VIDEO INTERVIU Eric Stewart, omul din spatele relaţiilor comerciale cu SUA: „Oportunitatea de a investi în România este una foarte mare“

Conectaţi la cele mai înalte sfere guvernamentale, lobbyştii reprezintă interesele marilor corporaţii în faţa politicienilor. Într-un interviu exclusiv, Eric Stewart, omul din spatele relaţiilor comerciale româno-americane, vorbeşte despre potenţialul economic al ţării noastre, interesele comerciale americane în România, impactul noului preşedinte american în regiune, dar şi despre originile sale româneşti.

„Adevărul”: Vă rugăm să ne spuneţi cum a fost ultima vizită în România.

Eric Stewart: Vă mulţumesc foarte mult. Bună ziua! (n.r. - în limba română). Consiliul de Afaceri Americano-Român (AMRO), al cărui preşedinte sunt, este aici pentru a se întâlni cu noul Guvern, cu noul prim-ministru, membrii cabinetului său, dar şi cu preşedintele Iohannis. Intenţiile noastre se concentrează pe aspecte prin care putem să adâncim relaţiile economice şi comerciale dintre România şi SUA. 

Relaţiile româno-americane au fost dintotdeauna bune. Cel puţin în ultimele două decenii, dar ele s-au concentrat mai mult pe relaţiile miltare. Nu am văzut foarte multă cooperare pe partea de business sau în relaţiile culturale. Nu arăt cu degetul spre România sau SUA. Doar că se concetrează foarte mult pe NATO, pe sprijinul militar. De ce credeţi că lucrurile stau aşa şi ce putem face ca să îmbunătăţim acest aspect?

Cred că România şi SUA au avut şi au o relaţie foarte specială. Evident că a fost foarte multă atenţie îndreptată spre România la începutul anilor 2000, atunci când ţara devenea membră NATO şi UE. SUA au sprijinit România ca să devină parte din cele două organizaţii. Acum cred că relaţia noastră a evoluat, în ideea că România a devenit o ţară europeană, parte a Uniunii. Părerea mea e că nu am pierdut niciodată acea legătură specială, iar faptul că 80% dintre români au o imagine foarte bună despre America este ceva foarte, foarte special. Noi, ce care cunoaştem românia foarte bine, apreciem acest lucru şi vrem să fim siguri că nu vom pierde acea legătura. 

Trebuie să recunosc că m-am uitat puţin online şi am găsit un cont de Twitter care nu sunt sigur că e al dumneavoastră, dar am găsit o poză a cărei text spunea „În căutarea strămoşilor mei”, dintr-o localitate din România. Putem spune că sunteţi legat de ţara noastră?

E foarte amuzant. Twitter a devenit uriaş odată cu preşedintele Trump, dar eu l-am mutat pe a treia pagină a telefonului meu şi nu prea îi mai dau atenţie. E prea mult Twitter în vieţile noastre. Foarte amuzant că m-aţi întrebat despre asta. După ce am înfiinţat AMRO, tatăl meu a venit la mine şi mi-a spus: „cred că suntem români”. Eu n-am ştiut până atunci. A găsit actul de imigrare al stră-străbunicului meu, în care scria că am emigrat dintr-un oraş mic numit Apold din Transilvania. Abia acum, după ce am creat AMRO, am aflat că sunt român. Acum vreo doi ani, împreună cu tatăl meu, am mers la Apold, ca să găsim casa de unde stră-străbunicul meu a emigrat şi să ne descoperim rădăcinile. 

Pentru utilizatorii care accesează site-ul pe mobil, clipul video este disponibil aici

Aţi reuşit s-o găsiţi?

Da. Partea amuzantă din toată povestea e că, pe acel document de imigraţie, numele de familie era scris Eridon, dar când i-am arătat-o primarului din Apold, acesta a spus că nu e corect. Numele era Spiridon. Abia acum am aflat că numele strămoşilor noştri era Spiridon. 

Ceea ce era destul de obişnuti pe vremea aceea. Când soseai într-o ţară nouă să ţi se schimbe numele, sau ca persoana care scria numele să-l înţeleagă greşit. 

