INTERVIU Radu Gologan, profesor: „Rolul şcolii nu este de a-ţi oferi competenţe pentru viaţa practică“

INTERVIU Radu Gologan, profesor: 

„Rolul
şcolii nu este 
de a-ţi oferi competenţe pentru viaţa practică“

Profesorul universitar Radu Gologan   Foto Adevărul

Radu Gologan, profesor la Universitatea Politehnica din Bucureşti şi coordonatorul lotului olimpic de matematică, vorbeşte despre responsabilităţile şcolii faţă de elevi şi despre importanţa abordării educaţiei sexuale în instituţiile de învăţămân.

Ştiri pe aceeaşi temă

Profesorul Radu Gologan (68 de ani), coordonatorul lotului olimpic de Matematică şi preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, analizează starea învăţământului preuniversitar românesc. Vorbeşte, între altele, despre reformele miniştrilor educaţiei, despre şcoala online în pandemie şi despre discipline precum educaţia sexuală şi educaţia finanicară. 

Recent, şi vloggerul Selly, proaspăt absolvent de liceu, cu peste 2 milioane de abonaţi pe YouTube, şi-a spus părerea despre toate astea. Există o mulţime de opinii legate de sistemul educaţional din România, pentru că aproape toată lumea – elevi, părinţi, profesori, experţi în educaţie şi politicieni – îşi exprimă punctul de vedere în şcoală, pe Facebook şi la televizor. Reformarea sistemului de învăţământ a fost, cel puţin pe hârtie, unul dintre obiectivele principale ale celor care au ocupat,  după Revoluţie, fotoliul de ministru al Educaţiei, însă puţini au reuşit să obţină rezultate în scurtul timp la conducere. 25 de oameni au avut această funcţie în ultimii 30 de ani, cu tot cu interimari. Iar dacă îi punem la socoteală pe cei care au revenit – Ecaterina Andronescu a avut patru mandate –, observăm că miniştrii educaţiei s-au schimbat de vreo 30 de ori. 

Radu Gologan se exprimă din perspectiva profesorului universitar cu peste 40 de ani de experienţă, care a fost atent şi la evoluţia educaţiei din şcoala generală şi liceu. 


„Weekend Adevărul“: Se vorbeşte mult despre ineficienţa sistemului de învăţământ românesc şi despre constanta reformare a acestuia. Care credeţi că au fost cele mai eficiente măsuri luate după ’90 în educaţie?
Radu Gologan: Fiecare ministru a vrut să ia cel puţin o măsură importantă, dar nu toate au fost reuşite. Probabil că cea mai răsunătoare este cea a camerelor de filmat la examenele naţionale, pentru că a redus din marea hibă a învăţământului românesc, şi anume lipsa de etică în multe situaţii. Au mai existat şi altele, care în general nu s-au respectat, cum ar fi numărul de elevi într-o clasă, posibilitatea clasei şi a şcolii de a-şi alege manualele. Au fost nişte măsuri moderne, dar nu pot spune că am în cap o listă lungă a celor care au făcut bine învăţământului românesc. Au lipsit anumite măsuri care să împiedice scăderea calităţii învăţării, ceea ce, din păcate, se întâmplă din ’90. La examene se dau subiecte mult mai uşoare, elevii absolvenţi de liceu ştiu mai puţine lucruri. Poate că ăsta este sensul progresului umanităţii. Vârfuri avem în continuare peste tot, în toate domeniile şi la toate vârstele.

La ce te ajută matematica în viaţă 

Una dintre propunerile reformei din acest an vizează reducerea numărului de materii. Consideraţi că programa şcolară este prea încărcată?
În contextul vieţii actuale şi al sistemului economic şi social, şcoala este foarte încărcată. Acum 40-50 de ani nu existau atâtea alte posibilităţi prin care tinerii şi chiar adulţii să obţină informaţii noi şi să înveţe. Or, acum aceste mijloace sunt foarte multe şi asta face ca din manualele şcolare să poată fi eliminate lucruri care nu-şi mai au locul. După părerea mea, şi nu e numai a mea, rolul şcolii nu este de a-ţi oferi competenţe pentru viaţa practică. Se spune tot timpul că şcoala noastră nu e îndreptată spre practică. Şcoala are ca finalitate fundamentală faptul că te învaţă să gândeşti şi să ai o gândire creativă, care să te ajute să poţi învăţa ceva nou şi util repede, în orice moment. Deseori, profesorul e hulit că dă prea multe teme. De exemplu, la matematică, cele zece exerciţii pe care le ai ca temă nu le rezolvi ca să aibă aplicaţie în practica ta viitoare ca om matur, ci ca să faci nişte legături mentale care te ajută în alte situaţii să gândeşti repede. Sau înveţi despre romanele unor scriitori români clasici care poate că nu au o mare influenţă sau nu sunt, la nivel mondial, literatură de mare clasă, dar acolo este vorba despre personaje şi poveşti legate de viaţa societăţii în care trăieşti. Analiza literară a unei opere – dacă vorbim de „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“, de pildă – este o poveste despre o situaţie dificilă a României, într-un anumit moment, şi este util s-o ai în rezerva de cunoştinţe pentru viaţă. Vezi exemplul unei mari pandemii.

