În secolul al XIX-lea brăţările din aur cu miniaturi erau la modă, ele fiind dăruite cu prilejul zilei de naştere, sărbători sau alte evenimente de familie. Unele erau comandate chiar de suverani, familii princiare sau ducale. Altele erau cadouri, aşa cum a fost cel primit de Regina Victoria de la Marie-Amélie regina Franţei în iunie 1845, brăţara reprezentând pe soţul suveranei britanice Prinţul Albert şi primii lor patru copii: Victoria, Albert Edward, Alice şi Alfred (tatăl Reginei Maria a României).

Medalioanele era ataşate brăţărilor sau purtate ca pandantive şi reprezentau obiecte preţioase sufletului ele adăpostind portrete sau şuviţe de păr, unele având gravate nume sau date importante din viaţă. Acest gen de bijuterii deveneau obiecte memorialistice, păstrând memoria unei familii, înfăţişând copii, nepoţi sau alţi membri ai familiei. Asemenea arborilor genealogici, brăţările cu medalioane exprimă oficial semnificaţia apartenenţei la ilustra familie a Reginei Victoria, conţinând portretele în miniatură ale copiilor sau nepoţilor acesteia.

Regina Victoria şi Prinţul Consort Albert erau colecţionari de bijuterii memorialistice dedicate familiei, una din ele avea medalioane în formă de inimă care se deschideau, pe o parte fiind inscripţionat numele şi data naşterii copilului iar în cealată parte se păstra o mică şuviţă din părul acestuia. Prinţul Albert i-a oferit adeseori asemenea cadouri soţiei cu brăţări înfăţişând copiii regali, unele din ele având posibilitatea să fie extinse în funcţia de venirea pe lume a noi copii. O altă brăţară interesantă dăruită de Albert soţiei sale Regina Victoria cu prilejul zilei de naştere avea încastrate miniaturi-portrete ale copiilor la vârsta de 4 ani precum şi şuviţe de păr, iar în interiorul brăţara avea gravată data naşterii acestora, cu dedicaţia „From Albert. May 24. 1845”.

Stilul victorian al bijuteriilor regale se observă prin tehnică, fonturile folosite, Alfred Ducele de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria, continuă tradiţia comandării acestui gen de bijuterie memorialistică.

Brăţara din aur cu miniaturi ce a apaţinut Reginei Maria, născută Principesă de Edinburgh, din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României are adornate pe bandă fixă cinci medalioane ale copiilor de Edinburgh, fiecare din acestea având aplicată iniţiala primului prenume - A, M, V, A, B, cu fonturi victoriene.

Cele cinci medalioanele ovale odată deschise dezvăluie vignete biografice ale copiilor de Edinburgh. În interiorul acestora, în partea superioară capacul are gravată data naşterii în dreptul fiecărui portret: 15 Octb.187429 Octb.1875, 25 Nov.1876, 1 Sept. 1878, 20 April 1884. În partea opusă sunt încastrate fotografiile pictate a celor cinci copii ai Ducelui şi Ducesei de Edinburgh. Închidem medalioanele şi observăm apoi interiorul brăţării unde în spatele fiecărui medalion princiar sunt inscripţionate numele: Alfred of Edinburgh, Marie of Edinburgh, Victoria Melita of Edinburgh, Alexandra of Edinburgh, Beatrice of Edinburgh.

Această frumoasă bijuterie victoriană a fost comandată de Alfred şi Marie de Edinburgh posibil pentru pentru fiica lor Principesa Maria de Edinburgh. Medalioanele sunt ovale iar dimensiunea variază nesemnificativ privirilor, în exterior având înălţimea de 25,36 mm şi lăţimea de 20,36 mm sau în cazul medalionului Principesei Marie de Edinburh are înălţimea 25,02 mm şi lăţimea de 20,01 mm, iar în interior lăţimea acestora variază de la 14,88 mm la 15 mm.

Ea a aparţinut Reginei Maria şi face parte din categoria obiectelor legate intim şi profund de ţara sa natală şi de familia regală britanică. Brăţara nu conţine nicio piatră preţioasă, este simplă, din aur, având greutatea de 81,31 gr; în interior diamentrul mare este de 57,58 mm, iar diamentrul mic de 51,55 mm. Potrivit Buletinului Bănci Naţionale 28465 din 1977, brăţara este din aur 583‰, 14 Karate.

Nepoata Reginei Victoria amintea în scrierile sale despre obiectele preţioase aduse la Bucureşti în 1893, printre care mobilier, fotografii, cadourile primite la căsăstoria sa cu Principele Ferdinand al României, multe din ele fiind bijuterii, precum şi amintiri de familie.

