Simbiotul Traian Udrea

Aud dinspre PSD că Elena Udrea e frecventabilă, dar că Traian Băsescu este o încrucişare între Candyman şi Bigfoot. Pentru simpatizanţii lui Traian Băsescu, preşedintele este politicianul luminat, iar Elena Udrea este maştera din Albă ca Zăpada, una dintre Elenele malefice care îi distrug pe bunii bărbaţi şi lumea odată cu ei.

Trebuie să existe o explicaţie raţională pentru care dintre toţi cei care i-au stat alături preşedintelui, femei şi bărbaţi deopotrivă, doar Elena Udrea i-a rămas partener politic. Apropierea de Traian Băsescu este periculoasă precum zborul fluturelui spre lampă, dar Elena Udrea a rămas neatinsă, nici măcar o antenă nu i-a fost arsă. Au plecat pe rând Alexandru Sassu, Bogdan Niculescu Duvăz, care-i este şi rudă prin alianţă, Radu Berceanu, Andrei Pleşu, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica, Claudiu şi Adriana Săftoiu, Renate Weber, Sebastian Lăzăroiu, Monica Macovei.

E greu de înţeles de ce percepţia este disociată din moment ce amândoi susţin public aceleaşi lucruri despre lupta împotriva PSD, anticorupţia radicală, succesul măsurilor de austeritate, au aceleaşi opinii despre ceilalţi politicieni, când favorabile, când nu, şi acţionează în acelaşi fel. Cred că aceia care preferă să-i vadă diferiţi, unul fiind influenţa nefastă asupra celuilalt, o fac din naivitate vecină cu prostia, ipocrizie interesată sau negare a realităţii pentru liniştirea conştiinţei.  Explicaţia durabilităţii parteneriatului nu poate fi decât compatibilitatea: aşa cum spune şi neaoşul proverb "cine se aseamănă se adună". Ori amândoi sunt buni, ori amândoi sunt răi.

Elena Udrea este dublul lui Traian Băsescu, aşa cum Traian Băsescu este alter-egoul masculin al Elenei Udrea, yin şi yang, animus şi anima, Tristan şi Isolda, Bonnie şi Clyde, Natural Born Killers, cum preferaţi. Ei doi sunt de fapt aceeaşi persoană, un simbiot, cu bune şi rele. Privesc cu compasiune declaraţia lui Marian Preda  după demisia din Fundaţia Mişcarea Populară că politica nu se poate schimba din interior, cu dispreţ supărarea lui Theodor Baconschi că delfinul lui Băsescu este Elena Udrea şi nu unul dintre intelectualii PMP, adică el,  cu amuzament îndemnurile disperate ale simpatizanţilor preşedintelui să o îndepărteze pe Elena Udrea, cu nedumerire dorinţa unora din PDL de a recupera relaţia cu Traian Băsescu, dar fără Elena Udrea. O relaţie simbiotică nu se destramă fără un dezastru şi acel dezastru încă nu s-a produs.

Catastrofa ar putea fi anchetarea unuia dintre ei: atât Traian Băsescu cât şi Elena Udrea au dosare deschise la Parchet, el, afacerea Nana, ea, afacerea Bute. Justiţia se va pronunţa dacă este ceva în aceste dosare şi dacă va găsi vreo faptă condamnabilă, acesta nu putea fi săvârşită decât de cei doi, împreună. O explicaţie gen Elena Udrea n-a ştiut nimic, sau Traian Băsescu n-a ştiut nimic, este inacceptabilă. De asemenea, dacă PMP va intra la guvernare alături de PSD după alegerile prezidenţiale din noiembrie, scenariu posibil după desemnarea lui Cristian Diaconescu candidat al PMP pentru şefia statului, aş prefera să nu aud strigându-se trădare. Să ne amintim doar că Traian Băsescu a pregătit timp de doi alianţa PSD-PDL de după alegerile din 2008, din motive tactice.  

Neliniştitor mi se pare un singur lucru- spun neliniştitor, nu bine sau rău- că politica românească din ultimii zece ani a fost marcată de această simbioză. Dacă Elena Udrea n-ar fi existat, Traian Băsescu şi-ar fi căutat dublul, femeie sau bărbat, sau ar fi încercat să-şi facă unul din humă. Că doar relaţia lui cu Dumnezeu este "directă, fără intermediari''.