CRONICĂ „The Conjuring 2“: Trăind la pubertate printre demoni, călugăriţe malefice şi bătrâni morocănoşi VIDEO

Mult-aşteptatul „The Conjuring 2“ / „Trăind printre demoni 2“ ajunge în sfârşit în cinematografele din România vineri, 1 iulie. Vera Farmiga şi Patrick Wilson se reîntorc ca Ed şi Lorraine Warren, de data asta având în faţă un duşman mult mai de temut decât o banală fantomă.

„The Conjuring 2“, în regia aceluiaşi James Wan („Saw“, „Insidious“, „Furious 7“) ca şi prima parte, readuce în prim-plan cuplul Warren, care de data aceasta trebuie să rezolve un mister în ploioasa şi ceţoasa Anglie. Ed Warren este un demonolog (persoană care studiază demonii), iar Lorraine este un medium ( poate comunica direct cu spiritele), cei doi lucrează pentru Biserica Catolică şi se ocupă de cazuri de bântuiri, posesiuni demonice şi alte manifestări mai neplăcute ale lumii de dincolo.

Ce e minunat la cei doi Warren este relaţia lor. Oamenii nu se ceartă niciodată, ceea ce este de înţeles într-un fel: când slujba ta e să priveşti diavolul în ochi, ai altă perspectivă asupra problemelor de cuplu. După ce vedem cum exorciştii noştri preferaţi se hotărăsc să ia o pauză pentru că Lorraine a avut o viziune mai înfricoşătoare decât de obicei, adică o călugăriţă demonică pusă pe harţă, acţiunea se mută în Anglia, unde facem cunoştinţă cu familia Hodgson, care ar câştiga lejer concursul de cea mai ghinionistă familie din Marea Britanie.

Problemele englezilor din clasa de jos

Peggy Hodgson este o mamă divorţată, care trebuie să aibă grijă de patru copii, în timp ce încearcă să-şi rezolve problemele economice. De parcă toate astea nu ar fi de ajuns, casa lor începe să fie bântuită. Cum spune proverbul: când plouă, toarnă. Dacă în prima parte Peggy trebuie să se descurce cu toate singură, din fericire în partea a doua familia Warren îşi reconsideră poziţia şi vine să o ajute.

Bill, fantoma care bântuie casa Hodgson, este acel bunic morocănos din RATB dus la extrem. Vrea să se uite la televizor doar la programele lui preferate, nu are niciun pic de consideraţie pentru problemele familiei şi îşi rătăceşte proteza peste tot. Bunic clasic.

Ca în toate filmele de groază cu familii, un membru primeşte mai mult din atenţia nedorită a fantomelor/spiritelor/demonilor. Aici e Janet, cea de-a doua fiică a lui Peggy. Tânăra are, pe lângă clasicele probleme ale unei fete sărace aflate la pubertate (săruturi franţuzeşti, ţigări, fraţi enervanţi şi mame chinuite), şi clasicele probleme ale unei sfinte medievale (diavolul care încearcă să intre în tine, voci de demoni care îţi ameninţă familia, societatea raţională care nu te crede). Pentru unii, pur şi simplu, pubertatea e cu mult mai grea.

„Trăind printre demoni“, un film care îşi merită succesul de la box-office

Distribuţia e minunată, şi toată lumea ştie ce face. Nicio reacţie nu pare falsă, Vera Fermiga şi Patrick Wilson sunt la fel de buni cum ne-au obişnuit. Frances O’Connor şi Madison Wolfe nu sunt nici ele mai prejos în rolurile Peggy şi respectiv Janet Hodgson.

Plot twist-ul de de la final este semi-neaşteptat, bine pregătit de naraţiune, dar nu atât de surprinzător încât să spui că nu te aşteptai la asta. Estetica este drăguţă, dar nu se remarcă prin nimic, decât poate camera cu crucifixuri, care e un plus frumos al filmului.

Filmul se bazează prea mult pe jump scares ca să depăşească bariera genului. Chiar dacă înfricoşătoare, jump scare-urile sunt nişte artificii ieftine şi la îndemână, iar dacă sunt folosite prea mult, riscă să priveze filmul de substanţă reală.

Pubertate, Diavol şi Călugăriţe, sau o după-amiază obişnuită pentru vânătorii de demoni

Asta nu înseamnă că „The Conjuring 2“ nu e înfricoşător, ba este chiar foarte înfricoşător. Pentru două ore. Apoi efectul trece, iar acest lucru e puţin dezamăgitor pentru fanii filmelor horror, din acelea care te fac să simţi nevoia să dormi cu lumina aprinsă.

Spre exemplu, o să tresari de multe ori pe parcursul celor 2 ore şi 14 minute, cât durează filmul, dar nu o să fii neliniştit (în felul acela care îţi transmite fiori prin tot trupul şi te face să repeţi obsesiv că „fantomele nu există“) decât la sfârşit, când o să auzi înregistrarea reală făcută de adevăraţii Warren cu adevărata Janet şi adevăratul (?) Bill. De fapt asta ajută filmul, să ştii că e bazat pe fapte reale, sau cel puţin pe mărturiile unor oameni reali.

Ca o concluzie, „The Conjuring 2“ merită văzut. O să te sperie, chiar dacă nu e nici cea mai mică urmă de subtilitate în el.