Doi giganţi nucleari în confruntări militare directe la frontieră: bătălia India-China la 4270 m înălţime

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

India şi China sunt în confruntări armate directe la 4270 m. Trupele speciale, pregătite pentru lupta la înălţimi cu aer rarefiat, au fost mobilizate în toată zona frontierei în lungime de 3488 km nedemarcată şi aflată în dispută încă din perioada decolonizării şi din timpul războiului din 1962.

Beijingul solicită regiunea Arunchal Pradesh de la partea indiană, în timp ce New Delhi consideră că regiunea Aksai Chin controlată de China îi aparţine, în afara faptului că are o problemă majoră cu Tibetul rămas regiune autonomă în China şi care este leagănul budismului indian.

Ciocniri la frontiera comună: pasarea responsabilităţii între Beijing şi New Delhi

Cele două puteri nucleare acceptaseră în 1988 să nu forţeze soluţii unilaterale şi să se ocupe de dezvoltare, când aveau dezvoltări economice şi bugete militare sensibil egale, dar azi, în doar 32 de ani, China are un PIB de 5 ori mai mare decât India şi un buget al apărării formal de 4 ori mai mare. Ciocnirile sunt cu atât mai importante cu cât vin pe fondul unei recrudescenţe a asertivităţii Chinei cu acţiuni în Hong Kong – Legea securităţii – în Taiwan – ameninţări directe, în Marea Chinei de Sud şi mai nou în zona munţilor Himalaya, la frontiera cu India, acţiuni menite să acopere disputa generală despre responsabilitatea pentru pandemia de coronavirus. Confruntarea e atât de periculoasă încât, în premieră, Preşedintele SUA Donald Trump s-a oferit să medieze conflictul pe care ambele părţi încearcă să-l ţină departe de presă şi public.

La 5 mai, lupte de frontieră au început între trupele chineze şi indiene în zona lacului Pangong Tso, la 4270 metri înălţime în regiunea himalayană Ladakh. Două video-uri au fost date publicităţii cu câteva confruntări care au dus la rănirea a peste 100 de soldaţi. Într-un caz apare o bătaie în toată regula între cele două părţi când s-au întâlnit patrulele de frontieră, în care 11 soldaţi au fost răniţi, pentru ca la 9 mai, la o distanţă de 1200 km, o altă luptă de frontieră să apară la Nathu La Pass din statul Indian Sikkim. Trupele indiene au oprit o patrulă a Armatei de Eliberare a Poporului din China.

Cel de-al doilea film care nu divulgă locul şi e contestat de către partea indiană, arată trupele chineze care sunt călare cu picioarele pe gâtul soldaţilor indieni puşi la pământ şi dezarmaţi. Altfel, pandemia de coronavirus şi mai ales secretoşenia părţilor care interzic intrarea în zona de frontieră a jurnaliştilor fac ca să nu existe date şi verificări paralele şi independente ale ciocnirilor de la frontieră. Ciocnirile au vizat mai multe locuri de pe frontiera comună.


Soldat paramilitar indian FOTO EPA-EFE

Soldat indian FOTO EPA-EFE

În prag de război, China şi India la negocierile ultimei şanse

Potrivit surselor indiene, trupele chineze de dimensiunea a circa două brigăzi au blocat patrulele indiene în marşul lor de rutină pe teritoriul propriu şi au instalat 60 de corturi pe partea indiană în dipută. În agală măsură, India a amplasat trupe şi între 80 şi 100 de corturi pe partea chineză. Ambele părţi au mobilizat imediat trupe importante de o parte şi de alta a frontierei disputate, în aşa numita linie actuală de control, adică cel puţin 10.000 de soldaţi chinezi au fost desfăşuraţi pe teritoriul revendicat de India, în zona lacului Pang Tso, Valea Galwan şi Demchok în Ladakh, dar şi în Nathu La în Sikkim-ul indian, la 25 de km de zona de contact. În toate aceste locaţii de-a lungul liniei de frontieră de facto au avut loc ciocniri de diverse amplitudini, iar convocarea de urgenţă a vizat trupe speciale de înaltă altitudine, capabile să lupte la acele înălţimi şi gata să intervină oricând.

Nu este vorba despre ciocniri triviale sau confruntări marginale, încleştarile militare durând deja de mai bine de trei săptămâni. Preocuparea este cu atât mai mare cu cât, dacă frecuşuri de frontieră au loc regulat cu patrule mergând de o parte şi de alta, este prima dată când cele două părţi sunt gata să se angajeze în conflict pe scară largă pentru prima oară din 1962. Chinezii au săpat tranşee în partea indiană în punctele cheie din Himalaya iar întăririle indiene sunt pregătite de intervenţie dacă discuţiile şi negocierile directe nu dau rezultate.

