Lordul Johnn

Biletele au ramas nevandute, dar putinii spectatori s-au numarat printre cei "alesi"

Sambata, 21 iunie, ora 20,30. Stadionul Cotroceni, aproape gol. Te-ai fi putut astepta ca pe afisul spectacolului programat pentru acea ora sa scrie "Andre se intoarce", "Piranda, dragostea mea" sau "Manele forever", nu "Elton John and His Band". Si totusi... Trufia unui organizator care a sustinut ca nu-l intereseaza promovarea propriului eveniment a dat rezultate. In ziua spectacolului, la casele de bilete se mai gaseau, inca, teancuri nevandute, iar "intreprinzatorii" care au cumparat din vreme cantitati impresionante de bilete, pentru traditionala specula, au luat, ei insisi, teapa pregatita pentru clientii de ultima ora. Pentru ca penibilul sa nu fie desavarsit, fortele de ordine au permis "plebei" din tribune si de la peluza sa navaleasca pe locurile de pe teren, cele de 4.000.000, rezervate boierilor. Astfel ca starul englez prezent la Bucuresti in ziua solstitiului de vara sa nu se simta de-a dreptul ofensat de un public prea putin numeros. Odata inceput show-ul, n-a mai contat cati oameni au ajuns la concert, nici ca intunericul nu se lasase inca, pentru a crea atmosfera cea mai buna pentru un spectacol. Vulcanul de pe scena, invesmantat in costum ciclam si pantofi de aceeasi culoare, din piele de crocodil, a erupt inca de la primele acorduri. "Lava" muzicala a pornit sa curga, acoperind fiecare fan si dandu-i senzatia ca nimic mai mult nu-i trebuie pentru a fi fericit. Elton John este un adevarat cameleon: melancolic si aproape fragil la "Sacrifice", "Daniel" ori "Sorry Seems to be the Hardest Word"; de o tristete fermecatoare la superba "Candle in the Wind", vulnerabil la "I Want Love"; exploziv la "Rocket Man" sau "I'm Still Standing"; amuzant la "Crocodile Rock", toate acestea sunt fetele aceluiasi om. Un artist urias, daruit cu har si cu bucuria de a se lasa descoperit prin ceea ce face pe scena. Un nobil al cantecului. Lordul John.