Exact. Dar ceea ce e şi mai amuzant e că fratele meu şi-a numit fata Eridon, pentru că noi am crezut că e numele nostru românesc, iar acum am aflat că e Spiridon. Numele nepoatei mele va rămâne acelaşi, din păcate. Chiar am încercat să păstrăm acel numele prin intermediul copiilor noştri. 

Credeţi că românii au o aptitudine aparte sau o trăsătură de carcater pe aţi identificat-o în timpul petrecut în această regiune?

Nu m-am gândit foarte mult la asta până acum, dar aş spune că cei mai mulţi români pe care i-am întâlnit până acum – şi mi-aş atribui şi mie aceste calităţi – sunt destul de modeşti, dar în acelaşi timp încrezători şi inteligenţi. Chiar vor să stabilească relaţii şi legături reale cu cei pe care îi întâlnesc. Acestea sunt calităţi extraordinare. Chiar poţi să simţi şi să înţelegi, de câte ori vii aici, afecţiunea pentru America. Şi ăsta e sentiment plăcut, pentru că nu peste tot poţi să simţi asta. 

Este şi un sentiment asigurator, nu? 

Da, chiar este. Şi chiar contează, mai ales atunci când ai un guvern care vrea să fie pro-business şi ai şi oameni care sunt la fel de deschişi spre afaceri, aşa că e un mediu în care poţi încuraja companiile americane să vină şi să facă afaceri. 

Care este impresia dumneavostră despre noul guvern? Vi se par deschişi spre mediul de afaceri şi dacă da, spre ce fel de afaceri?

Da, chiar sunt. M-am întâlnit ieri (n.r.- miercuri, 15 februarie) cu preşedintele Iohannis, cu prim-ministrul, cu ministrul Economiei şi alţi membrii ai guvernului. Am fost imrpesionat de planul lor de a atrage investiţii. Şi nu vorbim doar de investiţii americane, ci şi de o atenţie deosebită pe care o acordă dezvoltării companiilor româneşti. Şi ăsta e un pas foarte important. Cu cât mai multe companii româneştii de succes, cu atât mai bine va fi pentru mediul de afaceri din România, ceea ce va fi bine pentru toată lumea, inclusiv pentru companiile americane. Am discutat specific despre domeniile unde credem că putem creşte cooperarea. Din punctul nostru de vedere, acele domenii sunt legate de apărare, unde observăm o creştere la 2% din PIB, ceea ce va duce la mai multe investiţii în tehnologie. 

Asta include şi Bell Helicopters? 

Da, sigur. Bell Helicopters  sunt una dintre aceste companii, dar noi am identificat oportunităţi în agriculutră, sănătate şi energie. Cam acestea sunt domeniile pe care ne concentrăm şi se pare că şi Guvernul se concentrează la rândul său. 

Sunt sigur că aţi citit ştirile din ultima vreme. Au avut loc foarte multe proteste în ultimele săptămâni în România. Cele mai mari proteste după 1989. Cum vede Washington-ul aceste evenimente? Sunt îngrijoraţi? Se uită la România şi cred că nu e o ţară stabilă sau sunt încrezători când văd oamenii exprimându-se împotriva corupţiei? Mai ales că lupta anticorupţie este una dintre princiapele teme pe agenda americană în Europa de Est şi mai ales în România. 

Cum priveşte Washington-ul evenimentele recente?

Cred că cineva care nu cunoaşte România sau nu înţelege România şi se uită doar pe titluri poate să exclame „Oh, Doamne! Proteste?! Ce ţară instabilă!”, dar pentru cei care înţeleg România şi au petrecut timp aici vor percepe aceste evenimente ca ceva sănătos şi pozitiv. Toate demonstraţiile au fost paşnice. Oamenii au văzut ceva ce nu le-a plăcut, au ieşit şi au spus că nu sunt de acord. Eu cred că este un mesaj grozav şi benefic. Percepţia mea este că este ceva pozitiv, Guvernul a înţeles mesajul – cel puţin asta este înţelegerea mea – şi se concentrează pe a pune lucrurile în mişcare într-un fel cu care oamenii să fie de acord. Dacă nu, atunci nu vor fi aleşi din nou, deci sunt obligaţi să asculte vocea poporului. 

