Cele trei feţe ale agriculturii
0
Afacerile din acest sector încă mai pot salva România. Latifundiarii, asociaţiile şi micii antreprenori nu au nicio îndoială. Chiar dacă profitul „rodeşte“ greu şi pune, pentru fiecare categorie, condiţii grele, antreprenorii pariază pe succesul lor.
Agricultura tradiţională românească l-a făcut milionar în euro pe Ştefan Poienaru (64 de ani), administratorul Agrofam Holding, unul dintre cei mai mari producători de cereale din ţară.
Citiţi şi:
Agricultorii din Mehedinți se unesc pentru fondurile europene
În clasamentul Forbes România 500 Miliardari, averea lui Poienaru este estimată la 16 milioane de euro. Cu toate acestea, nu se simte legat de bani, ba chiar admite că „nu se schimbă la faţă dacă pierde".
Şi a pierdut: anul acesta peste un milion de euro! Recesiunea i-a adus o scădere a cifrei de afaceri cu 30%. A vândut din producţia pe 2010 cu puţin înainte de a creşte preţul la grâu fiindcă la uşă îi băteau termenele scadente pentru împrumuturile bancare (în valoare de patru milioane de euro) pentru investiţii.
„Am dat kilogramul de grâu cu 40 de bani, în loc să-l vând cu 75 de bani, dar dacă întoarcem lucrurile, de fapt am câştigat, pentru că am avut o inspiraţie", spune Poienaru.
INSPIRAŢIA DE REZERVĂ
Fler de agronom! A semănat de aproape trei ori mai multă floarea-soarelui. În loc de 1.500 de hectare, cât cultiva în mod obişnuit, a mizat acum pe 4.500 de hectare. Vremea a fost de partea lui! A fost anul în care floarea-soarelui a avut nu numai o producţie bună, dar şi un preţ excelent. „Noi am făcut peste 2.200 de kilograme la hectar, vorbim de 10.000 de tone de floarea-soarelui, în total, pe care am vândut-o", adaugă omul de afaceri.
Viitorul va aparţine asociaţiilor care administrează 300-500 de hectare de pământ, susţine Poienaru. În satul Stupina (Constanţa) administratorul Alexe Neculai (66 de ani) demonstrează de peste 20 de ani această teorie. Pentru diversificare, pe 100 de hectare din cele 300, agronomul s-a orientat şi către seminţe şi plante medicinale.
MUNŢII DE SEMINŢE
În curtea fermei, la uscat stau seminţe din noul soi olandez de dovleac fără coajă. Într-o hală, coriandru, linte, măzăriche, muştar, armurariu, fenicul şi alte soiuri de seminţe sunt ordonate în mormane şi în saci, gata să ia drumul Olandei, Franţei, Italiei sau Austriei. N
icăieri nu pare să se simtă mai bine Alexe Neculai decât în amestecul de miresme înţepătoare şi aromate. Totuşi, interesul pentru seminţele româneşti este în scădere. Asociaţia are şi un parteneriat cu plafarul Naturalia (Bucureşti). Alexe Neculai vrea să predea ştafeta, în 2011.
Este convins că, fără un om dedicat proiectului său, agricultura ecologică din ferma administrată va dispărea. La fel de convins cum este că agricultura ecologică - prea scumpă, adresată unui segment foarte mic şi concurată puternic de produsele din Polonia şi Ungaria - nu are forţa să reprezinte viitorul României.
Începuturi
Şi micii întreprinzători au şanse în agricultură. Tânărul Marius Boroi (25 de ani) nu are nicio îndoială că serele sale ecologice, acum pe o suprafaţă de numai 4.500 de metri pătraţi în satul Grădina (Constanţa) îl vor transforma în scurt timp într-un antreprenor fără grija zilei de mâine. În acest an profitul micii lui afaceri a fost de 25.000 de euro.
Cifre cu potenţial
Ioan Niculae, cel mai mare agricultor din România, estimează o marjă de profit anuală de 15-25%, la suma investită pentru marile afaceri din domeniu. Pentru asociaţiile care administrează maximum 500 de hectare, marjele sunt de 8-10%.
Mai puteţi citi în numărul 41 al revistei „Forbes România":
Fabrica de copii. În epoca modernă, infertilitatea a căpătat amploarea unui fenomen, iar fertilizarea in vitro devine încet, încet o industrie şi în România. Medicul Dan Tutunaru, proprietarul unei adevărate „fabrici de copii", a intuit printre primii potenţialul acestei pieţe.
Fuga minoritarilor din Petrom. Mai mulţi acţionari ai OMV Petrom, printre care şi societăţile de investiţii financiare (SIF‑urile), au depus cereri pentru retragerea din grupul petrolier. Ce-i împinge pe minoritari să iasă din cea mai mare companie de pe bursă?
Mariaj public-privat eşuat din start. La opt ani de la prima încercare de reglementare, după tergiversări, dispute şi controverse, mult așteptatul parteneriat public-privat obţine votul Parlamentului. Mediul de afaceri nu are, însă, niciun motiv de bucurie.
Piaţă pentru un singur jucător. Kristina Dragomir vinde chiar şi 7.000 de pălării pe lună, pe o piaţă pe care niciun alt designer nu îndrăzneşte s-o atace. Să fie un asemenea business... o pălărie prea mare?
Cu gândul la România. A absolvit, prima, cea mai prestigioasă universitate americană din Londra, Richmond International University. După ce va termina şi masteratul, Diana Simion îşi doreşte o carieră de succes în consultanţă financiară. Dar nu oriunde în lume, ci numai în România.
Se încarcă comentariile...