Au fost nişte măsuri moderne, dar nu pot spune că am în cap o listă lungă a celor care au făcut bine învăţământului românesc. Au lipsit anumite măsuri care să împiedice scăderea calităţii învăţării, ceea ce, din păcate, se întâmplă din ’90.

Unii elevi, părinţi, chiar şi profesori critică învăţarea pe de rost a comentariilor la limba română şi a lecţiilor la alte discipline. Dar elevii nu pot trece altfel testele de la clasă, examenele naţionale şi Bacalaureatul.
Este vina modului în care sunt concepute examenele naţionale, canalizate pe memorizare şi pe nişte lucruri care se repetă de la an la an. Faptul că Ministerul a publicat înaintea examenului naţional şi a Bacalaureatului tot felul de teste de antrenament denotă acest lucru. Toate testele de antrenament, cel puţin la matematică, erau echivalente din punct de vedere matematic. Niciunul nu conţinea ceva nou – să vezi dacă elevul respectiv a învăţat să se descurce într-o altfel de situaţie, chiar dacă foarte simplă. Nu trebuie să facem cine-ştie-ce matematică înaltă în şcoală, dar trebuie să o facem în aşa fel încât să ne putem apropia de ea şi să înţelegem dedesubturile şi fenomenele legate de acestea.

Intuiţia copiilor, stricată de şcoală

Spuneaţi că menirea şcolii nu este neapărat să ne pregătească pentru viaţa practică. Are, totuşi, un rol important în a ne ajuta să descoperim la ce suntem talentaţi şi pricepuţi?
Evident că da! Cel mai fericit este cine reuşeşte să facă în fiecare moment ceea ce îi place şi lucrul pentru care simte că are aptitudini. Asta trebuie încurajat.

Aţi afirmat cu altă ocazie că un copil învaţă mai uşor informaţii noi în clasa I decât la finalul liceului.
Da, pentru că este mult mai liber în gândire şi învaţă mai uşor datorită intuiţiei, care nu îi este stricată de şcoală, aşa cum se întâmplă ulterior. Am mai spus că nu avem voie să afirmăm că elevii din ziua de azi sunt mai proşti decât cei de dinainte. S-au petrecut multe mutaţii în atitudinea faţă de şcoală. Date fiind mijoacele prin care pot lua informaţii şi se pot descurca în viaţă, elevii de azi sunt mai inteligenţi decât elevii de acum 30-40 de ani.

Nu trebuie să facem cine-ştie-ce matematică înaltă în şcoală, dar trebuie să o facem în aşa fel încât să ne putem apropia de ea şi să înţelegem dedesubturile şi fenomenele legate de acestea.


„Educaţia sexuală trebuie predată chiar din clasele primare“

Cum vedeţi propunerile vloggerului Selly, care a susţinut recent că ar fi util ca în şcoală să se pună accentul pe materii precum educaţia financiară şi educaţia civică?
Am urmărit cu atenţie câteva dintre postările lui. E şi un dram de copilărie acolo, dar există unele observaţii pertinente despre şcoală. Dacă el are o reuşită financiară nu înseamnă, însă, că poate da lecţii despre ce ar trebui să se facă în şcoală din punctul de vedere al sistemelor finanicare şi economice. Văd că oricum au început, inclusiv bănci importante, cursuri elementare de matematică şi cursuri financiare pentru elevi. Sigur, e bine să le dăm elevilor posibilitatea de a-şi spune punctele de vedere.

În legătură cu materiile care încă nu se studiază serios în şcoală, cum vă raportaţi la dezbaterea despre obligativitatea educaţiei sexuale?
Fără nicio discuţie, educaţia sexuală trebuie predată în şcoală chiar din clasele primare, pentru că oricum copiii au posibilitatea, în momentul ăsta, să afle aproape tot – dar greşit.

Din cauza pandemiei, o mulţime de elevi au fost lăsaţi în urmă. Şcoala online nu s-a desfăşurat la sat şi în comunităţile vulnerabile de la oraş, unde accesul la Internet lipseşte sau e limitat. Care credeţi că ar fi soluţiile pentru luna septembrie?
Trebuie făcut un studiu, să vedem unde şi câte situaţii există, doar atunci se poate interveni. O modalitate este să le procuri acestor copii tot ce le trebuie din punct de vedere tehnic pentru a putea face faţă învăţământului online. Dar există şi alte posibilităţi – să ridici un fel de şcoală într-un cort chiar lângă aceste comunităţi, cu toate măsurile de precauţie luate.


