După scandalul cu iz de hărţuire sexuală de anul trecut din sânul Academiei suedeze, când comitetul Nobel a decis să nu acorde niciun premiu, în acest an s-a recuperat şi s-au decernat două. Cu scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk, Nobel pentru 2018, şi austriacul Peter Handke, Nobel de Literatură în 2019, putem specula în mod legitim pe subiectul cât de viguroasă este literatura europeană, în ciuda discuţiilor despre devalorizarea acestui premiu, perceput ca prea (geo)politic.

În 2017, Olga Tokarczuk a fost de altfel invitată la Festivalul de literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi unde, pe scena Teatrului Naţional, a avut cu Mircea Cărtărescu un dialog de pomină - ca între doi mari scriitori de Nobel. Cine a fost vreodată la FILIT Iaşi, cunoaşte acest sentiment de bucurie simplă şi esenţială, cum e să te scufunzi în anonimatul splendid al sălii de teatru, între alte câteva sute de oameni fericiţi, ca să-i asculţi spre exemplu pe Mircea Cartarescu şi Olga Tokarczuk într-o complicitate luminoasă dirijată de Robert Şerban : Mircea ca un copil încântat povestind despre caii care păşteau pe acoperişul de iarbă al unor turnuri din America, Olga gesticulând cu toată fiinţa, "uneori nu îmi ajunge să fiu om, aş vrea să fiu şi altceva". Iar între ei  - tonicul pelerinaj al voluntarilor FILIT, cu fiţuicile de întrebări venite din sală : "dacă ar fi să trăiţi într-un poem care ar fi acela şi de ce ?".

Ediţia FILIT 2019, desfăşurată între 2 şi 6 octombrie, n-a fost cu nimic mai prejos, energia uriaşă a  acestui festival cu mai mult de 100 de evenimente a umplut străzile, terasele şi sălile oraşului, unde s-au intersectat 300 de invitaţi din toată lumea şi un public de peste 30 000 de participanţi.

Dincolo de cifrele impresionante, rămâne literatura ca spectacol emoţional şi de idei, concret şi direct, prin crearea unui spaţiu de relaţie miraculos, cu punerea faţă în faţă a scriitorilor de obicei admiraţi în intimitatea lecturii şi a cititorilor pentru care scrisul, cărţile, autorii fac parte din bucuriile intense ale unei vieţi.

O mie şi una de poveşti cu scriitori. Decupaj subiectiv

Între confesiuni, ironii bonome şi ploaie, serile FILIT deschid la Iaşi un spaţiu-timp magic, precum poveştile din O mie şi una de nopţi.  

"Caut un loc" mărturiseşte pe scenă, María Dueñas (Iubirile croitoreseiCe avem şi ce uităm, Polirom) - de asta scrie. Scriitoarea spaniolă n-are nimic împotriva faptului că femeile, cu darul lor înnăscut de a se băga în vieţile altora, sunt cele care citesc, oriunde în lume, mai mult decât bărbaţii. Iar Robert Şerban îi dăruieşte, la sfârşitul seratei pe care o moderează, un poem, răscumpărându-i elegant pe toţi necititorii bărbaţi din locul unde oricum toată lumea s-a născut poet.

"Romanul e o arcă a lui Noe", avansează savuros Mihail Şişkin în dialog cu Cătălin Sava - apoi apare conştientizarea, o să vină potopul. Şi arca lui Noe pleacă fără tine, fiindcă eşti parte a potopului." adaugă scriitorul rus (ScrisorarPărul Venerei, Curtea Veche) în faţa sutelor de spectatori aşezaţi în arca lui Noe, una de lux, cu fotolii de velur şi destule aplauze, la Teatrul Naţional.

« Scrisul nu e o competiţie sportivă », îi răspunde Richard Ford lui Marius Chivu, şi scriitorul american (Viaţă sălbatică, Black Button Books) lansează definiţia intimă a literaturii -  it’s joy ! « Când un alt scriitor reuşeşte să scrie o pagină superbă, lumea întreagă e mai bună. » Câţi scriitori, atâtea orgolii refulate, ar fi putut dialoga Mihail Şişkin, care într-o altă seară stârneşte jubilaţii în public : e nevoie de un sponsor care să dea fiecărui scriitor un Nobel de literatură. De abia după aceea ar începe literatura.