Aţi avut clienţi care au pus întrebări în legătură cu aceste proteste? Au întrebat dacă ar trebui să-şi facă griji cu privire la investiţiile lor sau au fost liniştiţi de la început?

Cred că majoritatea au înţeles. Au reprezentanţi, experţi şi angajaţi aici. Sentimentul a fost că aceste evenimente sunt benefice. Cred că ar trebui să fiţi mândri de ce se întâmplă, cu condiţia ca această mişcare să rămână paşnică şi pozitivă în mesajul ei. E benefic ca oamenii să aibă posibilitatea să se exprime. 

Cum aţi caracteriza munca dumneavoastră în România? Iniţiator de politici publice, lobbyst? Sunteţi mai aproape de partea politică sau de cea economică?  

Încerc să stau cât mai departe de politică pe cât de mult posibil. Ne concentrăm pe aspectele legate de business şi mai ales pe partea de dialog, asigurându-ne că firmele noastre şi guvernele voastre interacţionează la cel mai înalt nivel, astfel încât să fim cu toţii pe aceeaşi lungime de undă şi vorbim aceeaşi limbă. Una dintre cele mai bune experienţe pe care o companie le poate avea este să investească în România şi apoi să reinvestească. Şi asta vedem. Foarte multe companii care reinvestesc în România. Şi ăsta este cel mai bun semnal că lucrurile merg bine şi sunt pozitive. Sincer, cele mai multe companii care vin în România au o experienţă foarte bună, pozitivă şi continuă să aibă succes aici. Intenţia mea e să încerc să promovez acest lucru pe cât de mult posibil, atât la nivel guvernamental, în Washington, cât şi în mediul de afaceri de pe întreg continentul american. 

Despre ce fel de companii vorbim? Ce fel de companii reprezentaţii în România?

Cele mai multe sunt multinaţionale ca Exxon Mobile, Smithfield Foods sau Lockheed Martin. În general multinaţionale care lucrează peste tot în lume. Avem câteva companii care se concentrează mai mult pe piaţa din România, dar în cea mai mare parte sunt companii interesate de domeniul sănătăţii, financiar, apărare şi domeniul energetic. 

Mi-aţi putea explica de ce aceste companii au nevoie de o persoană ca dumneavoastră ca să negocieze în numele lor? De ce nu pot trimite un reprezentat care să vorbească cu oficialii statului român direct? Care este rolul dumneavostră în toate astea?

Eu aş spune că nu au nevoie de mine. Că aceste companii au succes şi pot comunica singure, dar le place să aibă această organizaţie deoarece noi îi ajutăm să dialogheze printr-o singură voce şi un singur mesaj cu privire la dezvoltarea relaţiilor bilaterale. Companiile care aparţin de AMRO sunt companii care chiar cred în relaţia strategică America – România şi vor să se asigure că această relaţie rămâne foarte puternică. Deci  nu au nevoie de mine, dar le place să facă parte din această organizaţie, pentru că noi credem în această relaţie bilaterală. 

Să începem cu Chevron. Este una dintre companiile americane care a fost şi este interesată de România, dar au avut parte şi de publicitate negativă atunci când au fost implicaţi în scandalurile legate de gazele de şist, acum doi-trei ani. Mai este Chevron interesată de piaţa românească? Şi dacă da, a învăţat ceva din experienţa trecută, când oamenii au spus că nu vor acest gen de exploatare?

Cred că au fost mai multe companii interesate de gazele de şist, nu doar Chevron. Şi la fel a fost în toată Europa Centrală, fie că vorbim de Ungaria, Polonia, Ucraina etc.Toată lumea a văzut o oportunitate în gazele de şist. 

Inclusiv în Statele Unite, ştiu. Dar în cazul României au fost dezbateri încinse. 

Aşa e. Dar bănuiesc că multe dintre aceste dezbateri au fost inventate, altele au fost reale. 