De obicei aceste dispute de frontieră de mică amploare se rezolvă de către comandanţii locali de pe teren. De această dată, este deja vorba despre negocieri serioase la vârf între cele două state, angajate atât la nivele diplomatice cu rang de miniştri, cât şi la cele militare şi politice pentru a detensiona situaţia. Discuţiile directe şi negocierile la vârf au fost activate miercuri, 27 mai, cu dorinţa de a difuza tensiunile, de a le estompa şi a calma situaţia, fiind, de fapt, vorba despre negocierile ultimei şanse, la acest nivel, înaintea declanşării unei ofensive totale. E motivul pentru care Preşedintele SUA, Donald Trump, a vorbit tot miercuri despre arbitrarea disputei care a explodat între China şi India, fiind pentru prima dată când Trump se oferă să facă acest pas. El era preşedinte şi în 2017, la precedentele dispute violente la frontieră, dar nu a intervenit.

E adevărat că ambele părţi au minimalizat cât au putut incidentele şi au respins orice mediere, invocând protocoalele managementului frontierei. Însă faptul că s-a ajuns la vârf cu negocierile, la cele mai înalte niveluri, arată că disputa este extrem de serioasă. Joi, părţile au dat primele comunicate: "China este angajată să-şi salvgardeze securitatea şi suveranitatea teritoriului naţional, dar şi să apere pacea şi stabilitatea la frontiera China-India", a afirmat MAE chinez. Ministerul indian de externe a susţinut că este în discuţii cu partea chineză pentru a rezolva ciocnirile de frontieră pe cale paşnică. "Trupele noastre au o abordarea responsabilă faţă de managementul frontierei şi urmează protocoalele stabilite şi convenite."


Poliţişti paramilitari chinezi FOTO EPA-EFE

Politia paramilitara chineza FOTO EPA-EFE

Alianţe, parteneri şi aliniamente confruntaţionale indiano-chineze

Avem de a face, faţă în faţă, cu cele două cele mai importante armate în materie de număr de militari din lume, fiind angajate în aceste ciocniri cele două cele mai mari naţiuni ale lumii, care împreună au o treime din populaţia globală. Ambele deţin arma atomică. Însă ciocnirile obişnuite la linia nedemarcată vreodată sunt frecvente, circa 300 pe an, dar sunt strict cele ale întâlnirilor patrulelor la înălţime, fără victime, morţi şi răniţi. Mişcările de trupe arată că părţile sunt departe de a fi într-o simplă intimidare, astăzi trupe, corturi, tranşee şi echipament greu chinez fiind amplasate pe teritoriul indian.

Interesant este contextul şi aliniamentele respectiv alianţele celor două părţi în regiune. Astfel, dacă iniţial, acum 30 de ani, India şi China au acceptat un modus vivendi pentru a nu angaja conflicte de frontieră, astăzi, fiecare priveşte cu mare preocupare către cealaltă în zona frontierei comune. Schimburile comerciale au ajuns la 92 miliarde de dolari, totuşi India înregistrează un deficit major. Luna trecută, din acest motiv – combinat cu comportamentul Chinei în perioada pandemiei de coronavirus şi anumite blocaje în livrările de substanţă activă pentru medicamente, cu precădere antibiotice, pe care India le asigură în proporţie de 30 % în lume (pe lângă 60% ce provin direct din China) – Guvernul Modi a decis blocarea prin limitare a nivelului investiţiilor chineze, fapt criticat de către China care a acuzat practici discriminatorii.

Disputele între India şi China vizează şi zone terţe, state din regiune şi chiar regiuni din cealaltă parte pe care le susţine. India susţine Tibetul şi autonomia/independenţa sa faţă de China prin prisma istoriei şi leagănului religiei sale principale, budismul. India are legături militare şi acorduri de securitate tot mai importante cu SUA, Japonia şi Australia cu care încearcă îndiguirea Chinei în Asia de Sud-Est. În acelaşi timp, India susţine Buthanul în timp ce China susţine Nepalul, acolo unde cele două state au dus o dispută prin intermediari soldată cu prăbuşirea şi executarea directă şi completă a tuturor membrilor dinastiei locale pro-indiene de către gherilele maoiste susţinute de China.

De ce a izbucnit conflictul tocmai acum? Avem motivaţia bătăliei pentru respectabilitate a Chinei şi pierderea de imagine în pandemia de coronavirus.

China are relaţii apropiate cu Pakistanul, cel mai mare rival al Indiei cu care îşi dispută Kashmirul. Pakistanul este pentru China primul şi cel mai important partener al său, cu care legăturile sunt mult mai importante decât cu Rusia, care dansează între cei doi giganţi încercând să menţină vie formula BRICS care conţine toate cele trei state. Aşa cum încearcă funcţionalitatea în Organizaţia Cooperării de la Shanghai, dominată de China, unde Rusia a adus ca observatori India şi Pakistanul. Nici proiectul Drumul Mătăsii nu este neapărat cea mai bună veste pentru India, aşa cum dominaţia în Sri Lanka a Chinei şi supraîndatorarea crează nervozităţi la New Delhi.

