FRAGMENT „Scurtă istorie a beţiei”, de Mark Forsyth. „Oamenii îşi schimbă comportamentul şi în funcţie de tipul de băutură pe care cred că îl consumă”

Cu umor şi înţelegere faţă de această meteahnă străveche a omenirii, în volumul „Scurtă istorie a beţiei”, Mark Forsyth dezvăluie episoade semnificative ale relaţiei omului cu alcoolul de-a lungul timpului şi cele mai interesante expresii culturale ale beţiei. Dacă cititorii bănuiau deja că alcoolul a jucat un rol important în istorie, cartea le arată că acesta a fost de-a dreptul esenţial. „Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din carte.

Pentru vechii egipteni, beţia era vehiculul transei mistice. Pentru vikingi, era sursa poeziei, bune sau rele. Pentru tinerele americane din localurile clandestine ale anilor 1920, consumul de alcool echivala cu emanciparea de sub tutela bărbatului. Iar pentru femeile vest-africane, descoperirea fermentării berii a fost nici mai mult, nici mai puţin decît momentul în care omului i-a căzut coada de maimuţă. 

-FRAGMENT

„Mă tem că nu prea ştiu ce e beţia. Poate părea o confesiune stranie din partea cuiva care se pregăteşte să scrie o istorie a beţiei, dar, ca să fiu cinstit, dacă autorii ar lăsa un lucru atât de neînsemnat ca ignoranţa să-i împiedice să mai scrie, librăriile ar fi goale. Oricum, am o idee despre ce e vorba. Am întreprins cercetări empirice extinse asupra beţiei încă de la frageda vârstă de paisprezece ani. În multe feluri, îmi place să mă consider un soi de nou Sfânt Augustin, care întreba: „Ce este deci timpul? Dacă nu-mi pune nimeni această întrebare, atunci ştiu ce este timpul. Dar, dacă aş vrea să-l lămuresc pe cel care întreabă, nu mai ştiu”. Înlocuiţi cuvântul timp cu beţie şi obţineţi în mare sfânta mea poziţie.

Cunosc câteva date medicale de bază. Vreo două pahare de gin tonic îţi vor afecta reflexele; vreo zece îţi vor face din nou cunoştinţă cu prânzul pe care l-ai mâncat şi îţi va fi greu să te ridici, iar un număr nedeterminat de pahare, pe care nu vreau să-l cercetez, te va ucide. Dar nu asta ştim (în manieră augustiniană) că e beţia. Sigur, dacă un extraterestru mi-ar bate la uşă şi m-ar întreba de ce oamenii de pe această planetă ciudată continuă să bea alcool, nu aş răspunde: „O, e doar ca să ne slăbească reflexele. În mare, ca să nu devenim prea buni la ping-pong”.

În acest punct, se vehiculează de obicei o altă idee, cum că alcoolul ar reduce inhibiţiile. Nimic mai fals. Fac tot felul de lucruri când sunt mangă pe care nu am vrut niciodată să le fac când eram treaz. Pot vorbi ore întregi cu oameni pe care treaz i-aş considera plicticoşi. Îmi amintesc cum m-am aplecat odată pe fereastra unui apartament din Camden Town, agitând un crucifix şi strigându-le trecătorilor să se pocăiască. Nu e un lucru pe care mi-aş dori să-l fac treaz, dar pentru care nu am curajul necesar.

Oricum, unele dintre efectele alcoolului nu sunt provocate de alcool. E foarte uşor să le dai oamenilor bere fără alcool şi să nu le spui că nu conţine alcool. Apoi te uiţi la ei cum beau şi iei notiţe. Sociologii fac asta tot timpul şi rezultatele sunt consecvente şi concludente. În primul rând, nu poţi să ai încredere într-un sociolog într-un bar; trebuie să fii cu ochii pe el ca un uliu. În al doilea rând, dacă provii dintr-o cultură în care se crede că alcoolul predispune la agresivitate, vei deveni agresiv. Dacă vii dintr-o cultură în care alcoolul predispune la religiozitate, vei deveni religios. Lucrurile se pot schimba chiar de la o şedinţă de băut la alta. Dacă vicleanul sociolog anunţă că investighează alcoolul şi libidoul, toată lumea devine libidinoasă; dacă spune că e despre cântat, toată lumea începe dintr-odată să cânte.

Oamenii îşi schimbă comportamentul până şi în funcţie de tipul de băutură pe care cred că îl consumă. Chiar dacă ingredientul activ – etanolul – e identic, oamenii îşi vor modifica comportamentul în funcţie de originea şi asocierile culturale ale băuturii în cauză. Englezii devin adesea agresivi după câteva halbe de bere, dar dă-le vin – care e asociat cu rafinamentul şi Franţa – şi vor deveni timizi, sofisticaţi şi chiar, în cazuri grave, vor afişa o beretă. Există un motiv pentru care avem bădărani băutori de bere, dar nu şi vandali băutori de vermut sau scandalagii băutori de Campari.” (Copyright: Editura Polirom)

Mark Forsyth (41 de ani) e jurnalist şi scriitor britanic specializat în etimologia şi istoria limbii engleze. Este autorul volumelor The Etymologicon: A Circular Stroll through the Hidden Connections of the English Language (2011), The Horologicon: A Day’s Jaunt through the Lost Words of the English Language (2012), The Elements of Eloquence: How to Turn the Perfect English Phrase (2013). Este de asemenea autorul popularului blog The Inky Fool, dedicat gramaticii, retoricii şi artei scrisului