Până unde va merge şantajul Poloniei şi Ungariei?

FOTO Arhiv[

Pesemne nu foarte departe deoarece, oricât scandal de tip circ electoral ar face, liderii celor două ţări ştiu foarte bine care este preţul izolării de sistem sau/şi al intrării în ridicol.

Fiind greu de presupus că cineva ar mai vrea să interpreteze partitura unui EXIT (sau măcar a ameninţării cu un EXIT) acum când experienţa britanică d-abia acum începe să contabilizeze dimensiunea pierderilor viitoare şi când se ştie ce farsă enormă a reprezentat promisiunea lui Trump de a susţine Regatul Marii Britanii şi Irlandei de Nord prin intermediul - dacă vă mai aduceţi aminte - unui acord de liber schimb pe care-l descria ca urmând să fie cel mai important din istorie. În plus, liderii politici europeni sunt puşi literalmente cu spatele la zid, fiind nevoiţi să ia o atitudine la dubla sfidare venită de la Budapesta şi Varşovia care anunţă că persistă în boicotarea adoptării bugetului multianual al UE şi Fondului special de recuperare economică post-pandemie. Practic, provocând un blocaj total, În fine, dacă tot se iese la luptă, celor două ţări li se descoperă, practic în fiecare zi li se reamintesc sau li se descoperă falii grave în a respecta măcar dimensiunile ideologiei centrale a ceea ce era proclamat ca a fi lupta lor centrală pentru puritatea şi sfinţenia vieţii creştine de familie.

Trei scandaluri exemplare

FOTO Profimedia

Astfel, vă este cunoscut scandalul realmente uriaş provocat de participarea extrem de activă la o orgie gay a unui europarlamentar ungur, membru de frunte al FIDESZ şi promotor înfocat al valorilor creştine. Pentru cei care încă nu ştiu, Jozsef Szajer (foto) a fost surprins de poliţia belgiană în mijlocul acţiunii, ca să zicem aşa, organizată de de un june student, David Manzheley (29 de ani), care, pentru cotidianul flamand Het Laatste Niews a făcut o declaraţie onestă şi care face deliciul presei europene şi internaţionale: „Da, am băut ceva. Între timp, am făcut sex unii cu ceilalţi. Nu văd ce e rău în asta. În definitiv, suntem cu toţii adulţi, totul s-a petrecut prin consens mutual“. Scandalul este uriaş, europarlamentarul a demisionat imediat din PE şi din Fidesz, dar lovitura pe care a dat-o grupului PPE şi prestigiului său este încă greu de estimat.

Suflarea jurnalistică din Bruxelles are ce scrie deoarece întrebarea instantanee a fost dacă se ştie dacă şi de partea poloneză există asemenea scandaluri semnificative de acelaşi gen . S-au scos fişierele, informaţia a trecut imediat pe reţelele comune şi astfel s-a remintit tuturor scandalul de anul trecut provocat de dărmarea statului lui Henryk Jankowski, „preotul Solidarităţii“ din Gdansk (foto), personaj emblematic al mişcării de revoltă împotriva comunismului, acuzat de pedofilie şi ca atare, scos din rândurile Bisericii catolice în 2005. Iar în acest an, Slawoj Leszed, arhiepiscopul din Gdansk, şi-a dat demisia (acceptată de Papa Francisc) pe motiv că ar fi muşamalizat acest scandal ca şi altele legate de fapte de aceeaşi natură ale unor episcopi. Oricum, mişcarea a pornit după ce cotidianul La Republica a publicat această scrisoare de protest semnată de 600 de credincioşi.

Bătălia pe banii europeni din Fondul de urgenţă

Acum că am văzut cum stăm cu morala creştină, hai să vedem cum stăm cu banii. Şi în acest caz, scandalul este de amploare şi lovituri se dau rapid, cum ar fi aceasta, un document confidenţial transmis de Jacek Saryusz-Wolski, unul dintre europarlamentarii polonezi cu mare experienţă. Pe adresa indicată de pe Google Drive puteţi deschide aici textul integral al analizei făcute de Serviciul Juridic al Consiliului Europei (pe vremea când era prezidat de polonezul Tusk) şi din care reiese, spune europarlamentarul polonez, că Polonia şi Ungaria au dreptul legal să conteste aşa cum o fac acum şi că acest lucru fusese ascuns opiniei publice în mod voit în perioada Tusk.

Surse de la Comisia Europeană spun însă că, pentru a se evita un conflict juridic deschis, ar fi posibil să fie activat aşa-numitul Plan B, variantă confirmată şi de Manfred Weber, preşedintele grupului PPE din Parlamentul European. Referindu-se la Polonia şi Ungaria şi la Fondul de recuperare după pandemie în valoare de 750 miliarde Euro, el afirma că „dacă nu respectă regulile de joc la nivel european, în acest caz va trebui să rezolvăm situaţia fără ei. Şi trebuie să fie conştienţi că asta ar putea să fie o mare problemă pentru ţările lor“. În cazul în care cele două ţări vor continua să rămâmă pe poziţia lor, atunci se parte că lucrurile sunt într-adevăr decise, aşa cum îi confirma Ursula von der Leyen, Preşedinta Comisiei Europene, într-o discuţie video, preşedintelui Parlamentului European, Sassoli.

Este tehnic posibil? Foarte dificil dar, dacă altfel nu se mai poate, este credibilă varianta ca şefii de state şi de guverne, „pentru a salva fondul de salvgardare“, să adopte o soluţie prevăzută în Tratate şi care, într-adevăr, ar putea conturna actualul blocaj: este vorba despre procedeul „cooperării întărite“ care permite unui grup de ţări (în acest caz 25 din 27) să adopte o soluţie legală în care să colaboreze în cadrul obiectivelor generale ale UE.

Sigur, urgenţa este enormă căci, de cealaltă parte, se desenează foarte clar o situaţi nemaiîntâlnită în peste 30 de ani: UE intră într-un nou an fără buget formal adoptat, iar asta ar însemna pierderea a zeci de miliarde de Euro în domenii precum lupta împotriva schimbărilor climatice, migraţia ilegală sau programul ERASMUS. Vor fi afectate la modul imediat fondurile structurale pentru cele mai sărace ţări din UE, iar fără un acord plăţile către aceste ţări nu vor putea depăşi anual suma de 25-30 miliarde Euro.

Pentru noi - dar în mod egal pentru toate celelalte ţări - problema mai are şi o altă dimensiune, chiar dacă Polonia ne este principal aliat cu care oficialii noştri au decis să înceapă o cooperare pentru integrarea profundă în sistemul de securitate anti-rusesc al estului european. Dar faptul că, fără ezitare, Polonia, alături de Ungaria, neagă tuturor celorlalţi un acces imediat la fonduri care înseamnă o investiţie la fel de strategică în suprevieţuirea sistemului european este un lucru dureros şi imposibil de explicat.

Păcat că se ajunge la acest tip de considerente şi mare păcat de ce-ar putea urma.