Motivaţii şi pretexte pentru ciocnirea giganţilor

De ce a izbucnit conflictul tocmai acum? Avem motivaţia bătăliei pentru respectabilitate a Chinei şi pierderea de imagine în pandemia de coronavirus. Statele din regiune au creşteri relativ modeste de cazuri şi au desconsiderat perspectiva unei probleme majore de natură epidemiologică. Apoi e vorba despre asertivitatea crescută a Chinei, care a început să lovească în toate direcţiile – Hong Kong, Taiwan, Xinjiang – zona uigură, acum în Tibet. Şi aici probabil tot pentru a deturna atenţia de la tema pandemiei de coronavirus care este extrem de dureroasă.

Apoi există sentimentul unei creşteri de încredere nemăsurată a Chinei şi credinţa că măsurile pe care le ia la nivel internaţional nu vor putea fi contracarate. E şi o descătuşare a Chinei care a ţinut, până la criza pandemică, toate disputele sub covor, le-a amânat, a testat şi înaintat pas cu pas interesele pentru a nu crea controverse publice sau a nu aduce lucrurile în prim plan. Acest tip de abordare a fost abandonată prin ultimele acţiuni directe, dure, fără rezerve şi cu încrederea impunităţii. Miza este extinderea influenţei şi puterii globale directe, fără menajamente şi cu prea puţină abordare diplomatică faţă de actorii dependenţi şi mai puţin capabili să prezinte argumente importante împotriva unei acţiuni chineze.

În subsidiar, este în dispută şi acţiunea de nivel strategic, respectiv construcţia de infrastructură în imediata apropiere a liniei de contact, prin care India ar putea aduce trupe masive în timp scurt. China a profitat şi şi-a construit această infrastructură în partea sa de frontieră, însă a fost blocată să finalizeze infrastructura militară la precedentele ciocniri masive din 2017 din Doklam, tot de India, într-o confruntare care a durat atunci 73 de zile. China dorea să construiască pe un teritoriu revendicat de către Buthan, stat aliat Indiei care a şi reacţionat, fiind ţinta acestei întreprinderi a Chinei. Acum, când India îşi construieşte propriile linii de aprovizionare către Linia de Contact, China a reacţionat pentru a bloca construcţia chiar dacă este într-o zonă pe care şi Beijingul o recunoaşte ca fiind indiană.


Xi Jinping FOTO EPA-EFE

Xi Jinping vorbind cu prilejul implinirii a 40 de ani de la lansarea reformelor economice FOTO EPA-EFE

Marele absent din disputele publice indo-chineze: Tibetul

Nu trebuie uitat nici de cei doi lideri naţionalişti care conduc acum cele două state. Dacă în partea indiană lucrurile sunt obişnuite, China a dobândit, după ultimul Congres, un preşedinte Xi Jinping tot mai asertiv şi cu acţiuni tot mai vizibile şi agresive în terţe spaţii, fapt neobişnuit până la izbucnirea pandemiei, chiar dacă concentrarea puterii şi consacrarea poziţiei sale dominante în China au jucat un rol important. În plus, tot pandemia a cutremurat scaunul lui Xi Jinping şi critica la adresa Partidului Comunist Chinez şi a acţiunilor sale, în condiţiile dispariţiei liderului chinez din prim plan, a motivat această demonstraţie de forţă pe toate meridianele.

De altfel, în relaţia cu India, China are obiceiul de a face tot timpul probleme pe frontieră şi a bloca orice formulă de închidere a diferendumului prin delimitarea frontierei în zona unde se află azi. China provoacă periodic India pe frontiera comună pentru a o ţine ocupată cu precădere pentru a evita abordarea situaţiei Tibetului, acolo unde China are multiple probleme. O soluţionare a temei demarcării teritoriale ar aduce Tibetul în prim planul agendei bilaterale, tot astfel cum tema uigurilor din Xinjian a ajuns în prim planul agendei statelor Asiei Centrale – incitate tacit şi neoficial de către Rusia.

În altă ordine de idei, părţile sunt în continuare ambigue în abordări: Presa şi analiştii indieni afirmă că nu pot şti astăzi care sunt obiectivele Chinei în acest caz particular al tensiunilor stârnite de-a lungul întregii frontiere, în timp ce ziarul oficios al Beijingului, Global Times, susţine că ultimele fricţiuni la frontieră sunt mişcări planificate ale Indiei pentru a provoca China şi a menţine tensiunile. Totuşi analiştii chinezi insistă asupra faptului că "India şi-a construit în ultimele zile în mod ilegal facilităţi de apărare de-a lungul frontierei şi în teritoriul chinez al văii Galwan Valley region, astfel că trupele de apărare a frontierei chineze nu au avut altă şansă decât să facă mişcările necesare de răspuns, chiar dacă a crescut dramatic riscul escaladării conflictului între cele două părţi".

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite