Gama variată a suferinţelor omeneşti

„Olive Kitteridge“, de Elizabeth Strout, este una dintre delicatesele recente la masa iubitorilor de literatură din România, cărora le face poftă de citit. Apărut la Editura Litera, volumul de povestiri care a câştigat Premiul Pulitzer în 2009 este o incursiune în dramele şi fantasmele personajelor din Crosby, Maine.

„Olive Kitteridge" se numără printre apariţiile editoriale care au inaugurat colecţia Premium de literatură contemporană a aceleiaşi edituri, alături de „Wolf Hall", de Hilary Mantel, care a primit Man Booker Prize în 2009, şi de bestsellerul internaţional „Violoncelistul din Sarajevo", de Steven Galloway.

Cartea americancei Elizabeth Strout, care şi-a petrecut la New York cei mai mulţi ani din viaţă, este o explorare de clasă a  universului pasiunilor şi al eşecurilor care definesc existenţa omului mărunt dintr-o comunitate imaginară. După succesul pe care l-a avut cu „Amy and Isabelle", romanul de debut care a cucerit atât critica de specialitate, cât şi publicul larg, trădând iscusinţa unui scriitor experimentat, autoarea a scris cele 13 povestiri din „Olive Kitteridge" sub fascinaţia exercitată de personajul omonim. Olive Kitteridge este o profesoară de matematică ranchiunoasă, temperamentală şi deloc sociabilă, aflată la vârsta a treia.

După propria mărturisire, Elizabeth Strout a conceput povestirile ca pe piesele unui puzzle din care se compune portretul lui Olive. Capricioasa şi enervanta profesoară se vede prin ochii unor personaje care de care mai interesante, unele dintre ele doar apariţii episodice: Angie O'Meara, pianista alcoolică ce plonjează în infernul iubirii trecute, Denise Thibodeau, care lucrează la farmacia lui Henry Kitteridge  (soţul lui Olive) şi devine obiectul afecţiunii acestuia, adolescenta anorexică pe nume Nina, precum şi multe altele.

Proza faptelor cotidiene

Întâmplările şi personajele care se aglomerează în cartea lui Strout, „un roman din povestiri", sunt documente de viaţă imaginară croită pe un tipar credibil.  Cititorului i se înfăţişează gama variată a suferinţelor omeneşti - trădarea, înstrăinarea, singurătatea, neînţelegerea, pierderea şi mai ales îmbătrânirea etc. -, precum şi şirul subţire al bucuriilor. Din faptul cotidian,  Strout face o proză nuanţată, fină ca o dantelă, excelând la capitolul observaţie psihologică, trecând astfel proba care certifică valoarea prozatorilor de forţă.

În 2009, juriul a hotărât să-i acorde scriitoarei Premiul Pulitzer pentru ficţiune, descriind volumul alcătuit din 13 povestiri cu întâmplări care se petrec în orăşelul Maine ca pe „un aluat din emoţii care vin una după alta, unite printr-o proză şlefuită şi prin Olive, personajul omonim, neşlefuit, plin de cusururi şi fascinant".

Olive, femeia temperamentală

„Iubea felul ei sincer de a fi, iubea puritatea visurilor ei, dar sigur că asta nu însemna că e îndrăgostit de ea. Reţinerea ei înnăscută îl făcea să o dorească pe Olive cu o nouă intensitate. Opiniile tranşante ale lui Olive, sânii ei plini, temperamentul furtunos şi schimbător, râsul ei sonor înviau în el un nou nivel de erotism dureros, iar câteodată, când se opintea în noapte, nu Denise era cea care îi apărea în minte, ci - straniu - tânărul ei soţ, înver­şunarea bărbatului în timp ce se abandona posesiunii animalice, iar Henry Kitterridge era cuprins de o frenezie incredibilă (...)"

(fragment din volumul tradus de Ioana Opaiţ)