La finalul zilei, motivele pentru care nu a mers ţin de preţul energiei la nivel global, care a început să scadă, faptul că exploatarea gazelor de şist în SUA, la vremea aceea, era uşor de realizat şi mult mai dezvoltată. Ce am mai descoperit atunci a fost că exploatarea gazelor de şist era mai complicată aici din punct de vedere tehnic decât în SUA. Circumstanţe foarte diferite. Şi dacă e să spunem lucrurilor pe nume, multe guverne au exagerat, când a fost vorba de legislaţie şi taxarea profitului. Aşadar, aceşti cinci-şase factori puşi laolaltă au determinat această companie să se retragă. Nu aş afirma niciodată că Chevron nu e interesată de România. Cred că Chevron a avut o experienţă pozitivă în România şi văd aceasta ţară ca un loc prielnic pentru afaceri şi dacă alte ocazii s-ar ivi, cred că Chevron ar fi interesată. 

Care este situaţia în cazul Bell Helicopters? Din ce am citit, se pare că francezii au venit cu o ofertă mai bună (n.r. - zâmbeşte). Sunt chiar dispuşi să-şi mute fabrica în România. Care este contraoferta celor de Bell Helicopters? Ce ar putea aduce Bell în România, dacă ar câştiga acest contract?

Nu pot vorbi în numele companiei Bell, dar vă pot spune, cu toată francheţea, că României competiţia îi prinde bine. Dacă ai doar un singur ofertant, e foarte dificil să negociezi în numele ţării. E un lucru bun că mai multe companii se bat pentru un proiect. Sfatul meu a fost ca România să profite de această situaţie şi să se asigure că obţin ceea ce vor, iar în acest caz este ceea ce noi numim cooperare industrială. Asta înseamnă că, indiferent ce companie câştigă, acea companie va continua să lucreze cu firmele româneşti ca să dezvolte mai departe produsele. Însă şi mai important este transferul de tehnologie. Vreţi să vă asiguraţi că românii înţeleg ce fel de tehnologie este folosită pentru aceste produse, ca ulterior acestea să fie dezvoltate şi mai mult. Acesta sunt aspectele pe care eu sper să le putem discuta curând în relaţia noastră, iar noi, ca organizaţie, ce vom propune părţii americane este să găsim căi de a lucra şi mai mult cu românii inventivi şi de a-i pune în contact pe aceştia cu americanii care sunt buni la comercializarea acestor invenţii. Asta ar fi o combinaţie bună, care ar fi benefică pentru ambele părţi. Acesta este punctul în care sperăm ca această relaţie să ajungă. România are încă o industrie de manufactură, dar această industrie va evolua într-o industrie a serviciilor. Romania va ajunge acolo mai devreme decât vă imaginaţi. 

Când vine vorba de aceste negocieri, cât la sută sunt legate de partea politică şi cât de ce cea economică? 

E greu de stabilit acest procent. Sigur, dacă am fi vorbit despre o fabrică de rulmenţi, atunci nu am fi avut această discuţie despre politică. Dar când vine vorba de apărare, mai ales când ai de ales între tehnologii din Europa sau SUA, există şi acest aspect politic. România trebuie să se gândească foarte atent la aceste lucruri. Vă aflaţi într-un club foarte privilegiat al ţărilor membre UE, unde au loc multe interacţiuni între diferite entităţi, cu obiective diferite, concomitent. În acelaşi timp, România are o relaţie foarte specială cu America, pe care românii o iubesc foarte mult. În calitatea mea de reprezentant al companiilor americane, întotdeauna am susţinut că produsele americane sunt cele mai bune, dar câteodată sunt şi scumpe. Aşa că ţările trebuie să-şi cântărească bine opţiunile. Sunt încrezător că multe companii americane ar face faţă concurenţei venite din alte ţări şi ar avea şanse reale să câştige cele mai multe contracte. Când tragi linie, ţările trebuie să găsească un echilibru între Europa şi SUA, iar asta diferă de la ţară la ţară. România trebuie să-şi găsească acest echilibru pe plan intern şi să se asigure că funcţionează în aşa fel încât să-i facă fericiţi şi pe mama şi pe tata. 

Aţi spus că produsele americane sunt cele mai bune. În acelaşi timp, avem un nou preşedinte la Washington care a candidat şi promovează un slogan intitulat „America pe primul loc”. Cum va influenţa acesta nouă politica relaţia Bucureşti-Washington?

Ca să fiu sincer, deocamdată, nu cred că ştie cineva răspunsul la această întrebare. Suntem în a 27-a zi a preşedinţiei lui Trump şi încă nu avem un Secretar la Afaceri sau un reprezentant la Comerţ. Abia ce au numit un Secretar de Stat, deci încă nu ştiam care va fi impactul real. 

