Cronica tv - Orbul gainilor
0Sitcom - urile i-au invatat pe telespectatori ca pot economisi energie, nu mai au nevoie sa rada, o face altcineva pentru ei, banda din off. Daca li se mai intampla sa se plictiseasca, sa adoarma, pot
Sitcom - urile i-au invatat pe telespectatori ca pot economisi energie, nu mai au nevoie sa rada, o face altcineva pentru ei, banda din off. Daca li se mai intampla sa se plictiseasca, sa adoarma, pot fi siguri ca nu va fi pentru mult timp, ii vor trezi hohotele unor nevazuti profesionisti ai hlizelii. Nici sa aplaude nu mai este musai. De ce sa se deranjeze? Exista aplaudacii trecuti pe statele de plata. Dar toate astea sunt bagatele, pe langa performanta telenovelelor. Treptat-treptat, cu staruinta si metoda, genul si-a modelat fanii. Dupa o oarecare frecventare, fidelii au inteles mesajul: genul ii scuteste sa mai gandeasca, adica sa-si puna intrebari elementare. Mesteca floricele sau chipsuri in fata televizorului si nu le mai pasa ca, printr-o simpla apasare pe buton, personajele devin marionete perfecte. Aproape toata lumea trebuie sa duca de nas pe toata lumea, iar cei care nu o fac, adica perechea indragostitilor, sunt surzi si orbi. Altfel, cum sa mearga mai departe caruta? Telenovela, parazit contemporan rasarit pe trunchiul culturii populare, este caricatura vechii zicale "viata mea este un roman". In aceasta privinta, autohtona Numai iubirea a atins un adevarat record. Turneul echipei de actori prin orasele tarii, cu tot tam-tam-ul mediatic de rigoare, te pune pe ganduri. Nu multimea curiosilor, cu copii cocotati pe umeri, a admiratorilor in delir, sau mimand delirul, dupa scheme importate si ele. Este dreptul lor sa iubeasca ce li se da si sa se manifeste cum le vine. Saracia intrebarilor, gaunosenia lor, reducerea la o simpla curiozitate, orbul gainilor de care mi s-a parut a fi atinsi participantii la dialog sunt simptomatice pentru lucrarea inceata dar tenace a telenovelei ca exercitiu de tampenie. Cineva il intreba pe Alexandru Papadopol de ce nu a ramas peste noapte la hotel, cu noua intriganta a serialului, asa cum si-ar trage de limba vecina de pe palier, despre care a auzit ca ar avea o aventura. Nu i-a trecut prin cap sa se intrebe cum de apar personajele noi hodoronca-tronca, "Sunt Casandra, pot sa-ti spun Dan?", de ce respectivul Dan este atat de papa-lapte: iubita banuieste ca toate necazurile s-ar putea sa se traga de la o femeie, dar barbatul care o tot incaseaza ridica ochii a mirare, ca si cum ar fi trebuit sa smulga cuvantul "femeie" din ceata. Alta infocata privitoare ii transfera Oanei Zavoranu pacatele de pe pelicula ale Andreei Damaschin, de a trebuit biata interpreta sa improvizeze o mica lectie despre diferenta dintre fictiune si realitate. Probabil ca interlocutoarea inghite cu voie buna si iesirile absolut hilare, dezarticulate, ale unui personaj ca Victor, cu fixatiile lui pentru baloane. Daca s-ar fi impiedicat intr-o minima logica narativa, psihologica, telenovela noastra ar fi trebuit sa-si dea de mult duhul. Asa, poate sa o tina mult si bine. Cine nu are ce face, poate alcatui o lista cu barbatii si femeile din film, liberi sa-i imperecheze cum le trece prin cap. Mai greu cu gainile, sunt numai doua.
Se încarcă comentariile...
