Graţia cassiană

Am din ce în ce mai multă boală pe paparuda aia de Cassio.

Care nu mai face nimic. Ba, face: strică! Să scapi tu de două ori singur cu portarul în niciun minut şi să nu dai măcar una  între aţe!? Impotenţă. Senectute ca virtute! Putea fi 3-0, să nu mai zic patru! Şi gata, se trăgea cortina! Obloanele jos. Noapte bună, pietreni-nemţeni! Ce să zici la 0-4? Aşa,  gazdele au forţat, au marcat. Cât pe-aci să te bage şi-n rahat. Păcat..., găsiţi o rimă! Din cauza ratării (lor) molâului ăluiua, ca cafeaua cu lapte, Răzvan nervos a ajuns în tribune; să-l spele „pchietrenii" cu adjective de vocale moi şi diftongi cotonogi. Au născut pretenţia că se putea  egal; că i-a furat arbitrul care de acu doi ani ar avea boală...kó-fi kó-păţì. Fiţe inutile de primadone feciorelnice, de lebede rănite. Tupee nerealiste. Cum dracu se face că arbitul ăsta - Unimatan - a supărat ambele tabere. În viziunea lui Enache, ăsta i-a retrogradat pe nemţeni. De ce nu l-au recuzat? E clar, fetelor. Regie: „Răzvane îţi dau 11m moca şi apoi, fă şi tu gât să te dau afară, ca să le dăm cu ecstasy-n nas ăstora, pe care am boală încă de la răscoala din 1907" . Mişto scenariu! Funambulesco-flamboainto-cyberpunk; Baudrillard & Costel Enache, să moară duşmanii mei! Sincer, eu m-am temut să nu cădem, prin graţia cassiană, în boala aia veche răzvan-lucescană, când conduceam noi cu 3-0 şi se termina 3-3! Tot noi. Puţin ne mai lipsea beleaua. „Noroc" cu unicul Unimatan...

PS. Încurajatoare „Steaua 2" a lui Piţurcă, zisă şi „Naţionala". Dar, numai pentru lupta contra regimului luxemburghezo-moşieresc. Căci cu Franţa, va fi măţel, nu alta.