Apariţia şi, probabil, chiar şi scrierea cărţii (ce vreţi? şi aceasta este şi trebuie să devină şi în România o afacere în toată regula!) au fost determinate de faptul că în ziua de 15 martie s-au împlinit 80 de ani de la moartea (socotită de unii suspectă) a protagonistului volumului.  Dar şi de faptul că şi la opt decenii de la deces, Nae Ionescu, cunoscut sub apelativul Profesorul, recunoscut ca atare de o întreagă generaţie de iluştri discipoli, continuă să rămână pe mai departe seducător. Seducător şi o enigmă.  Cartea se alătură altor titluri, precum Regele şi Duduia: Carol II şi Elena Lupescu dincolo de bârfe, Ei mă consideră făcător de minuni: Arsenie Boca, Mistica Rugăciunii şi a revolverului : Corneliu Zelea Codreanu, Mihai I, ultimul rege al românilor, Regina Maria , ultima dorinţă) datorate tot Tatianei Niculescu, titluri care se adună, iată, încet-încet, în încercarea de a compune o imagine, un tablou, un inventar al personalităţilor României interbelice.  O Românie ce nu se dovedeşte nicidecum tărâmul pentru o lume perfectă, aceasta fiind,  în cel mai bun caz, doar una  perfectibilă, nici model de democraţie, ci doar una cu anumite limite.  Lume în care era, totuşi, posibil şi ca un copil de extracţie socială modestă, din zonele periferice ale, pe atunci, bogatei Brăile, mulţi ani trăitor în privaţiuni şi sărăcie, care a făcut mari eforturi spre a-şi termina studiile universitare, care nu s-a dovedit prea harnic atunci când a prins o bursă în străinătate spre a-şi face acolo studiile doctorale, care, în relaţie cu viitoarea lui soţie, Elena-Margareta Fotino, a fost un apologet  al castităţii înainte de căsătorie, să se schimbe radical din toate punctele de vedere.  Devenind ceea ce azi se cheamă o vedetă. Un idol al femeilor, al unei întregi generaţii  de tineri care se înghesuiau să îi asculte cursurile, făceau orice să  prindă un loc în amfiteatru, şi care persistau în admiraţie chiar şi atunci când, înaintea Martei Petreu, de pildă, descopereau că Profesorul „fură'’ intelectualiceşte masiv, proprietar de ziar şi editorialist temut la Cuvântul, apologet al cultului personalităţii carliste,  un antisemit şi, cu toate acestea fascinant pentru atât de sensibilul Iosif (Iosef) Hechter, alias Mihail Sebastian, multă vreme un apropiat şi chiar un sfătuitor şi plănuit agent de influenţă al Regelui Carol al Doilea şi , mai pe urmă, un „client” al Siguranţei Statului, cu mare grijă urmărit de aceasta, arestat în câteva rânduri , deşi, cum s-ar spune azi, puşcăriaş de lux.

Tatiana Niculescu recurge moderat la bibliografie, o inserează priceput în conţinutul propriei lucrări, adiţionează imagini, portrete, episoade, aduce în faţa noastră noian de personaje interesante de ambe sexe (Carol al Doilea, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu, Nicolae Malaxa, Aristide Blank, dar şi Maruca Cantacuzino, Lucia Popovici-Lupa sau Cella Delavrancea). Autoarea cărţii nu riscă prea multe judecăţi de valoare, nu dă verdicte, aceasta, în pofida faptului, că, la un moment dat, îl numeşte pe Nae Ionescu cum nu se poate mai potrivit „un iluzionist al gândirii”. Lasă, înţelept şi avantajos, doepotrivă,  portiţa deschisă tuturor interpretărilor posibile.  Tatiana Niculescu nu scrie o biografie romanţată, deşi în cartea ei lasă un anume loc bârfelor vremii, aşa cum au fost ele consemnate de Constantin Argetoianu, nu zămisleşte o carte care s-ar citi doar pentru faire passer le temps, dar nici una de cine ştie ce meditaţii profunde.

Tatiana Niculescu- SEDUCĂTORUL DOMN NAE. VIAŢA LUI NAE IONESCU Colecţia Memorii, jurnale, biografii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2020

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă.