VIDEO Rap-ul, vocea de protest a României

În anii ce au trecut de la Revoluţie, interpreţii români au exprimat, prin muzica lor, realităţile sociale ale vremurilor. Rap-ul, componenta sonoră a culturii hip-hop, a avut cel mai amplu ecou.

Cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare din 9 decembrie, Guess Who a lansat piesa, „Onoare“, „ceva ce multă lume n-are“, după cum spun versurile.

„Orice schimbare este mai bună decât nimic. Acest nimic este prezent de ani buni şi doar întreţine administrativ sistemul, în timp ce oamenii s-au obişnuit să-şi ţină echilibrul pe aceeaşi linie de plutire“, spune artistul care crede că muzica reprezintă o forţă. „Muzica poate schimba, muzica este consumată zilnic mai ales de tineri, singurii care au puterea necesară să o facă. Schimbare nu va veni mâine, dar cu ajutorul unor mesaje puternice, generaţia nouă ar putea să devină altfel“, explică Guess Who (Laurenţiu Mocanu).

Totuşi, libertatea de exprimare a artiştilor, şi nu numai a lor, este un drept câştigat abia după căderea regimului comunist, când tinerii au început să denunţe problemele sociale ardente. În România postdecembristă, manifestul muzical s-a concretizat în rap, componenta sonoră a culturii hip-hop.

„După Blocuri“
La origini, DJ Kool Herc a fost printre primii care au instituţionalizat hip-hopul în anii ’70, în cartierul new-yorkez Bronx. Moda a ajuns şi la noi, odată cu fraţii Călin şi Dan Ionescu, care, în 1993, au lansat R.A.C.L.A., prima formaţie de hip-hop din România. Un an mai târziu, B.U.G. Mafia şi Paraziţii au impus modelul „băieţilor răi“ de cartier.

„Rap-ul a fost singura voce de protest din România pentru că am avut un exemplu foarte bun din partea artiştilor de afară, care au abordat tot timpul astfel de subiecte“, spune Vlad Irimia, mult mai cunoscut ca Tataee de la B.U.G. Mafia. „Apariţia culturii hip-hop a coincis cu o perioadă de puternice frământări sociale, deci a fost impetuos necesar ca muzica rap să fie bazată în proporţie de peste 90% pe mesaj“, completează Brugner de la Grupul de Rezistenţă. Pentru a avea impact, însă, mesajul trebuie să îndeplinească anumite caracteristici. „Interpretul are misiunea de a fi sincer şi real pentru că rapul vorbeşte cu oamenii într-un fel în care niciun alt gen nu o face, se apropie de om “, explică DOC de la trupa CTC.

Având aceste repere, interpreţii au început să denunţe diverse disfuncţii sociale. „Îmi place să corelez versurile cu fapte, întâmplări, moravuri, purtări şi felul în care văd eu societatea sau locul spre care cred că se îndreaptă“, explică 1-Q Sappro, interpretul imnului de protest, „România, trezeşte-te!“. 

„Corupţia este peste tot“ 

Cu un număr tot mai mare de ascultători, muzica rap a început să „atace“ probleme de interes general şi, treptat, s-a ridicat împotriva liderilor politici corupţi.   

„Eşti senator, dai speranţe pe la televizor
Când tu de fapt vrei doar să furi în viitor...
Te acuz de abuz,
Furi viitorul meu şi al altor câteva milioane de români...
La fiecare patru ani oferi pastile ca un traficant de bile
Dar cu costum, camaşă alba şi cu cravată...
Româneşte îţi spun, dacă este să compar
Ar trebui eliberaţi toţi cei din penitenciar.“
(B.U.G. Mafia – „Româneşte“)

Ce vor să spună aceste versuri? „Ni se fură sau se folosesc foarte prost banii pe care îi plătim statului pentru a avea o ţară mai apropiată de o civilizaţie normală“, explică Tataee. „Vorbim despre minciunile şi promisiunile care ne sunt servite zilnic de către politicienii români, promisiuni care, de cele mai multe ori, rămân la stadiul de cuvinte aruncate pentru voturi sau popularitate“, analizează interpretul. 

