Să mă explic: de ce plătim noi taxe şi impozite? În principiu, în orice stat civilizat şi democratic, cetăţeanul plăteşte taxe şi impozite pentru a putea beneficia de „stradă, şcoală şi spital“ şi pentru a face posibile funcţiunile statului. Altfel spus, plătim taxe şi impozite pentru ca statul să poată să funcţioneze şi să construiască în folosul cetăţenilor infrastructură (de orice natură), sistemul educaţional şi de învăţământ, reţeaua de îngrijire medicală şi de sănătate. Un alt motiv pentru care plătim taxe şi impozite este „pentru că trebuie“, pentru că aşa spune legea. O lege pe care ne-am asumat-o singuri într-o societate liberă, democratică.

Dar de ce NU plătim taxe şi impozite? De ce apar deficite la bugetul public şi nereuşite în colectarea acestuia? În primul rând, cetăţeanul alege să nu mai plătească „birurile“ atunci când nu vede concret unde sau pe ce se duc banii săi. Unde sunt autostrăzile şi drumurile modernizate pentru care am fost taxat? Unde sunt şcolile noi sau măcar „aduse la zi“ pentru care sunt impozitat? De ce murim cu zile în spitalele pentru care am plătit? Toate aceste întrebări ale căror răspunsuri se pierd în eter odată cu pierderea timpului de către seriile de guvernanţi ineficienţi din ultimii aproape 30 de ani construiesc o imensă frustrare a cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite, iar cetăţeanul alege ca formă de protest o indisciplină a achitării acestora. Un alt motiv pentru care nu plătim „dările“ la stat este că sunt prea mari pentru o ţară atât de săracă. Iar o a treia cauză a colectării scăzute de venituri bugetare este: „pentru că se poate“, „pentru că vrem şi pentru că putem!“ - replică celebră în gura unor mai mari ai zilei.

Să ne mai lămurim cu un aspect: taxa este costul unui serviciu public, oferit de stat prin intermediul diverselor sale instituţii, autorităţi, organisme; şi mai este şi costul unor drepturi ce se obţin de către cetăţean. Impozitul, însă, reprezintă felul în care fiecare cetăţean dă o parte din averea lui către averea statului, o contribuţie obligatorie a fiecăruia de a participa la formarea averii statului din mici felii însumate tăiate din averile individuale.

Ce sunt banii publici? Sunt banii pe care statul îi obţine din colectarea de taxe şi impozite. Pensiile nu sunt bani publici! Pentru că pensia este contribuţia pe care fiecare cetăţean o pune deoparte din banii săi personali obţinuţi când este activ economic,  pentru a dispune de această contribuţie mai târziu, când nu mai poate fi activ „în câmpul muncii“. Pensia NU este o cadou pe care ni-l face statul! Nici o favoare! Pensia sunt banii mei, munciţi azi, în „zile albe“ şi puşi azi într-un „ciorap“ pentru zilele „zilele negre“ când nu voi mai putea munci. Nici o pensie NU este ban public, indiferent dacă vine din Pilonul I, Pilonul II sau III! Orice pensie reprezintă o felie dintr-o agoniseală individuală, privată, de bani, căci munca - fie ea depusă la stat, la bugetari, fie în economia privată - este o proprietate PRIVATĂ! O parte - cea mai mare - din această agoniseală este administrată de stat: Pilonul I. O altă parte - mai mică şi, iată, în continuă scădere în ciuda promisiunilor iniţiale ale statului - este direcţionată către fondurile private de pensii administrate de diverse companii. Statul administrează fondul de pensii (Pilonul I) în felul următor: colectează astăzi contribuţiile celor din câmpul muncii şi tot astăzi plăteşte pensiile către cei pensionaţi. Deci statul nu investeşte DELOC în sistemul de pensii. Doar colectează şi cheltuie instantaneu. Statul măreşte pensiile „din pix“, prin indexări, adică prin decizii politice şi nicidecum prin investiţii financiare şi prin obţinerea de profit a Fondului de Pensii. Ce profit să aibă Fondul de Pensii dacă este în deficit, dacă azi colectăm mai puţin decât dăm în plată?

Pilonul II însă înseamnă colectarea contribuţiei direcţionate către pensia „privată“, plasarea acestor fonduri în instrumente de investiţie (titluri de stat, obligaţiuni, depozite pe termen lung, acţiuni din piaţa de capital) în scopul obţinerii de profit şi multiplicării banilor depuşi iniţial. An de an fiecare cetăţean primeşte certificarea existenţei acumulării sale la Pilonul II şi date privind evoluţia fondului, randamentul, profitul adunat. În cei zece ani de la introducerea PRIN LEGE a obligativităţii direcţionării fondului de pensie şi spre Pilonul II, acesta a acumulat peste 9 miliarde de euro de la cei peste 7 milioane de contribuabili în sistem.

Statul de azi se pregăteşte de un furt naţional. Iar cine vorbeşte despre asta riscă condamnarea pentru „defăimare naţională“. Cât de proşti mai acceptăm să fim?

De ceva vreme încoace se tot aduce în discuţie, repetitiv, posibilitatea „schimbării sistemului“. Mai pe şleau, statul încearcă să pună mâna pe cele 9 miliarde de euro care nu-i aparţin, pentru că nu este în stare să plătească pensiile de azi cu banii colectaţi tot azi (este cunoscut deficitul sistemului de pensii din Pilonul I). Astăzi, ne vedem forţaţi să reamintim autorităţilor să respecte promisiunea de a creşte contribuţiile la Pilonul 2 la nivelul prevăzut de lege (6%), pentru că acest al doilea Pilon, direcţionat către investiţii pe termen lung, „este singura reformă structurală din România care a rezistat timp de un deceniu tuturor alternanţelor la putere“ (după cum spuneau cei de la Romanian Business Leaders), oferind o cât-de-cât speranţă celor ce vor ieşi la pensie în jurul lui 2030 („decreţeii“, din care facem parte mai noi toţi cei care astăzi contribuim la fondul de pensii), an despre care se spune că va aduce colapsul sistemului de pensii administrate de stat.

Doar că „ăstora“ taman asta nu le convine: faptul că sistemul de pensii administrate privat este singura reformă „nereformată“ politic încă. Ultima nucă, cam tare pentru dinţii lor, trebuie spartă cu ciocanul. Şi violarea Pilonului II se va face după o perdea de minciună şi dezinformare. Cică e vorba de bani publici, de o „chestiune financiar-contabilă“ a realocării lor. Nu e deloc aşa: cum am arătat mai sus, sunt bani privaţi, adică proprietate privată, certificată în scris, confirmată anual tot în scris către fiecare proprietar în parte, de către firmele care administrează aceste fonduri private de pensii. Şi pensiile din Pilonul I sunt tot bani privaţi: plătiţi odinioară dar meritaţi cu prisosinţă de cei care îi aşteaptă lună de lună cu sufletul la gură. Dar sunt bani privaţi administraţi de stat, iar statul a demonstrat din plin că este cel mai ineficient administrator economic, ba uneori chiar hoţ.

Statul de azi se pregăteşte de un furt naţional. Iar cine vorbeşte despre asta riscă condamnarea pentru „defăimare naţională“. Cât de proşti mai acceptăm să fim?