Un fotograf din alte vremuri

Un fotograf din alte vremuri

În anul 1880, Ioan Niculescu era şi fotograful oficial al Poliţiei Capitalei

Puţini mai ştiu astăzi cine a fost Ioan Niculescu. În 1880 trecea drept cel mai faimos fotograf al Capitalei. Îşi avea atelierul pe Şoseaua Jianu, actuala Kiseleff, la numărul 10, şi, pe lângă cărţi de vizită, reproducea de pe xilogravuri portrete ale unor personalităţi ale vremii. 

Spre sfârşitul vieţii, Ioan Niculescu s-a hotărât să fotografieze monumente, locuri şi costume populare din Argeşul unde se născuse, ca şi din Muscelul vecin. N-am idee dacă auzise de memorialele lui Odobescu, în care acesta consemnase, cu trei decenii înainte, cărţile şi podoabele bisericeşti aflate în mănăstirile din Argeş şi Vâlcea, sau de cărţile despre Câmpulung ale lui Aricescu şi Pelimon. Fapt e că a bătut cu piciorul, călare sau în trăsură satele de sub masivele Iezer şi Făgăraş şi a alcătuit, cu mijloace artizanale şi într-un număr mic de exemplare, un album intitulat „Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Vâlcea. Anul 1893". Albumul, astăzi aproape de negăsit, este excepţional. Ioan Niculescu se dovedeşte cu adevărat un mare fotograf.

Promovat de Iosif Vulcan

Ideea de a-l tipări a avut-o profesorul Adrian Săvoiu, care a găsit sprijin la primăria din Câmpulung Muscel. Editura Ars Docendi a publicat, în admirabile condiţii grafice, albumul, plecând de la unul din rarisimele exemplare, aflat la Biblioteca Naţională.

De altfel, primarul câmpulungean, Călin Ioan Andrei, este şi la originea unui alt album fotografic, deopotrivă de valoros, consacrat istoriei primei capitale a Ţării Româneşti, despre care voi scrie în numărul viitor al „Adevărului literar şi artistic".

Informaţiile de mai sus despre Ioan Niculescu provin din prefaţa (în română şi în engleză, ca şi legendele la fotografii) a profesorului Adrian Săvoiu. Din care aflăm şi alte lucruri intersante. De pildă că acela care a anunţat primul albumul n-a fost nimeni altul decât Iosif Vulcan şi nu altundeva decât în „Familia" orădeană în care, se ştie, tot el l-a debutat pe Eminescu. Generosul gazetar ardelean vorbea şi de un al doilea album al lui Ioan Niculescu, care ar fi urmat să conţină fotografii de „modele de cusături". Adrian Săvoiu nu ne spune dacă a existat şi acest al doilea album şi nici de ce Vulcan anunţa, în 1894, ca aflat abia în curs de apariţie, un album datat de autorul însuşi 1893.

Un extraordinar document al vremii

„Monumentele istorice" nu sunt doar o veritabilă operă de artă, ci şi un document nepreţuit. Din cel puţin două motive. Cel dintâi este spectrul larg al imaginii fotografice, în care putem vedea, împreună cu monumentul, localnici, fie ei ţărani, fie preoţi sau călugări, câteodată vizitatori, oameni politici şi alţii. Îmbrăcaţi după moda epocii, adulţii, bărbaţi, femei, ca şi copiii.

În al doilea rând, numeroase fotografii conţin imaginea unor monumente astăzi dispărute, unele vechi, toate importante. Iată câteva, dintr-o listă întocmită de profesorul Adrian Săvoiu: bisericile din Câmpulung Sfânta Troiţă din 1730, Sfânta Vineri din 1790 şi Bradu din 1700, fabrica de brânzeturi de la Domneşti, fabrica de celuloză din Câmpulung sau Băile de la Bughea.

Iniţiativa merită toată stima, nu în ultimul rând pentru realizarea grafică a albumului, care pune în valoare talentul uriaş al fotografului de altădată.

"«Monumentele istorice» nu sunt doar o veritabilă operă de artă, ci şi un document nepreţuit."


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: