„Sieranevada“ lui Cristi Puiu a făcut furori la TIFF Cluj-Napoca. Numeroşii actori din distribuţie reuşesc un tur de forţă excepţional VIDEO

„Sieranevada“ lui Cristi Puiu a făcut furori la
TIFF Cluj-Napoca. Numeroşii actori din distribuţie reuşesc un tur de forţă
excepţional VIDEO

Imagine din filmul "Sieranevada", de Cristi Puiu, cu Mimi Branescu (stanga) si Tatiana Iekel

Aplauzele furtunoase care-au însoţit curgerea genericului final, ca şi ovaţionarea membrilor echipei filmului „Sieranevada” prezentaţi de Cristi Puiu, după proiecţia filmului joi seară la TIFF Cluj-Napoca, dovedesc că publicul românesc este mult mai receptiv la cinemaul principalului exponent al Noului Val decât juriul de la Cannes, care nu i-a acordat filmului nimic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Regizorul Cristi Puiu ar trebui să se simtă răzbunat după primirea pe care publicul românesc, clujean dar nu numai, i-a făcut-o filmului său „Sieranevada” joi seară. De obicei, nu eşti profet în ţara ta, dar cineastul român pare să aibă mai mult succes aici decât în faţa juriului de la Cannes condus de George Miller, care a cam strâmbat din nas la filmul lui.

Omor la filmul lui Cristi Puiu, astfel puteai descrie situaţia când te apropiai miercuri seară de Casa de Cultură a Studenţilor, unde trebuia să fie proiectat „Sieranevada”, şi vedeai marea de oameni care aştepta conştiincioasă la coadă ca să intre la filmul lung de aproape 3 ore al lui Puiu. Ploaia persistentă nu i-a împiedicat pe cinefili, fie ei cu umbrele sau fără protecţie în faţa stropilor reci, să ajungă la locul evenimentului şi să se lupte efectiv, unii din ei, pentru intrarea în sală, proiecţia fiind sold out încă de duminică.

Trei ore de proiecţie

Directorul artistic al Festivalului Transilvania, Mihai Chirilov, a introdus înainte de proiecţie filmul şi pe autorul său, Cristi Puiu. Regizorul s-a declarat încântat de tradiţia de a-şi prezenta filmele la TIFF imediat după Cannes (s-a întâmplat şi cu „Moartea domnului Lăzărescu” şi cu „Aurora”). Chirilov l-a liniştit pe Puiu: sala aceasta, Casa de Cultură a Studenţilor, este cea mai bună a TIFF-ului, iar sunetul o să fie ok. O fi bună din punctul de vedere al numărului mare de locuri, dar din păcate sunetul nu a fost ok, noroc cu subtitlurile în engleză, că de-acolo vedeam de multe ori ce spun personajele.

Înainte să se dea drumul filmului, Cristi Puiu a declarat că, dacă vreun spectator se plictiseşte şi vrea să iasă din sală, e liber s-o facă, el nu se supără, pentru că îşi dă seama ce înseamnă un film de trei ore. Nu a făcut-o însă nimeni, absolut nimeni nu a plecat şi nu a adormit, toată lumea a stat trei ore pe scaunele destul de incomode şi a savurat pelicula (mai mereu se auzeau râsete din toate colţurile sălii), iar odată cu ultima replică – „Poftă bună!” – aplauzele s-au dezlănţuit furtunoase.

După proiecţie, Cristi Puiu a reamintit că actorul Sorin Medeleni (interpretul rolului Tony) nu mai este printre noi din decembrie anul trecut şi a chemat pe scenă pe actorii şi membrii echipei aflaţi în sală. Aceştia au fost rugaţi de Chirilov să spună fiecare ce a însemnat pentru el colaborarea cu Cristi Puiu, majoritatea mulţumind regizorului pentru o experienţă de neuitat.

Vineri, de la ora 17.00, regizorul Cristi Puiu va fi prezent la TIFF Lounge din Piaţa Unirii pentru a vorbi despre filmul său, „Sieranevada”.



 

„Valorile tribului”

Este posibil ca publicul românesc să rezoneze mai în cunoştinţă de cauză decât cel din afară la dialogurile şi situaţiile din filmul lui Puiu. Pentru că despre „valorile tribului”, despre „idolii tribului” este vorba în film şi despre felul deformat în care ne raportăm în prezent la ele. Sub pretextul unui parastas care strânge laolaltă un întreg familion (câteva ramuri ale clanului) şi care se lungeşte nepermis de mult, sunt trecute în revistă toate „obsesiile” omului comun, toate reacţiile stupide, toate motivele de dihonie interfamilială.

De la „teoria conspiraţiei” despre 11 septembrie şi discuţiile pro sau contra comunismului – oamenii zic că „fac politică” vorbind astfel în dodii – până la soţii înşelate care pun piciorul în prag şi ramuri ale familiei care nu s-au suportat niciodată, nimic nu lipseşte din galantarul lui Puiu. Totul se întâmplă în cele câteva camere ale unui apartament de bloc – extrem de solicitat şi de ingenios operatorul filmului, Barbu Bălăşoiu (a lucrat şi la filmele lui Bogdan Mustaţă) –, iar când ieşim afară – pentru că soţia lui Lary, personajul lui Mimi Brănescu (excelenta Cătălina Moga), a fost blocată în parcare – asistăm la o dezlănţuire de violenţă tribală (deocamdată verbală) tipică pentru spaţiile orientale.

Ana Ciontea, cum nu o ştiaţi

Dincolo de excelenţa regizorului şi a DoP-ului de care aminteam, „Sieranevada” este în primul rând un film de actori, conduşi spre performanţă cu mână sigură de Cristi Puiu. Toate partiturile din film sunt excepţionale, iar Mimi Brănescu se află într-unul dintre cele mai bune roluri ale sale, personajul său fiind un fel de raisonneur al filmului.

În afară de câteva noi apariţii demne de urmărit în continuare (Cătălina Moga, Judith State, Marin Grigore), „Sieranevada” este şi filmul unor reveniri spectaculoase: Tatiana Iekel, Dana Dogaru (a mai lucrat cu Cristi Puiu şi în „Moartea domnului Lăzărescu”), Ioana Crăciunescu („este reîntoarcererea mea la cinema”, a spus actriţa după proiecţie) şi – cea mai importantă dintre toate, mi se pare – Ana Ciontea. Fostă ingenuă a teatrului şi filmului românesc („Ciocârlia” de Jean Anouilh, Irina în „Trei surori”), actriţa poate fi văzută în filmul lui Puiu rostind cuvântul cu „p”, şi nu în orice context. Este doar unul din momentele de vârf ale filmului.

Mecanism buñuelian

Cu „Sieranevada”, Cristi Puiu arată că a înţeles şi foloseşte bine mecanismul buñuelian, cel din „Farmecul discret al burgheziei”. Masa la care trebuie să se aşeze personajele este permanent întârziată de fel de fel de întâmplări neprevăzute, iar când în sfârşit se întâmplă îţi dai seama că tot ce a fost şi s-a spus până atunci nu-i decât „suflare de vânt”.

Cristi Puiu se află la cel de-al patrulea lungmetraj (al cincilea, dacă socotim şi excelentul exerciţiu de la Toulouse), şi ceea ce este extraordinar este că, de la „Marfa şi banii” din 2001, face de fiecare dată alt film, nu se cantonează într-o formulă comodă. Cu toată lungimea sa, „Sieranevada” are un potenţial de acces la public mult mai mare decât experimentul sulfuros din „Aurora”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările