Grija statului faţă de ucigaşi

Avem legi bune care nu se aplică, dar şi legi revoltător de proaste.

Două astfel de prevederi legale ne-au izbit direct în cap, în zilele din urmă.

O avalanşă de aventuri extreme la volan ne-a pus în faţa unui adevăr îngrozitor: ucigaşii şoselelor sunt încurajaţi de lege să ne bage sub roţi, să ne calce temeinic, să ne vină de hac. Cazul de ieri este şocant: un bezmetic a spulberat un bebeluş, cu cărucior cu tot, pe trecerea de pietoni, dar şoferul continuă să fie liber. Şi nu doar atât: nemernicul poate să circule liniştit încă 15 zile, pentru că a primit o adeverinţă care-i dă acest drept!

La fel de şocantă a fost intrarea unei beizadele de Caransebeş în mulţimea adunată la un concurs de motociclism. Sigur că individul va înfunda puşcăria (doar o justiţie canceroasă l-ar putea lăsa în libertate), dar asta nu-l va face mai puţin periculos. După ce-şi va ispăşi pedeapsa, beţivul tupeist - dotat de tăticuţu', din banii săi de medic bugetar şi politician local, cu un Alfa Romeo de toată frumuseţea - va putea goni din nou pe şoselele patriei, mort de beat şi dornic de aventuri macabre.

De-a dreptul penibilă este sancţiunea primită de o altă beizadea, de prin Călăraşi, care gonea cu 248 km/oră pe Autostrada Soarelui. Dobitocul cu pricina nu va putea urca la volan timp de 90 de zile. Atât prevede legea, nimic mai mult! Pac-pac, au trecut trei luni şi băiatu' lu' tata îşi va relua îndeletnicirea de vitezoman.

Dacă am trăi într-o ţară normală, aceste pericole sociale - bezmeticul din Oradea, beizadeaua din Caransebeş şi vitezomanul de pe autostradă - ar primi interdicţie pe viaţă de a mai conduce pe drumurile publice. Sau ar fi ţinuţi departe de volan vreo patru-cinci ani şi amendaţi cu valoarea maşinii pe care o gonesc nebuneşte.

Ştiţi ce înseamnă să le suspenzi permisul 90 de zile unor asemenea specimene? Este ca şi cum un individ ar ieşi în oraş, înarmat cu un topor ascuţit, şi ar izbi de-a valma în mulţime: scapă cine poate. Dacă loveşte pe cineva, face puşcărie. Dacă nu, i se suspendă trei luni dreptul de a purta arme albe în locuri aglomerate. Apoi poate să ia din nou toporul - sau securea, sau barda, sau iataganul, sau arcul cu săgeţi - şi să se năpustească sălbatic asupra mulţimii. Cam aşa procedează statul român, cu legile sale imbecile, faţă de aceşti monştri ai şoselelor!

O altă nenorocire este prescrierea la 15 ani a unor infracţiuni precum omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav şi instigarea la omor. Aşa se face că ucigaşii de la Revoluţie şi cei de la Mineriadă, care au pe conştiinţă aproape 1.000 de morţi şi peste 3.000 de răniţi, pot dormi liniştiţi. Degeaba le dovedeşti crimele, ei îţi râd în nas: aşa e, am omorât oameni, dar fapta s-a prescris.

La fel de liniştit poate dormi şi ucigaşul fetei din „cazul Ţundrea". Omul trăieşte, a fost depistat prin ADN, dar nu poate fi condamnat: de la crima sa au trecut mai mult de 15 ani.

Cât de nemernic poate fi statul în care trăim, şi căruia îi plătim impozite până ne cocoşăm, dacă îi lasă pe ucigaşi în libertate? Şi cât de blestemaţi suntem noi, românii, să acceptăm prescrierea faptelor de omor?