Istorie
0Istoria se scrie foarte aproape de noi. Acolo unde obişnuiam să plecăm sâmbăta dimineaţa doar ca să coborâm pe scările lui Potemkin spre mare, să zăbovim câteva ore, în linişte, după care să urcăm la Teatrul de Operă unde se dau spectacole cu subtitrare în ucraineană, iar seara târziu să hoinărim pe străzile oraşului până pe Deribasovskaya şi să ne dorim să nu fie mâine încă mult, mult timp.
Toate astea ar putea să existe într-o Europă mare şi unită. O Europă în care să mergem când vrem şi oriunde vrem ca să admirăm arta subtitrată în limbi pe care nu le vorbim, dar pe care le simţim şi să ne minunăm de cât de liniştită poate fi marea care nu e în ţara ta, dar care e parte din Europa ta, mare şi unită.
Toate astea ar fi posibile dacă nu ne-am împiedica mereu de cuierele moştenite din spitalele sovietice de care ne tot agaţă cineva câte un dispozitiv de respiraţie artificială şi ne invită să ne conectăm la el, ca nu cumva să murim de supra-oxigenare a creierului cu prea multă libertate şi fericire.
Conectată la toate aparatele
Posibile
Condamnată la respiraţie artificială pe viaţă
Şi pe dincolo de viaţă
Readusă şi reluată de la capăt
Înainte de punct şi după
Şi iar de la capăt
Apă!
Un dram de apă
Pe buzele uscate
Aer!
Un sac de aer
Agăţat de cuierul moştenit din spitalul sovietic
De care încă mă împiedic
Toate astea
Între a fi sau a muri
Între a nu fi şi a renaşte
În aşteptările
Dintre Crăciun şi Paşte
Toate astea
Condensate
Într-un singur manual de istorie…
Sforile
Îmi sufocă graiul
Ciorile
Îmi survolează plaiul…
Aer!
Nu-mi ajunge
Aeeeer!
Cine are
Apă?
Un strop de apă
Cerşesc
Într-o limbă stearpă
Cu gura arsă
De frică
Să nu mă topesc până dimineaţă.
Se încarcă comentariile...
