Barilul de petrol ar putea depăşi 125 de dolari, în timp ce stocurile sunt la cele mai mici niveluri din ultimii zeci de ani. Ce stat ar putea reechilibra piaţa

Stocurile globale de petrol se află la cele mai scăzute niveluri din ultimii zeci de ani, semn că piaţa se supraîncălzeşte pe măsură ce economia globală îşi revine rapid după pandemie şi marii producători de petrol refuză să majoreze producţia mai rapid.

Depăşirea pragului de 100 de dolari pe baril de către cotaţia Brent este aproape o certitudine, iar în prezent tot mai multe opinii sugerează depăşirea pragului de 125 de dolari pe baril, în anumite condiţii, arată într-o analiză Radu Puiu, Financial Analyst, în cadrul casei de brokeraj pe burse internaţionale XTB România.

Preţurile petrolului s-au aflat într-un ”carusel” în acest început de an, dar, în pofida unor variaţii în ambele sensuri, tendinţa principală a fost una de creştere. 

Din decembrie până în ianuarie, cotaţia Brent a petrolului a crescut cu aproximativ 11 dolari pe baril. 

Iar de la începutul lunii februarie până în prezent preţul petrolului Brent a avansat tot cu circa 11 dolari pe baril, creşterea fiind susţinută de preocupările legate de aprovizionare, inflaţia în creştere şi tensiunile geopolitice. 

Dacă ne referim la tensiunile din Ucraina, informaţiile recente arată că deşi Moscova a anunţat retragerea parţială a trupelor de la graniţa cu Ucraina, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat miercuri că Alianţa nu a observat niciun fel de detensionare şi că Rusia îşi continuă consolidarea trupelor în această regiune. 

În timp ce Moscova a respins ipoteza unei invazii iminente, liderii NATO şi preşedintele american Joe Biden insistă că riscul de război rămâne ridicat. Riscul unei invazii la scară largă s-a redus puţin, dar situaţia este departe de a putea spune că s-a liniştit.

Totuşi, nu doar factorii geopoliticii sunt cei care influenţează preţul, ci şi aspectele care ţin de factorii de piaţă în sine susţin scenariul unui petrol scump. 

Preţul din prezent al materiei prime este mult mai ridicat decât cel pentru contracte futures cu livrare în viitor, ceea ce sugerează că nivelul cererii din prezent nu este satisfăcut. Acest lucru sugerează că cererea se redresează şi ne confruntăm cu deficite de ofertă. 

Stocurile globale de petrol se află la cele mai scăzute niveluri din ultimii zeci de ani, semn că piaţa se supraîncălzeşte pe măsură ce economia globală îşi revine rapid după pandemie şi marii producători de petrol refuză să majoreze producţia mai rapid.

Stocurile comerciale deţinute de către ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) au totalizat 2,68 miliarde de barili la sfârşitul lunii decembrie 2021, în scădere de la 3,21 miliarde în iulie 2020. 

De când au atins vârful, după primul val de infecţii din 2020, stocurile au scăzut cu cel mai rapid ritm din ultimii zeci de ani şi au încheiat anul trecut la cel mai redus nivel sezonier din 2013. 

Nu există niciun precedent pentru o depreciere atât de rapidă a stocurilor în ultimele decenii, iar Energy Information Administration din Statele Unite (EIA) estimează că acestea au continuat să se micşoreze şi în ianuarie şi februarie. Acesta reprezintă un semn al cererii în exces şi al ofertei insuficiente, fapt ce pune presiune continuă de creştere asupra preţurilor.

Din punct de vedere al cererii, creşterea economică globală a fost mai rapidă decât se aştepta, în ciuda valurilor repetate de infecţii şi a restricţiilor persistente asupra activităţii de afaceri şi a aviaţiei internaţionale de pasageri.

Cheltuielile companiilor rămân concentrate pe articolele de manufactură, care consumă mult mai mult petrol pentru producţie şi transport, decât serviciile, unde riscurile de infecţie sunt mai mari.

Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) a declarat că nivelul consumului de petrol ar putea creşte mai mult decât s-a aşteptat anterior şi ar putea atinge niveluri record în acest an pe măsură ce restricţiile pentru combaterea pandemiei sunt ridicate mai rapid decât se anticipa, creşterea economică globală accelerează şi cererea de călătorii se consolidează. 

În cadrul raportului său lunar privind perspectivele petrolului, instituţia a estimat că cererea globală de petrol va creşte cu 3,2 milioane barili/zi în acest an – cu 800.000 barili/zi mai mult faţă de o previziune anterioară – şi va ajunge la 100,6 milioane barili/zi, revenind la maximele prepandemice.

În ceea ce priveşte oferta, Arabia Saudită şi alte ţări din grupul extins OPEC+ au refuzat să crească producţia mai rapid, în ciuda presiunilor exercitate de guvernele ţărilor consumatoare. 

