O dezbatere necesară pentru România

Dezbaterile prezidenţiale sunt importante. Nu doar pentru sociologi şi strategi de campanie, care analizează dinamica electorală. Ci mai ales pentru cetăţeni. Ele creează un anumit tip de tensiune care se apropie de momentele pe care un Preşedinte la are de gestionat în timpul mandatului.

Prestaţia din dezbatere spune despre un candidat cât de stăpân este pe el, cât de tare poate face faţă stresului, cum îşi poate ţine cumpătul şi cum înţelege el să se pregătească pentru un moment important.

Această grilă de interpretare trebuie să o avem în vedere când discutăm despre dezbaterea de ieri.

La fel cum un candidat gestionează la televizor o situaţie conflictuală, fluctuantă, de criză, în condiţii de adversitate şi de reacţie în direct, la fel şi viitorul preşedinte al României se va descurca în toate cele neprevăzute pe care soarta i le va scoate în cale cînd va conduce ţara, de la gestionări de luări de ostateci ori de accidente grave pînă la negocieri la nivel înalt, cu mize uriaşe pe masa verde a diplomaţiei internaţionale.

Indiferent de cel pe care îl susţineţi, vă invit să faceţi un exerciţiu de sinceritate şi să vă gândiţi cine a fost ieri mai pregătit să fie Preşedintele României. Ca prezentare, ca mesaje şi cunoaştere a temelor de politică internă şi externă.

Numai cine e iremediabil deluzional nu recunoaşte că aseară Iohannis i-a fost clar inferior lui Ponta la toate aceste capitole. 

Sub tăcerea sa teutonică nu a fost nimic.

România lucrului bine făcut s-a evaporat în câteva atacuri şcolăreşti ratate, scufundate într-o mare de continuă defensivă în faţa lui Victor Ponta.

Victor Ponta, în schimb, a replicat de fiecare dată documentat şi şi-a redus contracandidatul la tăcere.

Tocmai am văzut audienţele. Milioane de români cu drept de vot (Ind18+) au urmărit dezbaterea, pe toate cele cinci posturi de ştiri care au transmis-o, şi îndeosebi pe postul TV gazdă, Realitatea TV.

În curând vor veni şi sondajele. Vom vedea care a fost impactul electoral. Îl estimez semnificativ - asta pentru a nu folosi cuvinte şi mai tari.

Dar astăzi nu vreau să ne concentrăm pe audienţe ori pe sondaje, ci mai degrabă pe chestiunile de substanţă, pe propunerile candidaţilor.

În spatele tăcerii domnului Iohannis se ascunde vidul. O incapacitate de a articula răspunsuri la temele importante, de a le arăta românilor ce fel de Preşedinte vrea să fie.

Domnia sa a fost pînă ieri un candidat al mitului, al stereotipului steril, al neamţului ideal din capul nostru de balcanici complexaţi de rigoarea teutonă. Al celui care, nedefinindu-se singur, şi-a lăsat suporterii să proiecteze asupra sa toate aşteptările, evident emoţionale şi exagerate, pe care le pot pune într-un candidat.

Ieri am asistat la o desvrăjire. Am putea spune deconspirare, dar nu vreau să duc dezbaterea publică din nou în acest domeniu. Am putea spune chiar dezbrăcare, ca să folosim cuvîntul drag lui Băsescu.

Candidatul Iohannis s-a dovedit aseară gol de conţinut. Contactul cu politica la vârf l-a pulverizat. Aseară, urmărind dezbaterea, am putut exclama cu toţii – mulţi dintre noi chiar au şi făcut-o în direct, pe Facebook: Regele e în fundul gol! Iohannis nu are nimic pe el. E despuiat dezbrăcat desvrăjit.

Şi bine că s-a întîmplat aşa. Românii nu au nevoie de un asemenea preşedinte mediocru, mototol, lipsit de priceperea adaptării în situaţii de criză.

Nu poţi ajunge Preşedinte al României refugiindu-te în sloganuri şi, când eşti pus să te explici, să te uiţi la ceas şi să te plângi.

Sunt mulţi care au condamnat aseară stafful domnului Iohannis pentru cum a înţeles să-l pregătească pentru o astfel de dezbatere. Eu, din punct de vedere profesional, i-aş felicita că au reuşit să ascundă până acum cine este cu adevărat Klaus Iohannis. Dacă nu era această dezbatere de care s-au ferit atât, probabil reuşeau până la capăt.

Tot la vorba lui Lincoln ajungem: Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul.

Pentru domnul Iohannis ieri a fost momentul adevărului, chiar dacă l-a trăit într-o finală prezidenţială. Nu e pregătit să fie Preşedinte. Pentru arsul etapelor ai nevoie de mult mai mult decât un zâmbet îngheţat pe faţă.

Pe de altă parte, Victor Ponta le-a arătat tuturor că este gata să îmbrace haina de Preşedinte. A fost pregătit şi a punctat de fiecare dată.

După cum a şi spus în direct, în timpul dezbaterii, dând dovadă de adecvare la situaţie şi de grace unde fire atunci când Iohannis i-a reproşat că s-a pregătit, că prezintă cifre şi citeşte din foi: "Da, m-am pregătit să fiu Preşedintele României! Dvs nu..."

A fost momentul definitoriu al dezbaterii de aseară. Un Victor Ponta pregătit să fie preşedintele României. Şi un Klaus Iohannis hăbăuc, lent, mototol, rigid, lipsit de pricepere într-ale politicii şi dezbaterii şi discuţiei şi reacţiei la situaţii dificile.

Concluzia e simplă. Dezbaterea de aseară a fost importantă şi mai ales necesară. A reprezentat momentul adevărului, acea cumpănă din viaţa fiecăruia pe care nu o poţi falsifica. 

Iar Victor Ponta a demonstrat că poate. Că e pregătit.

Vin alegerile şi astăzi suntem mai siguri decât ieri că România va avea un preşedinte pregătit şi competent.