PSD după Duminica Tomii

Într-o recentă postare pe facebook, veşnic hâtrul şi mereu al nostru Neculai Constantin Munteanu numea ziua de 11 octombrie „duminica Tomii din PSD”.  Ea s-a manifestat ca atare şi dl. Liviu Dragnea, unic candidat la preşedinţia partidului, a fost votat masiv de membrii din teritoriu.

Dacă e să dăm crezare rezultatelor oficiale făcute publice în cursul zilei de luni şi dacă facem abstracţie de proverbul „cine fură azi un ou (la referendum) mâine va fura un bou (la alegerile pentru şefia partidului)”, dl. Dragnea a fost votat de 97% dintre alegători. Cu ceva mai puţin decât erau aleşi pe vremuri candidaţii Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste pentru Marea Adunare Naţională. Şi prezenţa la vot a fost bună, 85% dintre cei 533.389 de membrii, probabil cu cotizaţia plătită la zi, prezentându-se la urnele de vot.

Iar dacă punem la socoteală faptul că fiecare membru de partid mai are câţiva membrii de familie de gradul I care se presupune că i-ar împărtăşi convingerile, procentul de încredere de care rezultă că s-ar bucura în rândurile „poporului PSD” dl. Liviu Dragnea se arată a fi unul cât se poate de consistent. Oricum suficient pentru ca la o adică, dacă scapă de condamnarea cu executare care îl paşte la procesul din luna noiembrie, dl. Dragnea să îşi dorească să devină premier, înlocuindu-l în funcţie pe dl. Victor Ponta.

Demonstraţia de forţă de duminica trecută tocmai pentru aceasta i-a fost utilă noului preşedinte en titre al PSD. În primul rând. În al doilea rând, spre a demonstra UNPR-ului, preşedintelui acestuia, generalul Gabriel Oprea ca şi discipolilor cu doctorate bănuite de plagiat ale acestuia, că  PSD rămâne un partid puternic şi unit. Un partid căruia nici prin gând nu-i trece să plece de la guvernare, dar nici să cedeze şefia acesteia. Şi ca lucrurile să devină încă şi mai clare, nu a fost deloc neimportant că dl. Dragnea a beneficiat de sprijinul verbal, dar şi de prezenţa efectivă la vot a fondatorului partidului, dl. Ion Iliescu. Despre care ne amintim că la începutul anilor 90 s-a prezentat drept liber-cugetător pentru ca mai apoi să îl vedem tot mai des făcându-şi cruci pe la felurite adunări şi parastase de partid şi de stat. Punându-se din ce în ce mai bine, şi el, şi partidul cu bunul Dumnezeu.

Duminica viitoare, pe 18 octombrie, atunci când vor avea loc lucrările Congresului PSD (al câtelea nu ştiu şi nu cred să ştie nici „poporul PSD”, având în vedere, între altele, complicata sa aventură epifanică) vom avea imaginea clară a dimensiunii reale a legăturii partidului cu Divinitatea. Mai exact, ne vom lămuri dacă aceste relaţii au devenit atât de calde, încât PSD îi va fi acordată o nouă dispensă aşa încât să aibă parte de o Duminică a Tomii cu repetiţie. De care dl. Liviu Dragnea să profite cât se poate de mult şi să îşi consolideze astfel puterea.

 Aşadar, peste câteva zile vor fi aleşi ceilalţi conducători ai PSD. Ca vechi aparatcick care a condus cu succes treburile executive ale partidului, dl. Liviu Dragnea ştie foarte bine că pentru a fi tot mai puternic are nevoie de cât mai mulţi adjuncţi. Preşedinte executiv al partidului va fi, fără nici cea mai mică umbră de îndoială, dl. Valeriu Zgonea. Cel căruia i s-au iertat în cel mai surprinzător chip cu putinţă „ereziile”  ca şi cele câteva afirmaţii „necuviincioase” la adresa d-lui Dragnea şi a problemelor penale ale acestuia. Afirmaţii necugetate, prea curajoase pentru insipidul domn Zgonea, făcute într-un interviu apărut în presa internaţională pe 15 iulie 2015. Cu câteva zile în urmă, forurile de conducere ale PSD au respins propunerile baronului de Vrancea, Marian Oprişan, ca partidul să nu aibă decât 4 vicepreşedinţi care ar fi urmat să reprezinte cele patru zone istorice ale ţării. Fidel principiului „cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai culţi”, dar şi celui al conducerii colective patentat ştim cu ce rezultate de partidele comuniste, adică şi de PCR, PSD a decis să aibă nici mai mult, nici mai puţin decât 14 vicepreşedinţi. E interesant de văzut cine vor fi aceştia şi dacă se vor recruta în majoritate dintre fidelii deja cunoscuţi ai d-lui Liviu Dragnea.

D-na Gabriela Vrânceanu-Firea şi-a exprimat zilele trecute speranţa că femeilor pesediste le vor reveni mai multe funcţii de conducere decât au deţinut în trecuta ierarhie a partidului. Interesant nu e de văzut dacă d-na Firea va face sau nu parte din viitoarea nomenklatură a PSD. Va face cu siguranţă. Ci dacă d-na Rovana Plumb îşi va mai păstra funcţia şi locul în rândul din faţă în viitoarele prezidii. Nu pentru că aş fi din cale afară de preocupat de viitorul politic al d-nei Plumb. Alegerea sau nealegerea domniei-sale, cunoscută ca o apropiată a d-lui Victor Ponta, care, după cum ne amintim, şi-a dorit în vară să o impună drept succesoare la şefia PSD, poate fi un indiciu pentru soarta pe care i-o pregăteşte dl Dragnea premierului pentru următoarele luni.

Aşa încât aproximata  Duminică a Tomii cu repetiţie din data de 18 octombrie nu va fi una chiar fără importanţă. Dimpotrivă.