„Holocaustul este privit cu umor detaşat“

Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti prezintă astăzi, de la ora 19.00, spectacolul „Tragedie dentară“. Piesa lui Jean-Claude Grumberg a fost montată de Felix Alexa. Din distribuţie fac parte Maia Morgenstern, Andrei Finţi, Tudor Istodor şi Anka Levana.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul": Ce dificultăţi ţi-a pus tema, având în vedere faptul că a trebuit să spui, ca regizor, o nouă poveste despre Holocaust?

Felix Alexa: Într-adevăr, deşi este foarte grav, subiectul e puţin prea uzat, prin repetiţie excesivă. Am găsit în textul lui Grumberg nu atât o descriere a Holocaustului, ci a modului în care acesta a lăsat urme în viaţa oamenilor. Holocaustul e ca un zaţ depus în sufletul şi în comportamentul lor. În fiecare dintre noi, evenimentele cu adevărat dureroase cad altfel. Textul şi implicit spectacolul oferă un alt unghi din care să privim această dramă, această istorie. Mi s-a părut interesant parcursul sinuos al textului printre diverse reacţii sufleteşti şi câteodată paradoxale ale personajelor. Autorul piesei, un francez ateu, priveşte Holocaustul cu umor detaşat. Într-un fel, el are un soi de ironie foarte cinică prin care ţinteşte toate religiile şi mai ales sensul tenebros al cuvântului „holocaust".

Şi cum ai decis tu să redai această poveste?

Dintr-un anumit punct de vedere, am încercat să păstrez lucrurile foarte minimale, pentru că partea cel mai amplu dezvoltată este reprezentată tocmai de intensitatea trăirilor personajelor. După război, o familie de dentişti pleacă să-şi caute fiica. Una dintre fetele lor a fost ucisă la Auschwitz. Cealaltă a fost salvată de o mănăstire, dar nu mai vrea să se întoarcă la ei. Familia se găseşte în mijlocul unei drame, fără cei doi copii: unul este mort, celălalt nu mai doreşte să le vorbească. Sunt multe scene prin care trec aceste personaje. Şi trec lovindu-se de situaţii pline de umor sau emoţionante.

Minimalismul impus este un îndemn pentru spectator, să se concentreze mai mult pe poveste?

Apelul la imagine este şi el destul de spectaculos. Sunt şi proiecţii video, şi jocuri cu lumina. Dar acest minimalism se referă în primul rând la stilul de joc. Mi se pare foarte complicat de jucat, pentru că este în acelaşi timp foarte intens, puternic, dar şi  rafinat şi aparent sec. Am încercat să imprim stilul acesta de joc în tot spectacolul şi cred că atunci când ai o poveste de acest gen, foarte vibrantă, trebuie să te fereşti de orice fel de patetism. Şi acest lucru l-am impus actorilor de la început.

De la stânga la dreapta, actorii Tudor Istodor, Maia Morgenstern, Anka Levana şi Andrei Finţi  Foto: TES



Maia Morgenstern este o actriţă explozivă. Cum a reuşit să se adapteze la stilul minimalist de a juca?

Maia este o actriţă explozivă, dar în acelaşi timp talentată şi inteligentă. Ea poate juca în multe feluri. Important este să aibă încredere în regizor. Iar eu sunt cu ea deja la a treia colaborare şi cred că lucrul împreună a fost benefic de ambele părţi. Cred că Maia face un rol foarte bun, la fel ca şi ceilalţi actori. Sunt doar patru actori pe scenă, pentru că în ziua de astăzi mi-am dat seama că este foarte greu să mai aduni mulţi actori şi să-i pui la acelaşi nivel de energie şi de combustie.

Cu cât ai o distribuţie mai mare, cu atât lucrurile devin mai complicate. Am preferat să am o distribuţie mai concentrată, mai ales că însuşi autorul spune că se poate juca piesa în patru actori, deşi personajele sunt mult mai multe. Spectacolul are o structură cinematografică, fiind format din scene scurte, alerte.

Cum te-a atins povestea, în plan personal?

M-a surprins, pentru că mi-a oferit detalii istorice extrem de interesante şi de ciudate. Probabil că foarte multă lume nu ştie că mulţi părinţi evrei, ca să-şi salveze copiii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, i-au încredinţat unor mănăstiri. Copiii au fost salvaţi, dar după război a devenit o mare problemă pentru părinţi să-i mai recupereze din mănăstiri. Pe de o parte, chiar unii dintre copii nu mai voiau, pe de altă parte instituţia nu mai dorea să-i înapoieze. Cei mici erau evrei, dar fuseseră educaţi în cel mai pur spirit creştin.

"Autorul piesei are un soi de ironie foarte cinică prin care ţinteşte toate religiile."
Felix Alexa
regizor

Informaţii utile

-Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti, Str. Dr Iuliu Barasch, sector 3
-„Tragedie dentară", regia Felix Alexa
-Bilete: între 6,5 lei şi 17 lei
-Dramaturgul Jean-Claude Grumberg (n. în 1939), trăieşte la Paris şi a câştigat un premiu Molière, în 2009, chiar pentru „Tragedie dentară".

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările