O nouă Cortină de Fier se ridică între Louis Vuitton şi Metalloinvest

Ridicarea lângă Kremlin a unui ”monument” Louis Vuitton a provocat scandal în 2013 FOTO Reuters

De genţile Louis Vuitton aţi auzit probabil cu toţii, dar nu şi de minele şi oţelăriile Metalloinvest. Bun venit într-o discuţie despre două modele de acumulare a capitalului despărţite acum printr-o nouă Cortină de Fier ridicată prin Ucraina.

Cel mai bogat rus, Aliser Usmanov, acţionarul majoritar al conglomeratului Metalloinvest, cu active estimate de Forbes USA la 17,7 miliarde de dolari (10% din PIB-ul României), este un cvasianonim pentru publicul larg. Usmanov şi-a clădit averea din exploatarea zăcămintelor de fier şi din producţia de oţel.

Cel mai bogat francez, Bernard Arnault, CEO şi acţionar principal al grupului LVMH,  controlează 60 de mărci de lux ultracunoscute precum Dom Perignon, Bulgari, Louis Vuitton sau Sephora şi are o avere de 36,3 de miliarde de dolari. Arnault, supranumit ”lordul luxului”, şi-a făcut miliardele din producţia şi vânzarea de articole de lux.

Est şi Vest, fiecare cu ce poate 

Dincolo de cifre, între cei doi oameni de afaceri există o diferenţă fundamentală. Primul şi-a construit bogăţia în domenii (resurse naturale) pe care o analiză The Economist le plasează, alături de real estate, banking, petrol sau utilităţi, drept unul dintre pilonii capitalismului de cumetrie. Acesta este definit printr-o relaţie strânsă între business şi stat. În schimb, Arnault este proprietarul unui imperiu al luxului ale cărui vânzări depind de mecanismele pieţei, adică de jocul cererii şi ofertei.  

Tare ca fierul, iute ca oţelul, Aliser Usmanov, cel mai bogat rus FOTO Reuters 

Paradoxal, există şi ceva ce îi apropie pe cei doi. Noua clasă de îmbogăţiţi ai Rusiei reprezintă una dintre cele mai importante pieţe ale brandurilor de lux în general şi ale LVMH în particular. Este memorabil scandalul pe care l-a născut amplasarea în 2013 a butaforiei unei genţi Louis Vuitton de dimensiunile unei clădiri cu două etaje în Piaţa Roşie din Kremlin, la doi paşi atât de Kremlin, cât şi de mausoleul lui Vladimir Ilici Lenin. În acelaşi an 2013, piaţa poduselor de lux din Rusia a crescut cu şase procente la 8,8 miliarde de dolari.   

Noua Cortină de Fier din estul Europei despre care s-a vorbit imediat după anexarea Crimeii de către Rusia separă acum şi două modele de acumulare a capitalului. Modelul Usmanov este extrem de răspândit în Rusia, Ucraina şi statele din Asia Centrală, în vreme ce modelul Arnault predomină în Europa Occidentală şi în Statele Unite. De precizat că în niciunul dintre spaţiile despărţite de noua cortină nu există capitalism de stat sau capitalism de piaţă în forme pure.    

Din oţel şi mine şi-au construit averile atât Rinat Ahmetov (întâiul miliardar al Ucrainei), cât şi Bulat Utemuratov (Kazahstan). În Germania, bogăţie înseamnă Karl Albrecht, acţionar al lanţului de retail alimentar Aldi. În Spania, cuvântul miliardar este sinonim cu numele lui Amancio Ortega, fondatorul Inditex (properietarul mărcii de haine Zara).

Kapitalism românesc

Unde se află România în acest peisaj? Aşa cum îi este poziţia pe hartă, undeva între, dar mai aproape de Est. Modelul Usmanov predomină în România (citeşte mai multe în ”România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat”). Ioan Niculae, cel mai bogat român, cu afaceri în industria chimică, real estate, agricultură şi-a construit averea pe baza relaţiei cu statul. Asta nu înseamnă că trebuie să uităm că fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, doi absolvenţi ai Facultăţii de Matematică, deţin cel mai extins lanţ de articole de bricolaj din România, după ce au forţat multinaţionale, precum Praktiker şi Bricostore, să-şi vândă afacerile locale.

Fraţii Pavăl ne trimit cu gândul la cel mai bogat croat, Ivica Todoric, care, prin brandul Konzum, domină comerţul modern alimentar din ţara sa, lăsându-i în urmă pe nemţii de la Lidl şi Kaufland.  

Bernard Arnault, cel mai bogat francez, un vânzător de gusturi fine FOTO Reuters 

Deşi cu instituţii mult mai puternice, statele din Europa Centrală au generat miliardari, tot după modelul rusesc. În fond, s-au aflat la Est de prima Cortină de Fier care, în urmă cu 25 de ani, separa Berlinul în două. Cel mai bogat ceh, Petr Kellner, s-a îmbogăţit participând la privatizarea celui mai mare asigurător de stat pe care l-a vândut ulterior câtre Generali cu 3,6 miliarde de dolari. Recent, a cumpărat operaţiunile Telefonica din Cehia cu o sumă apropiată.  

Jumătate din investiţiile celui mai bogat polonez, Jan Kulczyk, se regăsesc în producătorul de bere SABMiller. Acesta deţine însă şi întreprinderi în industria petrolului şi în telecom, domenii predispuse capitalismului de cumetrie, conform criteriilor The Economist.   

Totul s-a inventat în America 

Istoric vorbind, capitalismul de cumetrie a fost inventat în Statele Unite, în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, când, pe fondul unei regelementări precare, Cornelius Vanderbilt, John D. Rockefeller, Andrew Carnegie şi J.P. Morgan au creat monopoluri în transportul pe calea ferată, petrol, producţia de oţel şi banking. Spargerea monopolurilor la începutul secolului XX nu a însemnat dispariţia companiilor dezvoltate de bărbaţii care au construit America, dacă e să folosim titlul unui serial de pe History Channel. Acele companii sunt bunicile unor corporaţii de azi, precum ExxonMobil, Chevron (energie), U.S. Steel (oţel), sau JPMorgan Chase (banking).

Miliardarii ruşi sau ucrainieni ale căror averi se bazează pe privatizarea resurselor reprezintă un model învechit ca, de altfel, modul de funcţionare al celor două economii în sine. Peste 50% din veniturile bugetare ale Federaţiei Ruse sunt generate de vânzarea de petrol şi gaze, conform U.S. Energy Information Administration.  Mâna dreaptă a ministrului rus de Externe a acuzat Statele Unite că a ridicat la graniţa vestică a Rusiei, prin sancţiuni economice, o Cortină de Fier care va bloca importurile de tehnologie. Unul dintre motivele principale ale prăbuşirii Uniunii Sovietice a fost decalajul tehnologic faţă de Statele Unite.

Necesitatea modernizării modelului de acumulare a fost conştientizat de însuşi cel mai bogat rus, Aliser Usmanov care, printr-un vehicul de investiţii (Digital Sky Technologies), a cumpărat acţiuni în companii tehnologice: Facebook, Twitter, Groupon, Zynga sau Apple. În fond, se poate spune că trecutul cumpără un pic de viitor.