Cum a fost scufundată cea mai puternică navă din cel de-al Doilea Război Mondial

În 1939, în condiţii de maxim secret, Germania lansează la apă cuirasatul “Bismarck”, o adevărată provocare pentru marina engleză care nu a precupeţit niciun efort pentru a scufunda cel mai puternic crucişător al celui de-al Doilea Război Mondial.

Odată cu accederea lui Hitler la conducerea Germaniei şi reînarmarea celui de-al Treilea Reich, marina germană a conceput un amplu plan pentru ca până în 1947, flota germană să o egaleze ca putere de luptă pe cea britanică.

 În 1936, amiralul Erich Raeder, conducătorul marinei germane (Kriegsmarine ) îi prezintă Fuhrerului “Planul Z” prin care Kriegsmarine  trebuia să îşi asigure supremaţia navală prin construcţia unor puternice şi rapide nave de luptă.  După trei ani de muncă asiduă, în februarie 1939, în condiţii de maxim secret,  Germania lansează la apă cuirasatul “Bismarck”, cu şapte luni înainte de a începe cel de-al Doilea Război Mondial.

Cuirasatul avea un deplasament de 50.153 de tone, iar armamentul pe care-l purta era redutabil: 8 tunuri de 38 cm., 12 tunuri de 15 cm, şi câte 16 mitraliere antiaeriene de 105 si 37 mm. Armura de protecţie a vasului, din oţel special, era groasă de 320 mm.; aceasta îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din partea unor nave de război, singura preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe lansate de avioane inamice. În ciuda proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă impresionantă: aproape 30 de noduri pe oră.

Continuarea pe historia.ro