„La meditaţii copiii învaţă nişte şabloane, nu să gândească“

Foto Adevărul 

Ce spun despre sistemul nostru educaţional rezultatele de la testele PISA, evaluările internaţionale desfăşurate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică? Putem trage nişte concluzii clare doar pe baza lor?
Rezultatele PISA ne dau câteva semnale, dar nu caracterizează învăţământul românesc în totalitate. Ne arată că şcoala românească funcţionează altfel şi e bazată pe criterii mai învechite decât şcoli din Asia, Finlanda şi alte ţări din Europa. Nu poţi trage de aici nişte concluzii generale şi nici nu poţi face un clasament între ţări. A fost, de exemplu, situaţia familiilor modeste care au plecat în urmă cu opt-zece ani în Spania, iar copiii români erau primii în şcolile de acolo. Nu mai vorbesc de marile universităţi care strâng cu plăcere studenţi din estul Europei şi mai ales din România, elevi care fac faţă cu brio acolo. De testele PISA se ţine seama foarte tare, dar asta pentru că e o competiţie între ţări.  

În România circulă afirmaţii potrivit cărora cei de la putere vor o populaţie needucată şi uşor de manipulat şi că de aceea nu se investesc mai multe resurse în educaţie.   
Probabil că sunt persoane care gândesc aşa. Circulă vorba aceea că şcoala te vrea prost, dar nu este adevărat aşa ceva.

Rezultatele PISA ne dau câteva semnale, dar nu caracterizează învăţământul românesc în totalitate. Ne arată că şcoala românească funcţionează altfel şi e bazată pe criterii mai învechite decât şcoli din Asia, Finlanda şi alte ţări din Europa.

 

Peste patru decenii de activitate la catedră

Numele: Radu Gologan

Data şi locul naşterii: 7 iunie 1952, Braşov

Studiile şi cariera:

A urmat cursurile Liceului „Andrei Şaguna“ din Braşov, perioadă în care a fost olimpic internaţional la matematică.

Între 1970 şi 1972 a obţinut medaliile de argint, în Ungaria, şi de bronz, în Cehoslovacia.

În 1976, a terminat Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii din Bucureşti şi, până în 1978, a fost profesor de matematică la Liceul nr. 18 din Capitală.

A colaborat peste 40 de ani cu revista „Gazeta Matematică“.

Între 1979 şi 2000 a fost cercetător la Institutul de Matematică din Bucureşti.

Din 2000 este profesor universitar la Universitatea Politehnica din Bucureşti şi, din 2001, preşedintele comisiei naţionale a Olimpiadei de Matematică. Are şi responsabilitatea de a coordona lotul olimpic.

În 2008, a devenit preşe-dintele Societăţii de Ştiinţe Matematice din România.

Locuieşte în: Bucureşti

 

Rezultatele excepţionale vin din pasiune

Pentru performanţa olimpicilor cât de importantă e munca individuală şi în ce măsură există o presiune din partea familiei?
În general, rezultatele excepţionale le obţin copiii care lucrează singuri şi din pasiune. Există şi multe situaţii în care părinţii exagerează cu pregătirea şi concursurile, iar adesea rezultatele nu sunt cele aşteptate. Atunci lucrurile pot duce la situaţii dificile, unele chiar de domeniul psihologiei copilului şi a părinţilor.

Meditaţiile joacă în continuare un rol important pentru aceşti elevi?
Meditaţiile au jucat un rol important întotdeauna, şi înainte de anii ’90, şi după. Meditaţii făceau şi copiii
foarte buni, şi cei slabi. Acum, meditaţiile se fac în general pentru a trece examenele naţionale sau pentru a lua o notă cât mai mare. Acesta este şi motivul pentru care meditaţiile se transformă într-un antrenament tehnic, iar copiii învaţă nişte şabloane, nu să gândească. Sigur că există şi sistemul de pregătire privată sau instituţională pentru copiii foarte buni, dar aici situaţia este alta.

La matematică, nivelul mai scăzut în toată lumea

Aţi observat dacă studenţii dumneavoastră au rămas cu anumite temeri după liceu?
Sunt diferenţe mari. Eu predau matematică în anul I la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, unde ajung copiii cel mai bine pregătiţi la matematică, fizică şi informatică din toată ţara. Ei fac faţă foarte bine. Dacă vorbim despre facultăţi cu medii de intrare mai mici sau fără examen, lucrurile stau destul de prost. Studenţii fac faţă cu greu în primul an de studiu la matematică, dar, după ce-şi găsesc un loc de muncă şi lucrează într-un mediu care îi face să devină interesaţi, foarte repede recuperează ceea ce trebuiau să ştie încă din facultate. Nu e un pericol pentru viitorul omenirii faptul că nivelul la matematică e mai scăzut. Asta se întâmplă pe tot globul de
20-30 de ani.

 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: