Secretar general în păpuriş

Vă ofer astăzi un alt capitol din volumul „Sfârşitul Ceauşeştilor“.

Scena se petrece în comuna Răţoaia, judeţul Dâmboviţa, iar personajele sunt: miliţienii plt. Constantin Paise şi sg.-maj. Ion Enache, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. „Tovarăşul" şi „Tovarăşa" au ajuns în câmp după ce au fost preluaţi de cei doi subofiţeri de la Centrul de Plante din Târgovişte, pentru că Inspectoratul de Miliţie era ocupat de manifestanţi.

„Odată ajunşi în câmp, cei doi miliţieni şi «musafirii» lor au coborât din maşină. Au făcut câţiva paşi spre păpuriş. Ceauşescu privea spre dealuri. Câteva minute, nimeni n-a scos un cuvânt. «Erau amândoi speriaţi. Nu au vorbit nimic. (...) Liniştea de la Răţoaia era spartă de un zgomot persistent, care venea de dincolo de drumul principal. Am crezut că sunt elicoptere.

Am coborât din maşină, am început să rupem papură, am scos husele de pe scaune, am acoperit cât de cât, să camuflăm maşina. S-o fi văzut pe tovarăşa Elena cum rupea la papură şi punea pe maşină!... M-am oprit la un moment dat şi mă uitam la pantofii lui Nicolae Ceauşescu. Se cam murdăriseră. Deşi se apropia Crăciunul, pământul era dezgheţat. Mă gândeam dacă s-o fi murdărit el vreodată aşa pe pantofi... În fine, am pus papura şi husele pe maşină, apoi mi-am dat seama că erau nişte tractoare la arat.

Episodul Răţoaia a durat în jur de o oră şi jumătate. Ceauşescu avea o problemă. Una vizibilă: prostata. Cobora foarte des din maşină să-şi facă nevoia. Şi la un moment dat s-a lovit de stâlpul maşinii, de s-a văicărit tot timpul. Îl durea genunchiul», povesteşte Enache.

Şocul e total: temutul Nicolae Ceauşescu, omul pe care cei doi miliţieni continuă să-l considere şeful statului, coboară din maşină şi face câţiva paşi spre cel mai apropiat lăstăriş. Se uită în stânga, se uită în dreapta - pe câmp pare să nu fie nici ţipenie de om. Doar ei patru şi maşina Miliţiei... În depărtare, spre sat, se văd fuioarele de fum care ies din casele oamenilor. Se gândeşte: au lemne, că-i pădurea aproape... I-ar plăcea să se încălzească la o sobă. (...)

«Tovarăşe preşedinte, aveţi nevoie de ceva?» Vocea lui Paise îl trezeşte din visare. Se află într-o pustietate, e iarnă şi trebuie să se pişe printre bălării. «Nu, dragă, nu-mi trebuie nimic. Şi nu te uita!» «Nu mă uit, tovarăşe preşedinte! Am grijă doar să nu se întâmple ceva...»

Paise stă întors cu spatele. Enache e cu Tovarăşa, în maşină. Tovarăşul se întoarce cu faţa spre boscheţi, slăbeşte cureaua de la pantaloni, deschide nasturii unul câte unul, scoate... vorba aia... şi dă drumul unui jet subţire. Marele Conducător termină repede, ca de obicei, iar ultimul strop, tot ca de obicei, îi cade în pantaloni. Comandantul suprem se încheie la nasturi şi, înainte de a reveni în maşină, se mai uită o dată spre sat. Nicio mişcare. Probabil că oamenii stau prin case şi se uită la televizor... Şi-i ascultă pe trădătorii care au dat lovitura de stat... Ah, de-ar putea să le spună ce s-a întâmplat..."