„Sunt ca un lup care urlă la luna plină: oamenii ne ascultă, ne aprobă, dar stau acasă cu căştile pe urechi şi nu fac nimic.“ DOC, rapper

Motivul nemulţumirilor este unul profund. „Ne nemulţumeşte întreaga clasă politică pentru că ţara noastră este condusă de aceiaşi oameni, prin rotaţie, din decembrie ’89 şi până azi, iar mesajul nostru este unul de trezire a conştiinţei“, explică Brugner.

În muzica lor, rapperii nu vorbesc doar despre clasa politică, ci şi despre oamenii de rând şi despre modul în care sunt priviţi românii. „Am protestat vis-a-vis de pericolul deselor etichetări, ataşate agil poporului român, etichetări pe care poporul le acceptă cu indiferenţă“, continuă Brugner, care consideră că mesajele propagate prin media induc superficialitatea pe care Grupul de Rezistenţă o semnalează în piesa „1 la sută“:

„La 99% din români le plac manelele
Şi cu restul de 1% cum rămâne?...
1% azi reprezentăm doar temelia
100% mâine,vom fi în toată România“.

Deşteaptă-te, române!
Cultura hip-hop şi-a propus să aducă o schimbare şi la nivel educaţional. „Mă deranjează că tinerii din ziua de azi sunt îndobitociţi, nu mai pun mâna pe o carte şi nu ştiu să mai vorbească“, observă DOC. „Din această cauză ne vom duce de râpă, generaţii după generaţii, iar peste 20 de ani vom vorbi în limbaj onomatopeic“, mai spune rapperul. În acelaşi „ton“, în 2004, formaţia Paraziţii a desfăşurat campania „Instigare la cultură“ prin care i-a încurajat pe adolescenţi să citească.

„Dacă să înveţi n-ai sete, o să speli closete
Şi, privind aceste aspecte, nimeni n-o să te respecte.
Află că-n acest pervers univers, divers
Tre’ să te informezi corect şi să-nveţi din mers“

(Paraziţii – „Instigare la cultură“)

Puşi la zid
Ascultate şi aprobate de milioane de români, mesajele de revoltă au trezit şi reacţii adverse, iar rapperii au fost interzişi la TV, radio şi de la concerte, unul dintre motive fiind limbajul catalogat drept licenţios.
„În anii respectivi s-au făcut presiuni foarte mari asupra noastră, a casei de discuri şi a comercianţilor de muzică pentru ca produsele B.U.G. Mafia să dispară din magazine şi de pe tarabe“, îşi aminteşte Tataee.

„A fost penibil, pentru că nu aveau cum să interzică muzica noastră şi nu au făcut altceva decât să ne facă mai populari. Probabil că au fost ideile unor dobitoci care, educaţi de sistemul comunist, nu puteau să proceseze că aşa ceva poate exista“, îşi continuă el discursul. Totuşi, opresiunile au mers mai departe, iar în 1997, după un concert susţinut în Drobeta-Turnu Severin, membrii formaţiei B.U.G Mafia au fost reţinuţi pentru ultraj contra bunelor moravuri.

Ca reacţie la îngrădirea libertăţii de exprimare, în 2004, Paraziţii au lansat piesa „Jos Cenzura“, dar şi o campanie anti-CNA.

Totuşi, nu s-a schimbat nimic

De cele mai multe ori, însă, muzica rap nu a trezit reacţiile scontate. „Din ’90 şi până azi nu s-a schimbat nimic, iar asta mă deranjează cel mai tare“, spune DOC. „Sunt ca un lup care urlă la luna plină: oamenii ne ascultă, ne aprobă, dar stau acasă cu căştile pe urechi şi nu fac nimic. De asta nu am avut o finalitate concretă într-o muzică revoluţionară“, consideră interpretul. Pe de altă parte, liderii politici criticaţi au rămas indiferenţi. „Nu a venit niciun om politic să ne acuze pentru că ar fi căzut în penibil. „Astfel de «întreprinderi artistice» îi afectează prea puţin“, observă Tataee.

Despre aceeaşi problemă discută şi 1-Q Sappro. „Piesele pe care le produc sunt nişte fotografii audio ale realităţii. Ce mă doare cel mai tare e că fotografia realizată în 2004, cu piesa «România, trezeşte-te!», este valabilă şi acum“, subliniază rapperul. În acest context, schimbarea este o responsabilitate individuală. „Dacă am făcut un singur om să creadă că România trebuie să se trezească, atunci sunt mulţumit“, conchide interpretul de la formaţia Moromeţii.