Printre obiectele preţioase aduse în România de Principesa Maria se numără şi această bijuterie. Ea a fost oferită de părinţi cu prilejul Crăciunului din 1878, la vârsta de trei ani. Una din inscripţiile interioare menţionează comanditarul şi data: «From Alfred and Marie. Xmas 1878.». Ulterior acestui an brăţara suferă o modificare, fiind adăugat medalionul cu noul membru al familiei, Principesa Beatrice de Edinburgh născută pe 20 aprilie 1884. Această metodă de transformare şi completare a genealogiei familiei în bijuterii era frecvent folosită în epoca victoriană.

Brăţara este formată din  două benzi curbate semicircular, unite prin şarnieră şi închise cu şlos. Bijuteria a fost creată în 1878 reprezentând primii patru copii de Edinburgh, dimensiunea celor 4 medalioane fiind potrivită pentru a se încadra pe banda principală. Un nou medallion a fost fixat ulterior pe a doua bandă şi o înfăţişează pe Beatrice, ultimul copil al familiei de Edinburgh.

Primul medalion îl înfăţişează pe Principele Alfred, nefericitul fiu al Ducelui şi Ducesei de Edinburgh, cel care avea să moştenească Ducatul de Saxa-Coburg-Gotha de la tatăl său, care în 1893 devenise şi Duce de Saxa-Coburg-Gotha în urma morţii unchiului său Ducele Ernst. Alfred poartă un costum marinăresc specific copiilor regali ai perioadei victoriene.

Al doilea medalion o reprezintă pe Maria de Edinburgh, devenită mai târziu Regină a României, născută la Eastwell Park (Kent) pe 29 octombrie 1875, astăzi împlinindu-se 140 de ani de la naşterea sa. Al treilea medalion este al Victoriei Melita, cea mai apropiată dintre copiii Edinburgh de sora sa Maria. Ambele principese poartă la gât medalioane şi sunt îmbrăcate în rochii albe de dantelă. Mai târziu Victoria Melita a devenit Mare Ducesă de Hesse-Darmstadt, ulterior Mare Ducesă a Rusiei. Al patrulea medalion o portretizează pe Alexandra noul membru al familiei de Edinburgh născută în septembrie 1878, cu câteva luni înainte de finalizarea lucrării. Alexandra ajunge Principesă de Hohenlohe-Langenburg.

Medalionul ultimului copil Beatrice de Edinburgh, devenită Infantă a Spaniei, a fost adăugat ulterior. El consemnează în acelaşi stil memorialistic iniţiala, data naşterii şi portretul, iar în interiorul brăţării este gravat numele Principesei, destul de apropiat de numele comanditarilor bijuteriei. Imaginea Beatricei o arată la circa 3 ani, de aici putând data cu aproximaţie data ultimei modificări, 1887. Anul 1887 a reprezentat şi Jubileul de Aur al Reginei Victoria, organizat cu ceremonii la care familia extinsă a participat, inclusiv copiii de Edinburgh.

Medalionale brăţării din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României au o similitudine cu cele de la brăţara primită de Regina Victoria de la nora sa Principesa Alexandra de Wales, viitoarea Regină consoartă. Aceasta îi dăruise Reginei Victoria o brăţară din aur sub formă de lanţ de care erau prinse cinci medalioane ovale, în exterior având iniţiala numelui celor cinci copii de Wales, adornată cu pietre preţioase. În interior sunt portretele fotografice pictate, având inscripţionate primul prenume şi data naşterii acestora, spre exemplu era gravat George, June 3rd 1866 (viitorul rege George al V-lea).

Brăţara Principesei Maria de Edinburgh, un cadou de Crăciunul din 1878, ca şi alte bijuterii ale familiei regale britanice, este caracteristică designului victorian de tip memorialistic, promovat de Regina Victoria. Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României in anul 1973, fiind pusă în valoare şi cunoscută abia după căderea comunismului prin redeschiderea sălii Tezaur a MNIR în anii 1990.

Bijuteria este unică prin provenineţă şi caracterul memorialistic de care Regina Maria era legată prin ADN de familia regală britanică, fiind nepoata Reginei Victoria. Suverana României a păstrat toate obiectele care identitar o legau de amintirea ţării natale, şi pe care le purtase cu ea în noua patrie pe care o iubise cu aceeaşi ardoare.

Photo credit: ©Diana Mandache, Mihai Bozgan, MNIR

Alte detalii intr-un volum viitor  „Capodopere  din patrimoniul MNIR”