Jurnal de festival. Kissinger Sommer

Bad Kissingen  sau un alt fel de Baile Herculane

În 19 şi 20 iunie 2015 am fost prezentă la concertele care au deschis a 30-a ediţie a Festivalului Kissinger Sommer de la Bad Kissingen, o localitate pitorească în centrul Germaniei, un soi de Băile Herculane, însă cu toate clădirile istorice renovate şi o viaţă culturală impresionantă.

Şi aici, ca şi la Băile Herculane, şi-au petrecut vacanţele la băi personaje celebre, precum Împărăteasa Sissi a Austriei (la Bad Kissingen a fost realizată ultima fotografie ce-o are protagonistă; am văzut şi eu această poză surprinsă de un paparazzi al acelei vremi) sau...Gioachino Rossini, care a semnat în 1856 un document păstrat astăzi la New York. Tot din Bad Kissingen era originară şi familia lui Henry Kissinger, celebrul diplomat american.

Kissinger Sommer este unul dintre cele mai importante festivaluri de vară din Germania, aceasta graţie invitaţilor excepţionali de aici. Să-i amintim, din actuala ediţie, pe Cecilia Bartoli, Sabine Meyer, Midori, Orchestra Simfonică BBC, Orchestra Radiodifuziunii Bavareze, Andris Nelsons, Lisa Batishvili, Lawrence Foster, Alisa Weilerstein, Grigory Sokolov, Valery Gergiev, Daniil Trifonov. A fost înfiinţat în 1985, pentru a stabili o punte de legătură între muzicienii din Republica Federală Germania şi Republica Democrată Germania – de altfel, graniţa dintre cele două Germanii, cea comunistă şi cea capitalistă, trecea pe atunci la 30-40 km de Bad Kissingen.

Kari Kahl Wolfsjager, intendant:  Festivalul are o istorie de 30 ani şi a devenit în timp din ce în ce mai important, dar liniile directoare esenţiale au rămas aceleaşi: orchestre de nivel mondial cu vedete solişti, dar şi mai important încă este pentru mine să avem aici stelele viitorului, să descoperim aceste viitoare vedete. Avem de asemenea şi muzică contemporană, cred că trebuie să-i susţinem pe compozitorii care scriu muzica de astăzi; Beethoven, Bach şi Mozart nu mai au nevoie de promovare, însă cei de astăzi, da, pentru că publicul nu-i înţelege – e o situaţie diferită faţă de timpul când scriau Beethoven şi Mozart. În fiecare an avem 6-7 compozitori care scriu lieduri noi; este foarte important, pentru că încetul cu încetul, liedul german pare să moară şi de 30 ani ne străduim să promovăm liedul german.

Klavierolymp este sora mai mică a festivalului; are loc la jumătatea lunii octombrie – este a 13-a ediţie anul acesta. Mulţi pianişti astăzi de renume s-au lansat aici: Martin Helmschen, Nikolai Tokarev, Igor Levit, Mischa Lifits.

Ziua 1

În total, am ascultat 5 concerte şi recitaluri la Kissinger Sommer în 19 şi 20 iunie, în cele două săli: Rossini şi Max Littmann (aceasta din urmă, considerată una dintre cele mai bune săli de concert din Europa).

A fost mai întâi un Preludiu propus de Jinghan Hou, un pianist chinez de 14 ani, foarte bun tehnic, dar, e normal, încă cu posibilităţi de a creşte în ceea ce priveşte interpretarea. Probabil emoţiile au făcut şi ca tânărul pianist să nu stăpânească foarte bine pedala pianului, creându-se astfel permanent un efect de halou neplăcut, oricum nepotrivit în sonata de Haydn, de exemplu.

Concertul oficial de deschidere a fost susţinut de violoncelista Sol Gabetta şi Orchestra Simfonică Germană din Berlin, dirijată de Andrey Boreyko – o seară foarte frumoasă, cu o excepţională Sol Gabetta în Concertul nr.1 de Camille Saint Saens. Am admirat-o foarte mult pe Sol Gabetta, această violoncelistă de origine argentiană, stabilită în Elveţia, prietenă a regretatei noastre pianiste Mihaela Ursuleasa; Sol Gabetta are un sunet cald şi foarte curat (apreciez la superlativ justeţea intonării sunetului, una dintre problemele mari ale violonceliştilor în general), o atitudine olimpiană, de regină, în faţa orchestrei, fără însă a deveni rece sau prea preţioasă faţă de public.

Ziua 2

Ziua de 20 iunie a debutat cu recitalul pianistei Yeol Sum Son, câştigătoarea premiului al doilea la precedenta ediţie a Concursului Ceaikovski de la Moscova. A fost un program foarte dificil tehnic, admirabil stăpânit, însă... am preferat mai curând prestaţia uneori imperfectă tehnic a lui Fazil Say, din după-amiaza acelei zile, o interpretare însă plină de viaţă, de tumult, de trăire artistică. Fazil Say a interpretat Mozart, Beethoven şi propriile lucrări – un tip de muzică contemporană cu veritabil succes la public – confirmat de ovaţiile celor 400 de oameni care l-au aplaudat în picioare la Sala Rossini din Bad Kissingen.

Sâmbătă seara, am făcut o excursie la Bad Bruckenau, locul unde-şi petrecea verile regele Ludwig I, pentru a asculta recitalul susţinut de violoncelistul Daniel Muller Schott şi pianistul Martin Stadtfeld – 4 sonate în program, dintre care ultima – semnată de Mendelssohn, mi s-a părut cea mai reuşită. Am apreciat foarte mult prestaţia pianistului Martin Stadtfeld, cu un sunet excepţional şi un tuşeu de mare clasă.

Kissinger Sommer cred că este în primul rând un exemplu în ceea ce priveşte modul cum se realizează turismul cultural – mai puţini sunt astăzi cei care vin la băi, mai mulţi cei care vin la concertele care au loc aici. De altfel, nu exista vitrină în acest mic orăşel a cărui istorie porneşte în secolul al IX-lea care să nu promoveze festivalul Kissinger Sommer, din ale cărui concerte trecute aţi putut de altfel asculta şi la Radio România Muzical. 

Cronică publicată iniţial la www.romania-muzical.ro.