Sute de tancuri iau calea Estului

Echipamentele fac parte din brigada de intervenţie rapidă ce s-a promis a fi instalată în Estul Europei. Ele au fost descărcate în portul Bremerhaven începând cu această zi de vineri urmând a fi transportate ulterior pe calea ferată, scrie dw.com.

Tehnica va ajunge pe tot flancul estic iar logistica va fi asigurată din Germania. Mişcarea aparent vine ca urmare a îngrijorărilor manifestate în Ţările Baltice şi Polonia, pornind de la Anexarea Crimeei de Rusia (deşi această peninsulă era de facto şi dinainte de anexare teritoriu sub dominaţie rusă, niciodată controlat de Ucraina).

Nu de tancuri avem nevoie, ci de investiţii americane

Cel mai cunoscut ajutor american cunoscut în România de după 1989 a fost contractul Bechtel prin care statul român a fost sifonat cu sute de milioane de euro, fără ca nimic să rămână în urmă.

Dincolo de acest lucru, investiţiile ce se anunţau în regiunea Mării Negre nu mai prezintă un interes major pentru americani din moment ce se observă la nivel mondial o decădere a tendinţei de utilizare a resurselor energetice tradiţionale.

Un posibil conflict va întări convingerile SUA de intervenţie doar dacă marile companii vor avea interese în regiune. Ori lipsa investiţiilor americane ar trebuie să dea tuturor de gândit. Cum se poate consolida mai bine democraţia din România dacă nu prin asigurarea bunăstării, prin drepturi oferite cetăţenilor, inclusiv la un sistem medical şi de educaţie normal. Este mai puternică SUA în regiune dacă vorbim de existenţa tehnicii militare sau dacă avem o Românie puternică economic şi social?

Rusia nu este impresionată de această tehnică, ba chiar se bucură de pretextele oferite

Câteva sute de tancuri şi vreo 4000 de soldaţi sunt binevenite, dar nu vor speria pe nimeni, cu atât mai mult pe ruşi.

Nu îşi imaginează cineva acum că Rusia va dori să atace vreun stat membru NATO, mai ales dacă nu are graniţă directă cu el. Ba mai mult, Moscova deţine un control important asupra Estului Europei dar şi asupra vieţii politice din Uniunea Europeană prin promovarea de politicieni care îi sunt favorabili şi punerea la punct a celor opozabili.

Astfel că, resursele militare fără de investiţii reprezintă un praf în ochi. Cu adevărat SUA nu va apăra decât acele teritorii în care marile companii americane au investiţii. Cât timp acestea se ţin departe de România înseamnă că la Washington suntem în coada listei de priorităţi.

Ba mai mult, prezenţa militară sporită vine ca să furnizeze Rusiei resurse propagandistice pentru a interveni în diverse părţi ale lumii.

SUA a cerut retragerea tuturor ambasadorilor americani ai administraţiei Obama până pe 20 ianuarie 2017

Conform FoxNews.com este dorinţa viitorului preşedinte ca până la venirea oficială a sa cu toţii să fie rechemaţi de la posturile ce le deţin.

Acest lucru înseamnă că va urma o schimbare majoră în politica externă a SUA. Un astfel de demers şi atât din scurt niciodată nu a mai fost făcut. Totul pe fondul acuzaţiilor democrate(posibil dezinformare specifică luptei interne, a se vedea în România acuzaţiile Rusia-Soroş) legate de o presupusă intervenţie decisivă a Rusiei în bătălia pentru Casa Albă în favoarea lui Trump.

Chiar la momentul scrierii acestui articol serviciile de securitate americane au desecretizat un raport conform căruia Vladimir Putin ar fi dat ordin expres pentru ca să se intervină pentru influenţarea campaniei prezidenţiale în favoarea lui Trump şi pentru denigrarea contracandidatului. Binenţeles că marile puteri intervin deseori în nominalizarea prin diverse state ale lumii, dar când chiar tu eşti coborât la un asemenea nivel nu este prea plăcut. Raportul este produs de serviciile conduse de o administraţie Obama consolidată în cei 10 ani, deci nu putem şti exact modul în care alegerile chiar au fost influenţate.

Cu toate acestea, relaţiile româno-americane la nivel de ambasadă au ajuns atât de jos, încât mai rău de atât nu cred că se poate, deci este posibil să asistăm la o revigorare a diplomaţiei americane de la Bucureşti.

Armatele mercenare şi cele aliate sunt nefolositoare şi primejdioase

Şi apoi, încă din cele mai vechi timpuri, de la Machiavelli pornind(a se vedea citatul de mai sus), se ştie că o ţară nu se poate apăra cu mercenari şi cu trupe aliate străine. Prima categorie nu va lupta decisiv, în timp ce a doua îşi va urmări propriile interese şi este foarte posibil ca la un moment dat să ajungă ea ca atare să subjuge pe cel pe care aparent l-a ajutat.

Tocmai de aceea, conform tuturor principiile de apărare, România trebuie să investească în primul rând în a putea asigura bunăstarea cetăţenilor, iar aceştia din urmă o vor recompensa cu încredere. Cea mai puternică armă împotriva unei dominaţii străine nu o reprezintă tancurile ci educaţia cetăţenilor.

Acum popoarele nu se mai domină cu armate ci prin manipulare şi controlul ascuns asupra statului.

România trebuie în primul rând să îşi consolideze propria armată

Acest lucru se poate face prin dotarea acesteia cu capabilităţi de apărare ce reies din propria industrie de apărare. Este foarte bine că s-au achiziţionat avioane intercontinentale, dar România nu se va duce nicăieri să poarte războaie. Ele cel mult vot fi utilizate pentru a se asigura pregătirea soldaţilor pe echipamente NATO, cel mai probabil acesta fiind motivul achiziţiei.

Mergând mai departe, la fiecare astfel de avion ar fi trebuit să se comande şi din interior câte aeronave produse la IAR Craiova, acolo unde se află un proiect fiabil la costuri de 3-4 milioane de euro. Este vorba de avioane continentale, dar România nu are nevoie de mai mult de atât. Niciodată ţara noastră nu se va putea confrunta direct şi singură cu Rusia, aşa că orice dezbatere pe subiect nu reprezintă altceva decât bani aruncaţi pe apa sâmbetei. România nu comandă avioane din România, deşi este nevoie de astfel de investiţii pentru a se asigura supravieţuirea industriei româneşti, dar mai ales a continuităţii şi pregătirii specialiştilor români în domeniu. Valorile sunt mediocre faţă de cele aruncate pe alte căi.

Situaţia este similară cu Uzina de la Moreni şi care poate produce echipamente la nivel NATO. România nu se înghesuie să cumpere, deşi statul este principalul acţionar. De aici trageţi singuri concluziile, fără să mai precizăm faptul că în această perioadă de pace s-ar putea face şi alte lucruri utile economiei naţionale.

Situaţia internaţională se schimbă iar politicienii români sunt blocaţi în proiecte personale minore. Ne aflăm în acest moment la cel mai de jos nivel al diplomaţiei româneşti, iar măsuri urgente sunt necesare a fi luate.