România — tărâmul companiilor „zombie”

Ultimul deceniu din România a fost un mediu propice dezvoltării firmelor „fantomă” (care nu înregistrează venituri dar sunt active conform evidenţelor din Registrul Comerţului), supraîndatorate (care raportează capitaluri proprii negative) sau „zombie” (care sunt ţinute în viaţă de partenerii de afaceri).

Concluziile apar într-un raport realizat de Iancu Guda, preşedinte al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), care analizează evoluţia companiilor toxice „fantomă” şi „zombie” care sunt active în România. Potrivit lui, ponderea acestora în totalul firmelor active în România s-a dublat în ultimii cinci ani şi este de 4-6 ori mai mare comparativ cu ţările dezvoltate.

1 din 4 companii nu desfăşoară nicio activitate

Circa 1 din 4 companii care sunt „în funcţiune” în România nu desfăşoară nici o activitate în realitate, 93% dintre acestea fiind cu capital autohton. În unele sectoare de activitate, situaţia este dramatică. Spre exemplu, 64% din companiile care îşi declară obiectul principal de activitate în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, apă şi gaze, nu desfăşoară nici o activitate. În acest clasament, urmează companiile din tranzacţii imobiliare, industria extractivă, construcţii, activităţi recreative, culturale şi sportive şi HORECA, unde 1 / 3 companii care sunt „în funcţiune” nu desfăşoară nici o activitate în realitate.

Companii supraîndatorate

Aproape jumătate din companiile care activează în România se regăsesc în situaţia în care sunt supraîndatorate, respectiv înregistrează capitaluri proprii negative, în condiţiile în care datoriile totale depăşesc nivelul activelor. Practic, după vânzarea tuturor activelor de care dispun, aceste companii nu îşi pot rambursa decât parţial datoriile contractate. De aceea, spunem că firmele respective nu sunt solvabile din punct de vedere financiar.

Teoretic, nu au cum să supravieţuiască, spune Guda. Atunci când capitalurile proprii sunt negative, nivelul datoriilor (obligaţiilor) depăşeşte nivelul activelor (resurselor). Este, ca şi cum, o gospodărie are cheltuieli lunare de 1.000 lei, dar venituri lunare totale de 800 lei. Cum supravieţuieşte? Simplu-nu plăteşte la termen datoriile respective! În mod similar, supravieţuiesc aproape jumătate din companiile active în România. În orice caz, tratamentul aplicat acestor companii ar trebui cântărit cu mare atenţie: vorbim despre capitaluri proprii negative în valoare cumulată de aproximativ 153 miliarde lei şi aproape 711.000 de salariaţi care lucrează la aceste companii şi plătesc contribuţii, respectiv 18% din totalul angajaţilor din mediul de afaceri.

Un semnal de alarmă este că ponderea companiilor toxice (care nu desfăşoară activitate şi cele supraîndatorate) în totalul firmelor active în România a crescut constant în ultimul deceniu. Astfel, companiile care nu desfăşoară activitate (zero venituri) reprezentau 28% din totalul firmelor înregistrate în România la finalul anului 2017, comparativ cu 19% în anul 2009. De asemenea, companiile supraindatorate (capitaluri proprii negative) reprezentau 45% din totalul firmelor înregistrate în România la finalul anului 2017, comparativ cu 37% în anul 2008.

Companiile „zombie”

Acest tip de companii nu sunt listate la bursă şi înregistrează simultan următoarele trei condiţii suplimentare pentru ultimii trei ani consecutivi: capitalurile proprii negative, rezultat net negativ (pierderi) şi un profit operaţional negativ sau inferior cheltuielilor privind dobânzile. Conform cifrelor, ponderea companiilor „zombi” active în România s-a dublat în ultimii cinci ani, crescând de la 12,7% (anul 2013) la 24,8% (finalul anului 2017), şi este de 4-6 ori peste media înregistrată în ţările dezvoltate (ponderea a fost calculată prin raportare la companiile care au depus declaraţiile financiare pentru 3 ani consecutivi).

Din cele aproape 60.000 de companii „zombi” active în România, avem următoarele distribuţii:

• în funcţie de anul de înregistrare – o treime sunt înfiinţate după anul 2010, în timp ce aproximativ 20% sunt înfiinţate înainte de anul 2000. Acestea din urmă nu au fost toxice pe toată durata de viaţă, doar că impactul crizei financiare asupra acestora a fost atât de puternic, încât nu şi-au revenit nici până în momentul de faţă;
• în funcţie de regiunea sediului social – aproape jumătate din companiile „zombi” din România sunt înregistrate în Bucureşti, Sud şi Sud-Est. Deloc întâmplător, acestea sunt regiunile cu cea mai ridicată pondere a insolvenţelor suspecte (scăderea radicală a veniturilor cu un an înainte de momentul deschiderii procedurii de insolvenţă, tranferul activităţii pe altă companie, ponderea ridicată a costurilor netransparente din alte cheltuieli de exploatare, insolvenţă deschisă la cererea debitorului etc.)
• în funcţie de nivelul veniturilor – aproape 85% dintre acestea au înregistrat o cifră de afaceri pe parcursul anului 2017 sub 100K EUR. Totuşi, există 750 de companii „zombi” cu venituri peste 1 mil EUR, majoritatea acestora fiind companii cu capital străin finanţate de la alte companii din cadrul grupului prin împrumuturi contractate de la entităţi afiliate;
• în funcţie de sectorul de activitate – două treimi din companiile „zombi” active în România provin din sectoare cu legătură directă sau indirectă cu zona de consum, respectiv comerţul cu amănuntul (31%) şi ridicata (14%), alte activităţi şi servicii (12%), transporturi (8%) şi hoteluri şi restaurante (7%).
• Un mediu de afaceri în care ponderea acestor compani („fantomă”, supraîndatorate sau „zombi”) este ridicată, prezintă un grad mare de vulnerabilitate din cauza efectelor negative pe care aceste firme îl propagă pe mai multe canale, respectiv:
• companiile fantomă induc un comportament oportunist foarte greu de urmărit, fiind active doar atunci când depistează oportunităţi pe termen scurt. Astfel, acestea nu au o continuitate a afacerii, înregistrând venituri în mod impredictibil şi haotic. De asemenea, o parte dintre acestea sunt pur şi simplu uitate de către acţionari, care nu mai doresc continuare afacerii dar nu depun diligenţele necesare pentru radierea companiei;
• companiile supraîndatorate prezintă un risc major de insolvenţă, ceea ce înseamnă volatilitate în piaţa muncii (prin creşterea şomajului atunci când acestea intră în incapacitate de plată), pierderi cauzate creditorilor (deorece soldurile creditoare ale acestora nu sunt acoperite de valoarea contabilă a activelor) sau pierderi fiscale (contribuţiile neplătite către stat din cauza pierderilor înregistrate);
• companiile „zombi” propagă un efect nociv de înrăutăţire a comportamentului de plată prin efectul de contagiune către partenerii de afaceri. Aceste firme înregistrează pierderi în mod constant şi nu îşi pot achita datoriile la bănci din activitatea de bază, apelând astfel la prelungirea termenului de plată către furnizori;
• în ansamblu, o pondere ridicată a companiilor toxice în mediul de afaceri reduce gradul de încredere între companii, scade competitivitatea firmelor active în România, alimentează tensiuni în piaţa muncii, riscuri fiscale sau infracţionale, plafonează concurenţa (deci nu stimulează inovaţia) şi investiţiile pe termen lung din cauza practicilor neloiale ale competitorilor.