Tot mai mult din ceea ce numim economia românească devine, încet-încet, un teritoriu real-negativ. Asta după cinci ani de criză în care de fapt ne-am întors de unde am plecat, fiind însă mai săraci şi mai îndatoraţi.

De la debutul crizei, economia României n-a avut niciun trimestru cu avans sau regres mai mare de +/-1%, cu tot potenţialul său de +4%. Acum, în 2013, bruma de creştere acumulată în prima jumătate tinde să se transforme în scădere.

Consumul, spre exemplu, reflectat în cifrele de afaceri ale comercianţilor de alimente, carburanţi şi mărfuri nealimentare, a coborât în primele opt luni, pe fondul erodării puterii de cumpărare a populaţiei.

Salariile cresc greu, acolo unde cresc, dar puţinul câştigat este topit de creşterea costurilor vieţii, costuri care abia acum încep să urce cu adevărat. Numai uitându-ne la preţurile gigacaloriei, gazelor, energiei, lemnelor şi altor combustibili, anunţate deja pentru această iarnă, ajungem la concluzia că tot ce am câştigat în lunile mai bune vom pierde cât de curând. De frica monştrilor de pe teritoriul real-negativ al veniturilor, mulţi români aleg să nu-şi încingă deocamdată sobele şi caloriferele, chiar dacă frigul a venit deja.

Băncile, la rândul lor, oferă bonusuri tot mai mici la depozite, trăgându-ne şi banii puşi deoparte pentru zile negre în teritoriul real-negativ. Media generală de 3,5% a dobânzilor oferite pentru economiile depuse în lei concurează deja cu inflaţia, astfel că la termenul scadent am putea să avem cel mult aceeaşi putere de cumpărare a sumei economisite pe care o avem acum.

În industrie, marjele de profit ale companiilor sunt în plină eroziune: câştigurile din ultimele luni au fost destul de timide, în jurul lui 5%, dar şi costurile de producţie au crescut cu 5%, astfel că şi companiile sunt atrase ca într-un vârtej spre teritoriul real-negativ.

În fine, pe Bursă, rareori – şi numai dacă eşti foarte atent – obţii creşteri cu două cifre, dar impozitul pe acel câştig şi comisioanele aferente (care au tot două cifre) îţi aspiră banii spre acelaşi teritoriu real-negativ. Să ne mai mirăm, atunci, că investitorii şi-au pierdut curajul şi îşi păstrează proiectele la sertar, iar străinii îşi trimit acasă banii obţinuţi (a se citi storşi) din România?

În faţa acestui îngheţ general, marii gospodari aflaţi la butoanele guvernării nu stau deloc cu mâinile-n sân: la televizor ni se laudă cu macrostabilitatea (atunci când, în treacăt, vorbesc şi despre economie), delegaţilor FMI le aruncă diverse prafuri în ochi, în timp ce pentru întreprinzători măresc taxele sau, cel puţin, baza de impozitare. Astfel încât, în viitorul apropiat, cine va încerca să scape din cercul vicios al veniturilor erodate de pierderi să se întoarcă, din cauza costurilor fiscale, în tot mai vastul nostru teritoriu real-negativ.