Pe ce cheltuie banii companiile din România?

Mediul de afaceri din România este slab tehnologizat, cu un nivel al cheltuielilor salariale destul de scăzut dar în creştere, dar care nu este capabil să transpună diminuarea cheltuielilor financiare într-o profitabilitate superioară din cauza creşterii altor cheltuieli de exploatare.

Acestea sunt doar câteva din concluziile unei analize privind cheltuielilor companiilor active în România în ultimul deceniu, realizate de analistul Iancu Guda.

Analizând pe ce cheltuie cel mai mult banii firmele româneşti, precum şi implicaţiile acestor cheltuieli, analistul subliniază următoarele lucruri:

- ponderea cheltuielilor privind materia primă şi mărfurile a rămas relativ stabilă (aproximativ 60%), pe durata intervalului analizat. În ciuda acestui fapt, ponderea cheltuielilor cu materia primă a crescut semnificativ, de la 22%, în anul 2007, la 27%, în anul 2017, fiind compensate parţial de scăderea ponderii cheltuielilor privind mărfurile, de la 41%, în anul 2007, la doar 30%, în anul 2017. Aceasta înseamnă faptul că mărfurile finale sunt mai ieftine, în timp ce materia prima devine din ce in ce mai scumpă, alimentând practic presiuni asupra profitabilităţii companiilor;

- ponderea cheltuielilor cu personalul a crescut de la 8%, în anul 2007, la 14%, în anul 2017, pe fondul creşterii salariului minim pe economie de aproape cincisprezece ori în ultimii zece ani. Astfel, ponderea salariului minim (impus prin lege) în salariul mediu pe economie (care reflectă capacitatea mediului de afaceri de a plăti resursa umană) a crescut de la 27% în anul 2007 la aproape 40% la finalul anului 2017, indicând faptul că majorarea repetată a salariului minim pe economie a fost realizată într-un ritm mai accelerat decât poate fi susţinut de mediul de afaceri, din perspectiva evoluţiei productivităţii. Cel mai mult au suferit companiile mici, care au înregistrat un nivel stabil al veniturilor în ultimul deceniu la 0,11–0,12 milioane lei pentru fiecare angajat, în timp ce salariul mediu nominal net a crescut de la 1.700 lei (anul 2007) la 2.700 lei (anul 2018). Astfel, deşi creşterea salariilor este un proces de ajustare necesar pentru temperarea fenomenului emigrării, întoarcerea în ţară a românilor care lucrează în străinătate şi implicarea în câmpul muncii a populaţiei inactive (aproape 4 milioane de persoane cu vârstă cuprinsă între 15–60 de ani), dozajul şi momentul sunt elemente esenţiale care pot decide sustenabilitatea acestor măsuri pe termen lung;

- cheltuielile cu amortizarea activelor imobilizate au scăzut marginal pe durata intervalului analizat, de la 5% (anul 2007) la doar 3% (anul 2017), ceea ce reflectă o scădere a investiţiilor pe termen lung în active imobilizate corporale amortizabile (maşini, echipamente) care sunt depăşite de evoluţia crescătoare a cifrei de afaceri. Aceasta reflectă faptul că avansul veniturilor companiilor este alimentat de o stimulare a consumului produselor existente obţinute fără investiţii semnificative (top-down), mai mult decât de inovarea produselor noi în urma investiţiilor în cercetare-dezvoltare;

- cheltuielile financiare au crescut la 8%, în anul 2009, pe fondul creşterii dobânzilor din piaţa interbancară cauzate de impactul crizei financiare. Ulterior, pe fondul creşterii lichidităţii din piaţa interbancară şi scăderii dobânzilor aferente creditelor nou contractate, ponderea cheltuielilor financiare a scăzut la doar 1%, în anul 2017. Cred ca trendul se schimbă în anul curent, în contextul creşterii dobânzilor din cauza presiunilor inflaţioniste;

- ponderea altor cheltuieli de exploatare a crescut de la 19%, în anul 2007, până la 25%, în anul 2017. Aceasta reprezintă una dintre principalele probleme ale companiilor active în România, respectiv scăderea gradului de transparenţă a cheltuielilor înregistrate la nivelul companiei. Categoria altor cheltuieli de exploatare include cheltuieli privind prestaţiile externe (întreţinere şi reparaţii, redevenţe şi chirii, primele de asigurare, studii şi cercetare, training şi pregătirea personalului, cheltuieli cu alte servicii prestate de terţi, comisioane şi onorarii, protocol reclamă şi publicitate, transport de bunuri şi personal, detaşări, deplasări, poşta şi telecomunicaţii, cheltuieli cu servicii bancare şi asimilate), cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale, cheltuieli privind calamităţi şi alte evenimente similare (începând cu 1 ianuarie 2015 nu se mai înregistrează în categoria cheltuielilor extraordinare), cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi, cheltuieli cu donaţii şi subvenţii acordate. Realitatea din mediul de afaceri indică o frecvenţă ridicată a înregistrării altor cheltuieli de exploatare, a unor servicii care nu au nicio legătură cu activitatea desfăşurată de compania respectivă. În contextul diminuării impozitului pe dividend, precum şi posibilitatea distribuirii trimestriale a acestuia începand cu luna Iulie a acestui an, cred că această tendinţă se va tempera. Mai exact, acţionarii angajaţi în propriile companii (sunt foarte mulţi, în condiţiile în care 3 din 4 companii active în România au maxim 2 angajaţi) îşi vor reduce propriile salarii împreună cu diminuarea cheltuielilor de interes personal, cuplat cu distribuirea accelerată a dividendelor.

Structura cheltuielilor de exploatare şi financiare în total cheltuieli

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice, date prelucrate de autor