Am scris de curând pentru a vă recomanda Dark City. Am să adaug un film mai faimos acestei serii de poveşti s.f. despre eroism şi umanitate, despre conflictul dintre individ şi universalitatea ştiinţei. Cititorii care vor o analiză mai serioasă a poveştii pot găsi aici nişte note despre lumea politică pe care o descrie şi despre implicaţiile retorice--cum se descurcă cineastul, care este o specie de poet, într-o lume controlată ştiinţific.
 
 
1.MEMENTO Despre omul care nu poate trai fara justitie

Aici vreau să notez câteva lucruri despre problemele retorice ale filmului şi situaţia noastră aşa cum o vede Christopher Nolan. Acest regizor a devenit de trei ori faimos. Întâi, cu unul dintre filmele timpurii, Memento, a devenit faimos în lumea alternativă, adică alternativa populară la lumea populară. Democraţii cu pretenţii, adică democraţii care nu sunt satisfăcuţi de democraţie, au văzut în acel film o urâţenie şi o disperare care i-au convins că poetul ştie adevărul despre lumea noastră şi nu vinde minciuni care plac democraţilor care se complac în succesul democraţiei prospere după războiul rece.
 
Memento este povestea unui amneziac care caută răzbunare--aceasta este o poveste despre necesitatea memoriei pentru o viaţă omenească şi despre cum răzbunarea care se hrăneşte din memorie s-ar putea să fie necesară vieţii umane.
 
 
2.THE DARK KNIGHT Despre omul care vrea sa salveze orasul prin justitie
A doua oară, Nolan a devenit faimos pentru Batman begins, care a luat povestea de benzi desenate şi a transformat-o într-o tragedie despre nevoia de justiţie şi de originea inumană a oraşului. Răzbunarea este din nou tematică, dar de data această problema este dacă oraşul, care este memoria omenirii, nu cumva este o memorie falsă, o nemurire falsă. După o modă nouă, acest film s-a transformat într-o trilogie în centrul căreia este o poveste despre problema de a construi orice fel de ordine în haos. Nolan este unic între regizorii de filme populare nu pentru că este pretenţios sau artistic, ci pentru că se uită serios la problema nihilismului şi încearcă să trateze problema haosului fără să se încreadă în filozofia ştiinţifică modernă.
 
Trilogia Batman este povestea unui erou care confruntă discrepanţa înfricoşătoare dintre nevoile oamenilor şi posibilitatea oraşului de a îi apăra în timp ce îşi caută nevoile. Batman este o creatură aproape monstruoasă pentru că reflectă inumanitatea justiţiei--urâţenia nevoilor fundamentale, a mortalităţii şi a sacrificiului. Şi aici este vorba despre memorie, despre diferenţa dintre secretele inimii şi discursul public, despre cum frica este experienţa fundamentală a omului.
 
3. INCEPTION Despre omul care salveaza lumea de un monopol

A treia oară, Nolan a devenit faimos pentru Inception. Dacă veţi citi analizele pe care vi le ofer, veţi vedea că aceste poveşti sunt întotdeauna la limita nihilismului. În parte, pentru că interesul poetului în poezie îl forţează să detoneze edificiul de credinţe în progres de care depinde lumea noastră ştiinţifică--dacă oamenii de ştiinţă sunt muzele noastre, am devenit în sfârşit incapabili să răspundem chemării muzelor. Filozofia / ştiinţa în sfârşit a distrus poezia, raţiunea a devenit în sfârşit fapt, după cum ameninţa Hegel. Dar dincolo de apărarea necesară poeziei, Nolan se uită la nihilism pentru a redescoperi cum arată viaţa ca individ, nu ca membru al unei abstracţii--toţi, ca indivizi, suntem forţaţi să reflectăm asupra morţii, orice ar vrea ştiinţa.
 
Inception este singura poveste a lui Nolan despre viitorul nostru. Este un viitor deprimant. Filmul este un fel de thriller de acţiune pentru a ne ascunde cât de terifiant este acest viitor. Ceea ce toţi oamenii convinşi de psihologia modernă numesc subconştient rămâne singura şansă de a fi liber şi cheia singurului viitor în care oamenii pot fi şi indivizi, şi membri ai unei comunităţi care le aminteşte de ce au în comun ca oameni. Într-un fel, asta aminteşte pe Nietzsche: Haosul şi distrugerea este singurul fel în care omul poate să mai creeze lucruri în care să creadă, ori fără vreo credinţă viaţa nu mai este umană. Tot Nietzsche a spus că ştiinţa este o gândire derivată din teroarea nenumită a mortalităţii şi că scopul ştiinţei este să ne salveze de viaţă...
 
Eroii lui Nolan sunt blestemaţi cu blestemul individualismului, dar în acelaşi timp trebuie să poarte povara eroismului--credinţa omenirii în identitatea orăşeanului cu oraşul şi a lumii cu umane cu lumea întreagă. Pentru acest motiv, alţii întotdeauna cred mai mult în aceşti eroi decât ei sunt capabili să creadă în ei înşişi. Chiar şi aşa, sunt condamnaţi să acţioneze, tocmai ei care se îndoiesc de posibilitatea îmsăşi, nu numai de eficienţa sau justiţia, acţiunii umane. Nu ştiu dacă Nolan va oferi vreodată o poveste cu adevărat satisfăcătoare despre această problemă...
 
 
INTER STELLAR Despre omul care vrea sa salveze omenirea
În fine, vă anunţ şi următoare poveste a lui Nolan, Interstellar, care tratează cel mai direct problema pe care ştiinţa a creat-o: Ştiinţa este globală, diferit de politică, care înttodeauna are graniţe şi limite--ştiinţa este, de fapt, universală, nu are nici un respect nici pentru oameni şi nici pentru lumea în care trăim. În Interstellar, un om este forţat să abandoneze lumea umană pentru a salva umanitatea. Dincolo de lumea noastră este abisul--Nolan vrea să ne arate că poveştile cosmologice ale ştiinţei moderne sunt frumoase, dar nu sunt adevărate. Nici o prelegere de fizică nu poate înlocui problema mortalităţii şi posibilitatea de a pierde tot ce iubim şi tot ce poate fi iubit în lumea oamenilor.
 
Sper că veţi găsi măcar unele dintre aceste observaţii şi filme interesante--Nolan este poate cel mai interesant dintre regizorii talentaţi din vremea noastră. Filmele acestea pot ajuta reflecţia asupra lumii în care trăim, mai ales pentru că dau atâta atenţie audienţeie, democraţiei noastre şi dubiilor şi fricilor cu care trăim.