarea potenţialului nou de cooperare China-Africa şi crearea spaţiului nou de cooperare. 

Matamela Cyril Ramaphosa, preşedintele Africii de Sud, a spus că China este un partener constructiv al Africii. China nu ajută continentul Africii pentru a controla resursele, ci şi pentru dezvoltarea comună. Muhammadu Buhari, preşedintele Nigeriei a subliniat că rezultatele obţinute şi experienţe acumulate din ultimii 40 de ani de reformă şi deschidere de China inspiră ţările Africane inclusiv Nigeria şi merită invăţate.

De fapt, cooperarea China-Africa este doar o reprezentare a  cooperării externe a Chinei. China se angajează să construiască comunitatea omenirii cu viitorul împărţit, susţine întotdeauna strategia cu câştiguri comune, promovează iniţiativa Belt and Road conform principiilor de participare egală la negociere şi execuţie precum şi beneficii comune. Atât întocmirea planurilor cât şi proiectelor specifice, toate acestea sunt discutate de către participanţi. Nu există un participant mai important, ci toate părţile fiind egale; nu există o operaţiune secretă, ci toate sunt deschise şi transparente; nici un câştigător nu obţine toate avantajele, ci cautând beneficii reciproce şi câştigul este unu comun. 

În acest sens, am dori să sfătuim pe unele persoane, dacă au grijă cu adevărat de ţările în curs de dezvoltare, să ofere ajutoare concrete. Dacă nu pot face acest lucru, măcar să aibă o atitudine sănătoasă faţă de eforturile altor ţări care ajută dezvoltarea Africii.