Respingând apelurile de a impulsiona producţia, organizaţia a invocat în mod repetat riscul de scădere a preţurilor ca urmare a încetinirii creşterii consumului cauzate de un nou val de infecţii. Totuşi, în ciuda apariţiei a noi valuri de infecţie, încetinirea consumului nu a fost atât de accentuată pe cât se preconiza, lăsând piaţa slab aprovizionată, fapt ce a impulsionat preţurile.

Membrii OPEC+ nu au reuşit să atingă obiectivele de producţie cu 700.000 de barili pe zi în ianuarie, liderii grupului, Arabia Saudită şi Rusia, situându-se de asemenea sub cotele stabilite potrivit datelor S&P Global Platts. Acest fapt vine în pofida angajamentului de a majora treptat producţia. 

În afara Orientului Mijlociu, mulţi membri ai OPEC+ din Africa, America Latină şi Eurasia întâmpină dificultăţi în majorarea producţiei din cauza problemelor pe care le au cu unităţile de producţie. 

Pe lângă problemele cu care se confruntă alţi membri, Iranul şi Venezuela se află sub sancţiuni impuse de Statele Unite ale Americii, excluzând din ecuaţie capacitatea de a creşte producţia şi exporturile.

La fel ca ţările OPEC+, producătorii de şist din SUA au rezistat solicitărilor de a creşte producţia, folosind veniturile din preţuri mai mari pentru a acorda dividende mai mari şi pentru a realiza răscumpărări de acţiuni.

Acestea nu sunt singurele semne ale unei potenţiale continuări a secvenţei de creştere pentru preţul petrolului. Fluxurile de numerar continuă să pătrundă în investiţii în acţiuni legate de petrol, iar companiile petroliere internaţionale obţin profituri masive. 

Pe măsură ce inflaţia din SUA atinge cel mai ridicat nivel din ultimele decenii, analiştii sugerează că acţiunile de energie pot reprezenta investiţii inteligente. 

Pe măsură ce consumul creşte, capacitatea neutilizată de producţie scade, dar există şi alţi indicatori cheie precum investiţiile în companii din sectorul energetic din partea administratorilor de fonduri. 

Companiile mari din acest sector precum BP, Shell sau Total au înregistrat cele mai bune rezultate financiare din ultima perioadă în acest context favorabil. 

Această ipoteză este susţinută şi de performanţa companiilor de energie din cadrul indicelui bursier S&P 500, care marchează o creştere de peste 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. 

Inflaţia împreună cu problemele lanţului global de aprovizionare nu doar că impulsionează preţurile la pompă ale carburanţilor, ci cresc şi costurile pentru extracţia de petrol, în special în zona de şist din SUA. Companiile de servicii petroliere au spus că vor transfera costurile ridicate către producători.

Estimările marilor bănci confirmă potenţialul de extindere a creşterilor, J.P. Morgan a prognozat luna aceasta că este posibil ca petrolul să depăşească pragul de 125 de dolari per baril pe fondul lipsei de capacitate suplimentară de producţie.

Aceşti factori alături de redresarea globală continuă după prăbuşirea economică cauzată de pandemie arată că există foarte puţine măsuri ce pot fi luate pentru întreruperea creşterii continue a preţurilor. 

Un posibil aspect care ar putea inversa creşterea preţurilor ar fi o scădere a cererii pe fondul preţului foarte ridicat al materiei prime, motiv pentru care o parte dintre consumatori fie se orientează către alte surse energetice fie reduc nivelul consumului. 

Scăderea continuă a stocurilor de petrol este în mod clar nesustenabilă şi va trebui oprită în viitorul apropiat prin creşteri mai rapide ale producţiei, temperarea ritmului de creştere a consumului sau ambele.

Creşterile mai rapide ale producţiei ar putea veni de la producătorii de petrol de şist din SUA, membrii OPEC+ din Orientul Mijlociu sau prin relaxarea sancţiunilor americane împotriva Iranului şi Venezuelei.

Creşterea mai lentă a consumului ar putea proveni din efectele creşterii preţului petrolului care limitează cererea, o încetinire bruscă a ciclului de afaceri, impactul majorării ratelor de dobândă din SUA sau o încetinire a economiei în China.

Niciunul dintre aceste scenarii nu ar fi optim pentru decidenţii politici şi liderii industriei petroliere, dar cel puţin o parte dintre acestea ar trebui să se materializeze pentru a stabiliza şi reconstrui nivelurile stocurilor. 

O soluţie rapidă pentru reechilibrarea pieţei ar putea veni din partea Iranului, unde conform oficialilor iranieni şi americani, discuţiile de la Viena pentru relansarea acordului nuclear iranian se apropie de final, ridicând speranţa că înţelegerea ar putea fi restabilită în curând. În acest context, piaţa petrolului ar putea beneficia de o suplimentare a ofertei de peste 1,5 milioane de barili pe zi.