Moromeţii - România, trezeşte-te!

Unele persoane, însă, nu au mai aşteptat schimbarea şi au plecat „undeva, departe“, după cum spune Guess Who în piesa „Manifest“. „Acest vers este o concluzie tristă, dar adevărată“, explică artistul. „Fostul meu coleg de trupă, Dizzy, a plecat în Suedia şi nu mai are de gând să se întoarcă, iar un alt coleg, Kafu, mi-a spus ca vrea să plece fără să se mai uite înapoi. Aici trebuie să se schimbe ceva cât mai repede“, spune şi 1-Q Sappro. 

Îmblânzirea rap-ului

În ultimii ani, muzica rap şi-a diversificat mesajul. „Drumul l-au deschis B.U.G. Mafia şi Paraziţii, în anii ’90, iar mai târziu a fost o perioadă de declin, până la revenirea hip-hopului prin noua generaţie cu Guess Who, Grasu XXL, Maximilian alături de Puya, care s-a revigorat cu un mesaj nou“, este de părere Dan Popi, managerul casei de discuri Cat Music.

„Componenta de protest s-a diminuat foarte mult, mutându-se în zona de satiră socială, cu un ton mult mai moderat. Mai nou, se cântă şi despre dragoste în rap-ul românesc, ceea ce este o premieră“, notează Popi, care consideră că hip-hopul se îndreptă tot mai mult către zona de divertisment. „Nu mai este vorba de protest, ci în cel mai bun caz doar de pamflet“, explică specialistul. 

Pe de altă parte, 1-Q Sappro consideră că mesajele-manifest au ecou şi astăzi: „Probabil că în anii ’90 era mult mai vizibil, dar nici acum nu putem zice că a dispărut din peisaj, căci fiecare spune exact ce are de spus“. Protestul de astăzi ar trebui să îmbrace alte forme, după cum consideră şi DJ Almud de la Kiss FM. „Protestul ar trebui făcut fin şi inteligent pentru a avea impact. Dacă vorbeşti vulgar, cel care te ascultă nu o să rămână decât cu energia negativă din versuri, iar asta nu este constructiv“, crede Almud.

Ce va fi în viitor? „Pe fondul crizei nu exclud o revenire la un mesaj mai dur, dar cu artişti noi, întrucât cei din vechiul val curent nu ar fi credibili dacă şi-ar radicaliza mesajul“, anticipează Popi.

    Astăzi, componenta de protest s-a diminuat foarte mult, mutându-se în zona de satiră socială. Nu mai este vorba de protest, ci în cel mai bun caz doar de pamflet.     Dan Popi, manager Cat Music

Alte voci de protest
Dacă în perioada post-decembristă rapul a beneficiat de expunere publică, înainte de Revoluţie muzica rock a încercat să mobilizeze masele, însă mesajele au fost exprimate indirect. „În comunism însăşi apariţia pe scenă era un protest, protestai doar prin prezenţă“, îşi aminteşte Nelu Dumitrescu, liderul formaţiei IRIS. În 1984, piesa „Trenul fără naş“ a reprezentat o formă mascată de protest împotriva sistemului social, însă bateristul de la IRIS consideră că, spre deosebire de rock, rapul a avut un ecou mai amplu pentru, că acest gen muzical este, prin definiţie, o formă de protest. Complementar, DJ Almud aminteşte de formaţia Phoenix şi de piesa „În umbra marelui urs“, al cărei mesaj se referă la „umbra“ URSS-ului.

George Zafiu, prezentator la Europa FM, consideră că, în perioada comunistă, folkul i-a unit pe oameni pentru că „le-a amintit de problemele care-i dor“. Zafiu aminteşte de piesele lui Valeriu Stelian şi de albumele post-decembriste „S-a votat Codul penal“ (1992), respectiv „Evenimentul zilei... şi altele“ (1994), ce includ texte satirice despre situaţia social-politică din perioada respectivă. Revenind la prezent, prezentatorul mizează pe mesajele de protest global, prin care românii blamează identitatea română şi idealizează necunoscutul, după cum este şi „Vreau o ţară ca afară“ de la trupa Vunk.