Sunteţi îngrijorat sau încrezător?

Sunt cu ochii-n patru. E foarte clar, cel puţin din discursurile din timpul campaniei, că sloganul „America pe primul loc” şi o parte din discuţiile despre schimburi economice au avut ca ţintă Mexicul, China, Asia în general. Nu am văzut încă un discurs despre politici economice anti-europene. Trump este un om de afaceri şi înţelege că, uneori, ca produsele să-ţi fie aproape de pieţele de desfacere nu poţi face chiar totul în America. Unii ar putea spune că ai putea face asta în relaţia SUA-Mexic, dar e destul de greu de pus în practică în relaţia SUA-Europa. Aşa că sunt optimist că vom continua să avem o relaţie ca şi până acum cu Europa, dar mai ales cu România. Ce aş adăuga e ceva ce le-am spus şi miniştrilor în întâlnirea de ieri (n.r.- miercuri, 15 februarie). Ar trebui să ne gândim mai mult la felul în care putem ajuta companiile româneşti să intre pe piaţa americană. Asta chiar ne-ar ajuta să echilibrăm relaţia. E clar că avem investiţii americane semnificative  în România, dar nu avem suficiente investiţii româneşti în SUA. Întrebarea e cum putem ajuta oamenii de afaceri români să intre pe o piaţă aşa de mare ca cea americană?

La ce fel de companii vă gândiţi că ar avea o şansă să intre pe piaţa americană?

Companii de tehnologie înaltă. Există atât de multe investiţii aici în acest domeniu din partea companiilor americane ca Oracle, Google, IBM şamd. 

Dar asta pentru că piaţa de muncă e mult mai ieftină. Avem IT-işti care lucrează pe mai puţin bani ca în SUA. 

Dar învaţă, nu? Învaţă de la aceste companii. Văd cum se face, văd cum sunt produse aceste softuri şi asta îi va ajuta să realizeze că şi ei pot face acelaşi lucru sau pot veni cu o idee nouă. Şi au aptitudinile tehnice s-o facă. Au nevoie doar de puţină inspiraţie pe partea antreprenorială a lucrurilor. Eu cred că asta se va întâmpla. Vom vedea din ce în ce mai multe start-upuri româneşti care vor dezvolta ceva aici în Bucureşti sau Braşov şi vor spune „Hei! De ce n-am putea vinde asta în Silicon Valley?” Mi-ar plăcea să văd asemenea exemple. Un exemplu bun e în Estonia. Estonienii au inventat Skype. Mulţi oameni nu ştiu că a fost o invenţie estoniană. Asemenea idei sunt exemple de succes. Deci ai această parte de tehnologie înaltă foarte dinamică şi sexy, dar şi cea cu produse simple de manufactură ca de exemplu o afacere cu lumânări parfumate. Mai sunt oportunităţi în SUA pentru că o bună parte din acestă industrie a fost exportată. Dacă sunt companii româneşti găsesc o cale să producă mai ieftin există oprtunităţi. Şi nu mă refer la investiţii în New York, ci investiţii în oraşe ca Dayton, Ohio. Locuri mici, în care poţi avea succes, unde pentru o companie românească este o piaţă destul de mare. 

O ultimă întrebare. Care este mesajul pe care îl veţi duce cu dumneavoastră la Washington după această vizită?

Mesajul meu este că acest guvern nou este foarte deschis spre mediul de afaceri, pro american şi că trebuie să profităm de această oportunitate ca să creştem volumul de afaceri cu România. Voi aduce o delegaţie de oameni de afaceri aici pe 29 şi 30 martie, iar mesajul meu pentru aceste companii va fi următorul: „Trebuie să veniţi şi să nu rataţi această ocazie.” Oportunitatea de a investi în România este una foarte mare. Chiar vrem ca relaţia noastră comercială să crească şi să fie cel puţin la fel de solidă ca cea strategică şi militară. 

Eric Stewart, vă mulţumesc că aţi fost alături de noi. Mulţumim pentru vizita în România şi sper să ne revedem curând. 

Şi eu mulţumesc!