« Da, Occidentul şi Orientul se pot dizolva unul în altul », crede Mathias Enard, scriitor umanist, rafinat şi generos, care recită pe scenă în persană şi arabă, şi visăm şi noi, precum tulburătoarea Sarah din romanul Busola (Nemira), o lume în care oamenii ar recita Khayyam la Lisabona şi Pessoa la Teheran, în timp ce Mathias Enard nu visează decât să o invite pe Sarah la cafea, dar n'a găsit-o încă, adaugă pudic lângă scriitorul Matéi Visniec, moderator empatic, navigând printre teme grave de azi şi atent la nuanţe. O superbă seară de literatură cu fantasma de a bea o cafea cu personqjul Franz, îndrăgostitul şi neconsolatul de Sarah, dintr-o poveste de iubire care se tot amână, tradusă la fel de muzical precum originalul de Cristian Fulaş.

« Un text e o partitură, cititorul este cel care o transformă în muzică », şi cu asta crtiticul Bogdan Creţu, magnanim, transferă cititorilor bastonul de mareşal. « Orice cititor care citeşte este cititorul ideal », plusează scriitorul Cătălin Pavel (Chihlimbar, Polirom, Arheologia iubirii, Humanitas) citând apoi o butadă inspirată : diferenţa dintre o scânteie şi soare e mult mai mică decât diferenţa dintre o scânteie şi întuneric. La aceeaşi masă rotundă din Casa FILIT – kilometrul zero al literaturii în fiecare lună octombrie la Iaşi, scriitorul sloven Drago Jančar (Azi-noapte am văzut-o, editura Casa cărţii de ştiinţă din Cluj-Napoca) vine cu o poruncă-rugăminte : scriitorii au nevoie ca cititorii să le citească paginile ca pe nişte poveşti cu şi despre oameni, nu ca pe nişte declaraţii politice.

Festivalul FILIT este an de an o uriaşă pledoarie pentru lectură iar oraşul Iaşi – un creuzet de cititori tineri excepţionali. Zecile de întâlniri în licee şi în colegii, la care participă toţi scriitorii români şi străini invitaţi, dar şi spectaculoasele întâlniri ale clubului de lectură ALECART – condus de profesori de vocaţie precum Nicoleta şi Emil Munteanu, sau clubul Logos, coordonat de Serinella Zara, arată că literatura e vie şi e profund formatoare. Liceenii sunt cei care citesc, dezbat şi decid timp de un an pentru a oferi apoi în cadrul FILIT premiul pentru cea mai îndrăgită carte : la această ediţie distincţia revine scriitorului Radu Vancu pentru romanul Transparenţa (Humanitas).

FILIT Iaşi s-a impus drept o instituţie solidă, care spune ceva despre România de azi : România e o ţară normală, predictibilă şi serioasă, capabilă de evenimente culturale înscrise în durată, de o anvergură europeană, organizate profesionist de o mână de oameni, cu un excepţional savoir-faire. Nu le mai trebuie decât sprijin financiar anual şi consistent, pe măsura ambiţiei şi a calităţii dovedite în şapte ani de festival literar cu scriitori de Nobel.

Finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi prin Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, proiectul a fost gândit de trei scriitori din Iaşi acum şapte ani - Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu – care şi-au dorit un festival ca afară. Îl avem, în toată bogăţia sa, datorită echipei restrânse a muzeului, care a organizat un eveniment uriaş cu o mână de oameni: Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Amelia Gheorghiţă, Monica Salvan,  Georgiana Leşu, Alina Aron Amăricăi, Dora Cana, Corina Irimita, Iulian Pruteanu. Le-au fost  alături peste o sută de voluntari, tineri, liceeni sau studenţi care invadează Iaşul cu vestele lor fluorescente şi, cu energia lor specială, ridică adrenalina scriitorilor invitaţi la cote de vedete rock sau pop.  

FILIT 2019 a fost dens, cu emoţii şi cu hohote de râs, cu muzică live şi pagini îndoite, cu selfie fără număr şi priviri în ochi, cu pahare de vin şi dedicaţii de preţ.

Literatura ca imens şi profesionist spectacol. Mai vrem şi la anul !