"Arta şi medicina", oază de frumos ce vindecă suflete

O invitaţie şi un vernisaj al unei expoziţii cu nume interesant, iată ingredientele care ar putea stârni şi interesul unei persoane mai puţin familiarizate cu luminile şi umbrele ce construiesc poezia unei picturi. "Arta şi medicina, o singură identitate", face parte dintr-o serie expoziţională cu rolul de a contribui la descoperirea rolului cultural al colecţionarului aflat într-o societate în criză de identitate, susţin organiz

Cu gândul, eronat de attfel, că voi avea parte de o serie de picturi realizate de doctori sau care m-ar putea surprinde cu o legătură evidentă a artei cu medicina, am păşit în superba incintă a Fundaţiei Centru Cultural ArtSociety, imobil el însuşi o lucrare de artă. Cum timpul, ca de obiciei, era crud, eram deja în întârziere, mi-am promis că la o proxima ocazie voi zobovi mai mult de o privire în compania acestei arhitecturi. Am deschis uşa şi am fost înghiţită de zumzetul invitaţilor prezenţi în număr mare la vernisaj.

Cum întodeauna există un înger al garderopei, în curând m-am simţit în largul meu din punct de vedere vestimentar. Pentru confortul mental responsabilă este Ruxandra Garofeanu, preşedinte al fundaţiei şi curator al vernisajului, care cu eleganţă m-a plasat în compania Sorinei Costina, fiica renumitului colecţionar de artă contemporană, medicul Sorin Costina.

O superbă tânără, cu trăsături transparente şi privire blândă mi-a purtat paşii prin încăperile anume îmbrăcate în lumină. Cuvântul decisiv l-a avut pictura.

Scump nu înseamnă preţios

Ea însăşi medic, Sorina a acceptat firesct să-mi fie ghid şi să coborâm din sferele înalte la limbajul omului obişnuit, mai puţin familiarizat cu arta, dar iubitor de frumos.

"Gustul se formează?" "Da, îţi poţi forma gustul. Bine, nu peste noapte. În timp şi nu dacă depăşeşti o anumită vârstă. E ca la haine, te duci îţi iei haine de la Christian Dior, dar dacă araţi tot ca şi cum le-ai cumpăra de la Obor, atunci e o problemă de gust, de la o vârstă nu se mai schimbă", a explicat Sorina Costina.

Mare importanţă în formarea gustului îl are şi metalitatea în care te scalzi: "În marile oraşe din lume sunt magazine de bijuterii pentru toată lumea şi altele speciale, pentru arabi, cu modele masive, încărcate de pietre preţioase. Arăboaicele asta poartă, bijuterii doldora de diamante. Aici e diferenţa de gust, daca nu sunt grele, nu le preţuiesc. Sunt magazine de firmă pentru arabi. Au bani. iar acest tip de bijuterii sunt pe gustul lor".

"Interesant este că după ce umbli prin străinătate şi vezi nişte colecţii prin muzee îţi dai seama cam cu cine seamănă fiecare lucrare expusă în expoziţie.  E drept că sunt curente în artă şi fiecare artist se inspiră sau se afiliază mai mult sau mai puţin consţient", punctează tânăra.  "Acesta este a profesorului Ţintoiu de la Spitalul Militar, e din 2001. O semnătură pe care nu o recunosc. E interesant...", îmi atrage ea atenţia. Ne lăsam privirea să alunece pe pănză şi ne continuăm periplul.

Horia Bernea, Triptic(Autoportret-Prapor-Hrana)

Cum a devenit tatăl său colecţionar? "A fost la o expoziţie de-a lui Horia Bernea, prin anii '60. I-a plăcut foarte mult cum picta, nu ştia nimic despre el atunci, dar destinul i-a împrietenit. De acolo a pornit toată pasiunea lui. Horia Bernea l-a îndrumat, i-a fost mentor, el i-a explicat unele detalii. A şi citit foarte multe albume şi cataloage, dar avea o anumită orientare, Horia Bernea îl sfătuia.

Îţi plac multe lucruri, dar dacă nu ştii totuşi despre ce e vorba, e bine să ai pe cineva care să-ţi spună. Multe lucruri par, dar nu sunt. Prietenia lor a continuat până la moartea domnului Bernea, în 2000. Devenise parte din famile", poveşte Sorina Costina.

Ne oprim în dreptul unei picturi în care mai multe mere par a ascunde un secret. "Aceasta este o lucrare care se numeşte hrana. Horia Bernea are mai multe lucrări pe tema asta. Acestea sunt mere. Sunt mai multe serii de lucrări temă, cum sunt şi deaurile", zice ea. Memoria mă poartă spre o lucrare ce oferră linişte situată chiar in foaier. Primesc confirmarea, e unul din "dealuri".

Formă de expresie artistică: "Superb!"

"Ţuculescu ăla e superb...", pluteşte o exclamaţie rotundă spre grupul nostru. Între timp am ocazia de a-l cunoaşte pe "domul Ciurea, profesor la Spitalul Municipal, tată de artist". "Ce părere aveţi?", întreabă Sorina. "Acesta este începutul, la a doua ediţie va fi ceva extraordinar. Stai să vadă lumea cum este. Am văzut nişte lucrări valoroase aici. Câţiva Pătraşcu. Ţuculescu, superb", şi poate ecoul împleteşte admiraţia printre gândurile celor care cunosc lucrarea. "A cui este?", vine întrebarea interlocutoarei mele. "A lui Popescu Tismana. El are un Pătraşcu, un Ţuculescu, are trei piese în expoziţie", completează profesorul Ciurea.

"Astea sunt ale profesorului Bernea, nu-i aşa? Dacă l-ar vedea nevastă-mea... Ei îi plac astea", ataugă el referindu-se la "Mere". Urmează un schimb de impresii şi recomandări despre pictorii contemporani care pictează fructe. Ce i-a părut spectaculos? Un tablou cu iarna, semnat de Paul Gherasim.

Chiar dacă în dreptul lucrării nu e trecută decât colecţia din care face parte, colecţionarii se pot bucura o dată în plus, le cunosc. Orgoliile au rămas fără cârje, valoarea este măsurată pragmatic, ochiul critic dozează plăcerea. În lipsa reperelor comode, tablourile sunt vedete, restul e decor.

Vasile Varga - Curtea muzeului din Lipova

"Sunt medici colecţionari care se pricep la artă, unii mai mult alţii mai puţin. Pentru unii este o pasiune, pentru alţii este o combinaţie dintre pasiune şi modalitate de a investi. Şi foarte mulţi fac bani din asta", îmi aminteşte ghidul.

"Ştii că a fost doctor Ţuculescu, da. Oricum n-are importanţă, el fiind foarte bun, dar chiar a fost. E superb....", se rostogolesc vorbele în încăperea plină de zumzet.

"Dacă ar fi să cumperi o lucrare, ce ai alege?", rostesc, fără a sta prea mult pe gănduri. Verdele mi-a cucerit şi mie simţurie şi mintea-mi sopteşte "superb"."Dacă aş avea bani, ăsta costă cred că 100 de mii de euro. Este superb", îmi răpunde zâmbind Sorina.

La "cumpărături"...

Ne continuăm drumul, prin camere cu boltă şi galbene spoturi. "Îţi arat ce mi-a plăcut, dar nu-ţi pot spune de ce mi-a plăcut". E un tablou ce-mi picură-n privire un peisaj odihnitor printr-o perdea de vişiniu.

Nu e pus separat în lumină, intuiesc că nu e extrem de valoros, dar e frumos. N-a auzit nimeni de autor, dar asta nu înseamnă că n-a captat ocheade curioase. "1920, Kimo Loghi. Da, este o chestie japoneză, aşa...", spune politicos ghidul meu. "Probabil că într-o viaţă anterioară am trăit în Japonia", zic şi trecem mai departe. "Acesta este Ressu", îi acordam mai mult de o privire.

Cât este de important să mergi prin muzee? "Este foarte important, în primul rând recunoşti lucrările, îţi dai seama de stilul fiecăruia. De stilul unui om. Imediat cum vezi o lucrare ştii, e Rembrand, e Miro.Picasso are mai multe perioade, a trecut prin toate, a pornit de la o pictură clasică, până la pictura asta modernă. Mie îmi place seria lui de început, când picta la Barcelona, extraordinare", spune Sorina.

Discreţia ţine tot de bun gust

Stăm de vorbă în mijlocul unui încăperi cu geamuri înalte şi pervaz lat. S-a mai eliberat. Nişte domni ne privest neostentativ pe sub gene.  Au parcurs expoziţia de la un cap la altul sau au preferat să vorbească despre lucrările pe care probabil le cunosc deja. Au făcut schimb de impresii şi au încălzind în palme câte un pahar de vin roşu. Discreţia ţine tot de bun gust aşa că la un moment dat constat că s-au topit dincolo de dialog.

Pentru a trimite salutări cordiale tatălui colecţionar, o doamnă cu ochi parcă trasaţi de Picasso se apropie de noi. „O să râdeţi, acum zece ani, la noi în casă a intrat un hoţ. Unul dintre cei mai celebrii hoţi, Nicolae Mandache, care a fost şi la televiziuni", spune ea. Discuţia alunecă de la artă la hoţii de tablouri şi ajunge la numărul şi numele lucrărilor din expoziţie. În cele din urmă ne despărţim cu graţie.

Oricum e vremea impresiilor de final şi a mulţumirilor. "Expoziţia este foarte variată, sunt lucrări de la 1900, până în 2001. Mai multe stiluri, mai mulţi pictori. De obicei expoziţiile sunt tematice. Şi aici a e existat o temă, a fost arta şi colecţionarii medici care au anumite lucrări. E interesant să vezi ce pot colecţiona.

"Singurul medic din expoziţie este Ţuculescu. Sunt unii de care n-am auzit niciodată. Unii se ridică în timp, sunt redescoperiţi, există şi o modă a redescoperiri unui pictor. Este o expoziţie frumoasă, a fost colecţionată cu dragoste, lucrările au fost îngrijite. Eu ştiu de la tatăl meu cum sunt îngrijite. Sunt ca nişte copilaşi, în final", spuneîn loc de concluzie Sorina Costina, doctor şi ghid pentru o seară, la o expoziţie în care pictura şi medicina se împletesc.

Dragos Vitelaru - Peisaj

Fără surprize, dar cu speranţă

După ce forfota s-a domolit și impresiile s-au mai sedimentat, Ruxanda Garofeanu, preşedintele Fundaţiei ArtSociety face bilanțul.

"După ce faci chestia asta de peste 30 de ani, ba în radio, ba în televiziune, ba în cadrul expoziţiilor, nu mai ai surprize. În mare este acelaşi public, pentru că potenţialul intelectual nu variază aşa de la o săptămână la alta. Încep să se apropie şi cei mai tineri pentru că asta vrem să dezvoltăm, sentimentul că oricine poate să devină colecţionar, cu nişte mici, mari, sacrificii", spune Ruxanda Garofeanu.

Referindu-se la unele economii pe care le poţi face spunând "nu" unor tenntaţii, Ruxanda Garofeanu este convonsă că oricine poate deveni colecţionar.
"Cu banii aceştia, într-un an, poţi să îţi iei nişte lucrări de artă. E drept, că nu îţi poţi lua de la început Luchian, Andreescu, Pallady, Tonitza, dar poţi să îţi iei un contemporan, un artist de astăzi, care îţi place în primul rând. Sigur, dacă ai norocul să aibă şi cotă, e cu atât mai bine.

Pictura românească, fără cote

În România, e greu să vorbeşti de cote, după 45 de ani de comunism şi după 20 de ani de nebunie. Pentru asta îţi trebuie linişte, ca să poţi să deschizi case de licitaţie. Acum suntem o fundaţie, Fundaţia Culturală ArtSociety. După un număr de ani am început, noi, complexul acesta Artmark, să facem un index, să vedem cotele, ce, cum, cine, ce s-a mai păstrat sau s-a adăugat de-a lungul anilor.

Ne dorim să atragem cât mai mult public, să nu simţim că municim degeaba.

Să ştiţi că a fost foarte greu, medicii ca şi alţii sunt foarte suspicioşi, ce se întâmplă cu aceste lucrări, dacă hoţii le pun gând rău. Sau dacă rivalii văd ca are nu ştiu ce lucrare sau dacă el se îmbolnăveşte că nu ştiu cine are o lucrare semnată de un artist mai valoros decât ce are el. Sau nu le convine să-şi scoată din case nimic sau obişnuit să le aibă pe pereţi, să fie într-un dialog mut sau viu cu ele şi nu vor să le mişte de acolo.

Colecţionarii puşi la încercare

Această expoziţie a fost o primă izbândă a noastră, am convins 12 medici din toată ţara care au acceptat această provocare. De aceea nici n-am pus numele autorilor lucrărilor, pentru că doresc să-i forţez să-i recunoască singuri.

Există trepte, straturi pentru citirea în spirit iconologic a unei lucrări. Pentru oamenii obişnuiţi stratul întâi, pentru oamenii cu o anume educaţie stratul doi, iar stratul trei este pentru iniţiaţi. Nu trebuie să ne mire asta.

Arta nu e pentru popor

De exemplu, în pictură sunt oameni care îşi aleg flori, acestea nu le crează probleme, angoase, nu-i traumatizează existenţial, ci dimpotrivă îi liniştesc. Este faza cel mai uşor accesibilă. Dacă îţi aduc „Judecata de apoi" de Michelangelo şi ţi-o plasez în dormitor vizavi de pat, înainte de a te culca, cu mâna lui Hristos care damnează păcatele, atunci e un pic cam greu, dar cu timpul te obişnuieşti.

Ca să poţi să străbaţi aceste etape îţi trebuie timp şi educaţie. Arta este făcută pentru elite, arta nu e pentru popor aşa cum s-a spus. Trebuie să fi educat ca să poţi să înţelegi opera de artă. Gustul se educă, extraordinar de mult, dar în timp", spune cald Ruxandra Garofeanu.

Pledoarie pentru frumos

Poate nu ne permitem să licităm, dar de visat nimeni nu ne împiedică să o facem şi, cine ştie, visele pot deveni realitate. Până atunci nu vă privaţi de bucuria de a vă întâlni cu un tablou. Dacă o astfel de manifestare vă face cu ochiul nu o ignoraţi, pentru că în pierdere veţi fi voi.

Această expoziţie va rămâne deschisă până în 18 aprilie, iar organizatorii ne promit o serie de zece  "expoziţii de artă plasitică, deseori capodopere din colecţiile unor personalităţi ale unor bresle profesionale distincte". Urmează colecţiile avocaţilor, dar cu mare interes sunt aşteptate şi colecţiile actorilor.

Pentru că nu am refuzat invitaţia la vernisajul expoziţiei "Arta şi medicina, o singură identitate", drumul meu spre casă şi visul mi-au fost luminate cu verde smarald.