Necesar şi profesionist

„Viaţa în 65 de minute”, în regia lui Ovidiu Caiţa, la Teatrul de Nord din Satu Mare

Albert Espinosa, născut în 1973, este deopotrivă om de teatru, de radio şi de televiziune. În teatru cumulează funcţiile de actor, de regizor şi de manager, având propria lui companie. Espinosa e, de asemenea, implicat în cinematografie, unele dintre scrierile sale destinate scenei devenind scenarii de film.

Din câte se pare, Espinosa nu doar că face multe, dar le face şi bine de vreme ce un film precum Etajul 4, al cărui scenariu îi aparţine, deţine recordul la încasări în Spania, iar piesa 4 dansuri pe care a scris-o în anul 2003 s-a jucat cu succes nu doar în ţara natală, ci şi în Germania, Mexic şi Venezuela. 4 dansuri  a ajuns prin 2012 şi în România, la Bucureşti. Tradusă de Luminiţa Voina Răuţ, scrierea a intrat în repertoriul Teatrului Excelsior ca urmare a dorinţei directorului-fondator al instituţiei, regretatul maestru Ion Lucian, de a diversifica oferta repertorială şi de a mări plaja de public. Nu am văzut montarea, nu pot spune din proprie experienţă cum a fost. Cercetând puţinele cronici pe care le-a prilejuit, se pare că spectacolul nu a prea dat lovitura, puţinii critici, mai mult sau mai puţin profesionişti care l-au consemnat, formulând obiecţii serioase cu deosebire la adresa regiei montării.

65 de minute, o altă scriere „cu noroc”, cel puţin în ţara natală a dramaturgului căci a câştigat un premiu de dramaturgie şi a fost şi ecranizată, se joacă în premieră pe ţară la Sala „Studio” a Teatrului de Nord din Satu Mare. E tradusă în româneşte de aceeaşi Luminiţa Voina-Răuţ. Contemporană cât se poate, spunând o poveste simplă şi credibilă despre tinerii de azi care, oricât de ciudat le-ar părea unora mai în vârstă decât ei, mai fac şi glume nevinovate, mai şi produc confuzii, mai cad ei înşişi victima câte unei confuzii, ştiu ce înseamnă prietenia, ba chiar se mai şi îndrăgostesc la prima vedere, 65 de minute nu-şi exprimă modernitatea la modul agresiv. Dimpotrivă. Se prezintă ca o povestire simplă, omenească alcătuită dintr-o succesiune de tablouri. Tot atâtea secvenţe sau, mă rog, „clipe de viaţă” dintr-o zi ce ar fi putut fi una oarecare. Nu a fost deoarece, printr-o întâmplare, protagonistul ei, un tânăr pe nume Lluc, s-a întâlnit cu o fată pe nume Cristina de care s-a îndrăgostit lulea. Iubirea de abia începută era gata-gata să se sfârşească în aceeaşi zi, numai că viaţa a vrut altfel. Căci se mai întâmplă ca viaţa însăşi să se joace cu oamenii. Ca exerciţiile acelea de redactare, în care ţi se cere ca, într-un număr limitat de semne sau de cuvinte, să rezumi un eveniment, să se transfere în existenţa cotidiană.

Spectacolul sătmărean a fost regizat de Ovidiu Caiţa. Care a citit minuţios textul, i-a apreciat riguros valoarea şi şi-a înţeles foarte bine misiunea. Aceea de a pune în scenă un spectacol nu „ de regie” ci „de actori”, cum se zice îndeobşte, ca şi cum s-ar putea face şi teatru fără actori şi ca şi cum actorii cu pricina ar putea lăsa o bună impresie dacă nu ar fi conduşi profesionist.

Secţia română a Teatrului de Nord din Satu Mare are la această oră câţiva tineri actori, iar dintre aceştia şase figurează pe afişul spectacolului. Desigur, important e nu că figurează, ci că cei şase chiar joacă. Începând cu Andrei Stan, deţinătorul rolului principal. Prezentabil, cu un glas frumos timbrat, şi sensibil, şi jucăuş, Andrei Stan e interpretul de care era nevoie pentru ca Lluc să devină un personaj credibil. Şi cum, până la un punct, Viaţa în 65 de minute e o poveste cu „trei muşchetari”, adică cu trei foşti colegi de liceu care află din ziare că cel de-al patrulea ar fi decedat într-un accident, lui Andrei Stan i se alătură Cristian Iorga şi Vlad Chico, fiecare dintre ei portretizându-şi cum se cuvine personajul încredinţat.

Viaţa în 65 de minute e, de asemenea, o piesă cu trei fete. Dintre care una e o fostă iubită a lui Lluc, jucată elegant şi ferm de Ioana Cheregi, cealalaltă e, ca în Leonce şi Lena, noua aleasă, fată nu doar frumoasă, ci şi cu principii, inteligent şi policrom desenată scenic de Alexandra Odoroagă, iar cea de-a treia, mai curând „de coloratură”, dobândeşte contur graţie Ralucăi Mara.

Nu ştiu, nu am cronometrat dacă spectacolul sătmărean durează riguros 65 de minute. Ştiu însă sigur că, fără a reprezenta o revoluţie în spectacologie, fără a marca o piatră de hotar în istoria teatrului spectacolul e unul necesar şi profesionist.    

Teatrul de Nord din Satu Mare- VIAŢA ÎN 65 DE MINUTE de Albert Espinosa;

Traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ;

Regia: Ovidiu Caiţa;

Scenografia: Cristian Gătina;

Coregrafia: Gabriela Tănase;

Cu: Andrei Stan, Alexandra Odoroagă, Cristian Iorga, Ioana Cheregi, Vlad Chico, Raluca Mara;

Data reprezentaţiei: 12 martie 2015