Patricia Mihail: Libertatea e ca mersul pe bicicletă
0
Confortabil. Comod. Cînd nu trăim între cei patru pereţi ai apartamentului nostru sau ai clădirii unde lucrăm, ne izolăm în maşină. Cînd plecăm în vacanţă, ne transplantăm în camera de hotel. Practic, ne mutăm dintr-o „cutie“ în alta, integraţi perfect în beton, metal şi sticlă.
Turul Dunării pe biciclete
Într-un asemenea peisaj urban, o iniţiativă precum cea a Cycling Romania, de investigare a traseelor de cicloturism de pe malul Dunării, ne forţează să ieşim din respectiva cutie şi să explorăm, liberi şi în tihnă, locurile, să cunoaştem oameni, să ne reintegrăm în natură.
Iniţiat de Mircea Crisbăşanu (coordonatorul proiectului de antreprenoriat social Cycling Romania) şi organizat împreună cu Asociaţia ROI, „Turul Dunării 2013“ a însemnat: 32 de tineri voluntari români şi bulgari, împărţiţi în opt echipe, care au parcurs 800 de km de-a lungul Dunării, pe opt trasee diferite, însumînd, astfel, peste 5000 de km pe bicicletă. Începînd cu 24 iunie, vreme de două săptămîni, voluntarii – selectaţi în urma completării unui chestionar online – au mers între 80 şi 140 de km pe zi, descoperind poveştile locurilor şi ale oamenilor întîlniţi.
Despre echipele alese, Mircea îmi spune: „Am urmărit ce experienţă au în domeniul cicloturismului. Aveam nevoie de oameni pasionaţi de aşa ceva, de oameni care înţeleg conceptul de cicloturism, nu racing, curse, nu să faci cît mai mulţi kilometri... Şi a contat mult şi motivaţia lor de a face parte dintr-un astfel de proiect.“ Cît priveşte faptul că echipele au fost mixte, româno-bulgare, el adaugă: „Micul grant european obţinut de noi prin programul «Tineret în acţiune» viza şi să avem un partener dintr-o ţară europeană. Aşa că am început colaborarea cu cei de la Velo-Ruse, am vorbit cu Delyan Todorov, iar el a făcut recrutarea pe partea lor.“
Odată închegate echipele, au fost distribuite cele opt trasee în funcţie de gradul de dificultate şi... s-a pornit la drum, simultan, din Călăraşi şi din Oraviţa. În weekendul 5-7 iulie, s-au reîntîlnit cu toţii la Portul Cultural Cetate, pentru a participa la conferinţa „Turul Dunării 2013“ şi a prezenta rezultatele investigărilor. Acestea au cuprins nu doar numărul de kilometri parcurşi, ci şi problemele întîmpinate sau cele mai frumoase trasee descoperite. Mai presus de toate, însă, voluntarii ne-au vorbit despre oamenii minunaţi care i-au primit cu generozitate în casele şi în curţile lor – cojocarul Liceanu Dumitru din Vădastra, doamna Elena – care recondiţionează ii, din Belobreşca –, proprietarul unei ferme de capre din satul Dăiţa, Plopşoru, sau juniorii echipei de fotbal din satul Mănăstirea. Indiferent cine şi despre ce zonă vorbea, prezentările voluntarilor ajungeau mereu la componenta umană a locurilor şi la faptul că numai astfel, printr-un tip de slow tourism – nu din goana unei maşini – poţi descoperi cu adevărat lumea care te înconjoară. Iar în acel moment nu mai eşti un simplu spectator, ci devii parte din natură.
Citiţi articolul integral pe dilemaveche.ro.
Se încarcă comentariile...
